Boli cu transmitere sexuala 1- Boala Nicolas-Favre este o boala cu transmitere pe cale sexuala, cauzata de infectia cu un microb: Chlamydia Trachomatis. Este cauzata de organisme mici care traiesc ca paraziti in celule. Aceste organisme se numesc chlamidii si sint inrudite cu virusii si cu bacteriile. Perioada de incubatie este de 3-30 de zile, daca apare leziunea primara si mai lunga daca aparitia ganglionilor inghinali este singura manifestare. Simptome Boala are 3 stadii: stadiul de sancru limfogranulomatos (apare o eroziune cu diametrul de 5-8 mm, rosie,neteda, nedureroasa)care trece adesea neobservat; stadiul secundar,caracterizat prin aparitia unei adenopatii inghinale (apar ganglioni, bilateral la nivelul stinghiei); stadiul tertiar genito-ano-rectal (apare dupa unul sau mai multi ani de la contaminare si afecteaza atat organele genitale cit si anusul, rectul ). Eroziunea din stadiul primar se vindeca spontan in 2-3 zile, dar dupa 2-6 saptamani de la debutul leziunii primare apar in ambele parti in regiunea inghinala, ganglioni initial duri, mobili, discret durerosi, acoperiti de piele normala (stadiul secundar). La barbat, localizarile eroziunii sint pe gland, santul balano-preputial, pe teaca penisului, in uretra. La femei, infectia apare de obicei in canalul urinar, colul uterin sau in zona cea mai joasa a uterului care face legatura cu vaginul si pelvisul. Debutul poate fi ca o uretrita (inflamatia uretrei) sau o cervicita(inflamatia vezicii urinare) in cazul localizarilor respective a leziunii primare. Cele mai multe din infectiile cu chlamidia nu au simptome. De aceea, un partener sexual poate fi expus pericolului fara ca celalalt partener sa stie acest lucru. Cei infectati pot infesta alti parteneri la rindul lor. Datorita acestui mod de transmitere "silentios", aceasta este una din cele mai frecvente boli cu transmitere pe cale sexuala. Posibile simptome: la femei-scurgeri vaginale , usoara durere si disconfort la urinare, dureri abdominale, daca infectia s-a extins in uter, trompe si ovare, durere rectala, daca este infectat si rectul, durere in regiunea dreapta superioara a a abdomenului, daca este afectat si ficatul. Simptomele generale (din stadiul secundar)ca febra, frisoanele, durerea de cap, astenia, greturile, varsaturile, durerile la nivelul unor articulatii (artralgii) ,durerile unor muschi (mialgii) pot fi importante. Diagnostic Izolarea si identificarea Chlamidiei se poate face prin examenul la microscop, a frotiului obtinut prin punctia ganglionara. Culturile de secretii sint singurul mod sigur de a diagnostica infectia. Factori de risc activitate sexuala intensa si virsta sub 20 de ani lipsa mijloacelor de protectie, cum ar fi prezervativul mai mult de trei parteneri sexuali folosirea contraceptivelor orale sex cu un partener care a fost infectat sex cu o persoana de sex masculin care are uretrita nongonococica (infectie de tip chlamidia a canalului urinar) Recomandari Este foarte important ca infectiile de tip chlamidia sa se trateze, pentru a evita ranirea trompelor uterine care fac legatura intre ovare si uter. Acest lucru poate duce la probleme legate de nastere si infertilitate. 20% dintre femeile care sufera de boli inflamatorii ale pelvisului devin infertile. Daca infectiile sint grave si nu se trateaza, pot aparea complicatii serioase, cum ar fi inflamarea pelvisului, ranirea cronica a trompei uterine, durerea pelviana cronica, strimtorarea sau ranirea pelvisului, infertilitate, sarcina ectopica sau tubara, sarcina si nastere prematura (daca exista infectie in timpul sarcinii), endometrita tubara (captuseala uterului se infecteaza dupa nastere), proctita sau infectie rectala. Complicatiile sistemice, generale includ: atingeri cardiace, infectii pulmonare, meningita aseptica, boala inflamatorie oculara, leziuni cutanate(abcese, ulceratii, urticarie), flebite (inflamarea venelor). Preventie Citeva metode simple de protejare in timpul actului sexual pot preveni raspindirea bolii. Prezervativele ar trebui folosite intotdeauna. Relatiile cu un singur partener sint mai sigure. Orice alt nou partener trebuie intrebat despre activitatea lui sexuala si ar trebui sa se testeze pentru o eventuala depistare a unei boli cu transmitere pe cale sexuala. Tratament Depistarea si tratamentul partenerilor sexuali sint obligatorii. Vindecarea se face, in general, sub tratament cu antibiotice. Totusi pot ramine tesuturi ranite. In general, tratamentul tine de la 7 la 10 zile. In cazul infectiilor grave, care se raspindesc in abdomen, antibioticele se injecteaza in vena, iar tratamentul se face sub observatie medicala, in spital. Este important de retinut ca, dupa ce a avut o infectie, o persoana nu devine imuna la boala. Infectia poate reveni in mod repetat. Ganglionii deveniti fluctuenti nu trebuie sa fie incizati ci punctionati si puroiul sa fie aspirat. Complicatiile tardive pot necesita terapii chirurgicale. Orice antibiotic are efecte secundare sau reactii alergice pentru anumite persoane. Orice reactie severa la un anumit medicament trebuie relatata medicului. Dupa tratament In general, tratamentul cu antibiotice da rezultate, dar ramin cicatrici. O persoana care nu termina intreg tratamentul poate fi reinfectata. In cazul in care celalalt partener nu este tratat, infectia poate sa reapara. Cu cit tratamentul este mai precoce, cu atit mai mult se evita aparitia complicatiilor. 2- Candidoza genitala Agent infectios - Candida albicans Candidoza la femei vulvo-vaginita - inflamatie a vulvei si a vaginului (vezi anatomia feminina) - aparitia unei scurgeri (in cantitate mare) alb-cremoasa, urat mirositoare. Ca la majoritatea infectiilor apare si o mancarime jenanta senzatii de durere sub forma de arsura fara o localizare precisa si, in unele cazuri, dispareunie. De obicei se asociaza si cu infectie la nivelul aparatului urinar determinand dureri la mictiune (urinare).  netratata - se poate extinde, de la o simpla vulvo-vaginita, pana la nivelul intregului perineu (zona dintre picioare), la nivelul stinghiilor, coapselor, zona anusului. In timp mucoasa vaginala sufera un proces de atrofie determinand dureri continui si dispareunie. Candidoza la barbati balanita sau balanopostita - inflamatia glandului si a santului dintre gland si preput - se manifesta mai sever cu aparitia unor bubite cu puroi care se pot sparge sau se usuca; in unele cazuri apare si o pseudomembrana alb-galbuie. Apar senzatii intense de mancarime local, dureri sub forma de arsura. netratata - se extinde ajungand pe scrot si zona stinghiilor. La ambele sexe se poate manifesta doar prin atingere urinara - la nivelul uretrei - scurgere abundenta / redusa de puroi, cu urini tulburi, dureri la mictiune, mictiuni dese, prurit. Este definit si termenul de candidoza conjugala care defineste situatia cand cei doi parteneri sexuali au o candidoza genito-urinara care se manifesta (uneori femeia poate purta fara nici o manifestare o infectie cu candida!). Tratament - dupa un examen la un medic specialist care a indicat si obtinut rezultatele unui examen microscopic ce pune in evidenta ciuperca, tratamentul se poate incepe cu o gama foarte larga de antimicotice :Amfotericina B, Nistatin, Natamicina, Terbinafina, Itraconazol, Fluconazol, Butoconazol, Clotrimazol, Ketoconazol, Flucitozina, Ciclopiroxolamina, etc.  Tratamentul se efectueaza concomitent la ambii parteneri sexuali. Tratamentul cu antimicotice trebuie sustinut si de o foarte buna igiena locala prin spalaturi zilnice (chiar de mai multe ori pe zi) cu sapunuri care sunt neutre sau bazice, spalaturi in care s-a dizolvat bicarbonat de sodiu (chiar din cel alimentar - 2 - 3 linguri la un lighenas de apa), solutii antiseptice pentru spalaturi vaginale din comert.  3- Candidoza vulvo-vaginala *- este o infectie provocata de ciuperca Candida albicans (ea face parte, in cantitati mici, din flora normala a organismului uman: orofaringe, vagin, intestin).  *- Principalele simptome sunt reprezentate de pruritul (mancarimea) si iritatia vulvara. De obicei, secretia vaginala si mirosul nu sunt alterale insa apar semne de eritem (roseata), edem si fisuri vulvare.  *- Secretia vaginala are un aspect albicios sau branzos si este slab aderenta la mucoasa.  *- 80% din cazurile de imbolnavire sunt determinate de Candida albicans si doar 20% din cazuri de alte specii de Candida.  *- Daca o femei are infectie cu Candida albicans, partenerul acestei poate dezvolta o dermatita candidozica a penisului (simptomatica).  *- Fungii pot fi evidentiati prin examenul microscopic al secretiei vaginale (coloratie Gram). Se poate face si cultura, care este mai sensibila in stabilirea diagnosticului; cultura poate evidentia colonizarea mucoasei cu Candida, la femeile asimptomatice. *- In general ph-ul secretiilor este acid (mai mic de 4,5) fara a prezenta un miros aromat. Eroziunile si fisurile vulvare din candidoza, pot fi uneori confundate cu manifestarile herpesului genital *- Terapia se aplica doar in cazul in care infectia este simptomatica., prin administrarea intravaginala de antibiotice imidazolice (miconazol sau clotrimazol) timp de sapte zile.  *- Automedicatia (in caz de recurenta) se recomanda doar femeilor cu semne tipice de candidoza (prurit vulvar), diagnosticate anterior cu vulvo-vaginita fungica.  *-De asemenea, se poate face tratament cu administrare orala, a unei doze unice de fluconazol (150 mg).  *- Prelungirea terapiei se face numai in cazurile severe de candidoza.  *- Reaparitia frecventa a infectiei, orienteaza catre existenta unor boli sistemice, cum ar fi diabetul zaharat sau infectia HIV / SIDA.  *- Partenerii sexuali nu vor fi tratati de rutina. 4- Cervicita reprezinta inflamatia colului uterin. Cervicitele infectioase pot fi cauzate de Chlamydia trachomatis , Neisseria gonorrheae, virusul herpes simplex sau Trichomonas vaginalis. Cervicitele cronice se caracterizeaza prin inflamatia colului uterin fara identificarea unui agent patogen. Semne si simptome: Secretie mucopurulenta (de culoare galbena)de la nivelul colului uterin Eroziuni sau eritem al colului uterin Tendinta la sangerare a mucoasei endocervicale a colului Sensibilitate la palparea colului uterin Sangerare postcoitala Frecvent poate fi asimptomatica Cauze: Chlamydia trachomatis Neisseria gonorrheae Virusul herpes simplex Trichomonas vaginalis Cauzele cervicitei cronice sunt necunoscute Factori de risc Parteneri sexuali multipli Istoric de boli cu transmitere sexuala Perioada postpartum Proceduri de diagnostic: in inflamatiile cronice este indicata colposcopia, cu biopsierea zonelor suspecte. Tratament: cervicitele cronice la care culturile si biopsia sunt negative pot fi tratate cu ajutorul criochirurgiei. Prevenire:  Pacienta trebuie sa foloseasca prezervative in mod regulat Daca etiologia bolii este infectioasa, pacienta trebuie sa isi informeze partenerii Monitorizarea pacientului: La gravidele sau la pacientele cu risc crescut sunt indicate culture repetate dupa incheierea tratamentului pentru Chlamydia sau gonococ Se recomanda efectuarea anuala a frotiului Papanicolau la pacientele active sexual pentru depistarea cervicitei cronice Complicatii posibile: Cervicita cu C. trachomatis sau N. gonorrhoeae se asociaza cu un risc de 8-10% de boala inflamatorie pelvina Inflamatiile moderate sau severe sunt asociate cu condyloma acuminatum si carcinomul de col uterin Evolutie/Prognostic: Cervicitele infectioase raspund de obicei la antibiotic administrate sistemic Cervicitele cronice pot fi rezistente la tratament si trebuie monitorizate atent pentru depistarea unei eventuale displazii de col uterin Pacientele cu cervicite de etiologie infectioasa trebuie investigate pentru depistarea altor boli cu transmitere sexuala, sifilis, trichomonas si posibil virusul imunodeficientei umane (HIV). Factori asociati varstei: Pediatrici: Cervicita infectioasa la un copil impune efectuarea investigatiilor pentru depistarea unui eventual abuz sexual Geriatrici: Cervicita cronica la femei in climacteriu poate fi asociata cu absenta estrogenilor  Posibilitatea unei cervicite infectioase nu trebuie trecuta cu vederea, avand in vedere ca multe paciente varstnice raman active sexual Altii: adolescentii reprezinta un grup cu risc crescut pentru bolile cu transmitere sexuala. Sarcina: la toate gravidele trebuie cautata prezenta unei eventuale cervicite infectioase, datorita riscului de transmitere a acesteia la fat.  5- Herpes genital Infectie cu virusul Herpes simplex care afecteaza organele genitale. Herpes genital primar: herpes genital datorat VHS-1 sau VHS-2, caracterizat prin absenta anticorpilor pentru VHS-1 sau VHS-2 anterior infectiei Primul episod (non-primar) de herpes genital: herpes genital datorat infectiei cu VHS-2 la pacientii cu anticorpi pentru VHS-1 la cei cu anticorpi pentru VHS-2 preexistenti Herpesul genital recurent: reactivarea unui herpes genital latent, cu anticorpi preexistenti pentru acelasi tip de herpes ca si cel identificat la nivelul leziunilor Semne si simptome: Infectia primara, primul episod genital al infectiei non-primare sau herpesul recurent sunt dificil de diferentiat numai pe baza simptomelor si a examenului clinic 60-70% dintre pacientii infectati cu VHS-2 sunt asimptomatici sau nu recunosc manifestarile clinice ale bolii Prezenta unor ulceratii multiple, superficiale si sensibile are o specificitate de 94% in diagnosticul VHS genital la barbati Herpesul genital primar Febra, cefalee, alterarea starii generale, mialgii Durere genitala cu caracter de arsura Disurie (la femeie) Dispareunie Parestezii sacrale Adenopatie inghinala Meningita aseptica in 30% din cazuri Ocazional retentie urinara Vezicule cu baza eritematoasa care se ulcereaza, formeaza cruste si se vindeca spontan in 21 zile. Veziculele persista mai mult pe tegumentele uscate Leziuni bilaterale, care afecteaza initial organelle genitale externe: la femei – labile mari/mici, fata interna a coapselor, mucoasa vaginala, colul uterin, tegumentul perianal; la barbati – glandul, corpul penisului, uretra Herpesul genital non-primar: primul episod Durere genital cu caracter de arsura Vezicule cu baza eritematoasa care se ulcereaza, formeaza cruste si se vindeca spontan in 14-17 zile Herpes genital non-primar: episod recurent Simptome prodromale – arsuri, amorteli, furnicaturi, parestezii ale organelor genitale la locul leziunilor anterioare, care survin cu aproximativ 24 ore inainte de eruptia noilor vezicule Durere genitala cu caracter de arsura Vezicule cu baza eritematoasa care se ulcereaza, formeaza cruste si se vindeca spontan in 7-10 zile Leziuni unilateral Endometrita, salpingita, uretrita sau prostatita se pot asocia cu infectiile recurente cu VHS-2 Cauze: Virusul Herpes simplex; virus cu AND dublu catenar, ce apartine subfamiliei alfa herpes virusurilor VHS-1: 10-30%; incidenta in crestere, care este in present mai mare decat cea a VHS-2 in anumite situatii clinice; incidenta mai scazuta a infectiei cu VHS-1 in copilarie; sex oral VHS-2: 70-90% (99% dintre pacientii cu anticorpi pentru VHS-2 prezinta leziuni genitale) Factori de risc: Inocularea primara: Varsta inaintata, statut socioeconomic precar, rasa afro-americana Activitate sexuala – numarul partenerilor de-a lungul vietii, durata activitatii sexuale si antecedente de boli cu transmitere sexual (BTS) Obiecte de uz personal prin care se transmite infectia – prosoape umede (rar) Transmitere: Perioada de incubatie – 1-45 zile (in medie 5.8) boala de la un partener infectat este de 10-30%; riscul anual al barbatilor susceptibili de a contracta boala de la o femeie infectata este de aproximativ 5 % Pacientii care nu au anticorpi pentru VHS-1 au un risc mai mare de a contracta infectia cu VHS-2 decat cei care au astfel de anticorpi Mai mult de 70% din cazurile noi apar prin transmiterea in perioade asimptomatice sau necunoscute clinic In infectia cu VHS-2, riscul transmiterii asimptomatice este maxim in primul an de la aparitia primului episode de herpes genital si la femeile cu episoade simptomatice frecvente Terapia zilnica cu aciclovir oral s-a dovedit a impiedica transmiterea VHS-2 (reducere cu 80-90%) Tratamentul cu valaciclovir administrat in prize zilnica reduce cu 77% transmiterea VHS-2 la partenerii neinfectati Factori declansatori (recurente): traumatisme genital, menstruatie, infectii intercurente, stres emotional, ultraviolet; recurentele sunt mai frecvente la barbati Diagnostic: Diagnostic diferential Laborator: Detectarea virusului in leziuni Preparat Tzanck Frotiu Papanicolau Serologie: ELISA, testul fluorescentei directe, testul de radioimunodozare (RIA) si reactia de fixare a complementului. Nu diferentiaza cu certitudine VHS-1 de VHS-2. Sensibilitate = 80% comparativ cu culturile. Teste serologice specfice tipului viral Indicatii potentiale pentru efectuarea testelor serologice specifice tipului viral: evaluarea partenerilor sexuali stabili asimptomatici ai persoanelor infectate, ulceratii genital recurente nediagnosticate, screeningul gravidelor cu parteneri infectati, diferentierea intre infectia genital primara si cea non-primara Screeningul urmatoarelor grupuri: pacientii clinicilor de BTS, donatorii de sperma, persoanele cu risc de imunosupresie, pacientii cu risc crescut pentru infectia cu virusul HIV Tratament – masuri generale: comprese reci cu acetat de aluminiu (solutie Burow) de 4-6 ori/zi; impachetari cu gheata ale perineului; bai locale de sezut, igiena locala perineala, anestezice locale, analgezice Evolutie – monitorizarea pacientului: Episodul acut – urmarite in cazul complicatiilor Infectie latenta – frotiu Papanicolau anual; examinarea atenta a gravidelor in cadrul vizitelor prenatale si in momentul instalarii travaliului Reevaluarea oportunitatii terapiei cronice de supresie dupa un an Prevenire/Evitare  Prezervatic/spermicide in activitatea sexual Evitarea partenerilor sexuali multipli Evitarea stresului, daca este posibil Evitarea activitatii sexuale daca sunt prezente leziunile sau simptomatologia prodromala si 2 zile dupa disparitia acestora Gravidele ce nu au anticorpi pentru VHS trebuie sa evite contactele sexual neprotejate in stadiile avansate ale sarcinii USPSTF nu recomanda screeningul pentru infectia asimptomatica cu VHS Complicatii posibile: Secretie vaginala anormala Infectie bacteriana secundara Retentie de urina Meningita aseptica Transmiterea la nou-nascut; avort spontan, nastere premature, nou-nascuti cu greutate mica la nastere Risc crescut de infectie cu HIV (2-3 ori) Impact emotional – scade rescpectul de sine, sentimente de culpabilizare, manie, depresie, teama de respingere Evolutie/Prognostic: Rezolutia semnelor/simptomelor: Herpesul primar in 14-21 zile; primul episod non-primar 14-17 zile; herpesul recurent 7-10 zile Infectia latent – recidive la 80% din pacientii in primul an dupa infectia initiala cu VHS-2; la pacientii imunocompetenti recurentele apar in medie de 3-4 ori/an Infectia cu VHS la persoanele imunodeprimante (SIDA) – este mai severa, dificil de tratat Ratele de recidiva lunare – VHS-1=0,02-0,08; VHS-2=0,33-0,35 6- Sifilis Infectie cu transmitere sexual, caracterizata prin stadia successive de evolutie (acut, subacut, sau cronic), cauzata de spirocheta Treponema pallidum. Sifilisul infectios consta dintr-un stadiu primar si unul secundar. Poate include neurosifilisul (afectarea sistemului nervos central). Daca nu se aplica tratamentul, stadiul infectios poate fi urmat de un stadiu latent. Stadiul latent reprezinta faza asimptomatica a bolii la pacientul netratat, si se caracterizeaza prin test pozitiv pentru treponema Ab si serologie LCR normala. Daca survine in primul an de la stadiul infectios, poarta numele de stadiu latent precoce, iar daca survine dupa 1 sau mai multi ani, este denumit stadiu latent tardiv. Neurosifilisul poate surveni in oricare dintre stadiile sifilisului. De obicei, stadiile primar si secundar sunt asimptomatice; stadiul tertiar este simptomatic. Stadiul tertiar (sifilisul tardiv) reprezinta infectia generalizata tardiva Sifilisul congenital reprezinta infectia dobandita in utero Semne si simptome: Sifilisul infectios – stadiul primar Sancrul este reprezentat initial de o papula nedureroasa, care in urma eroziunii se transforma intr-un ulcer nedureros cu dimensiune intre 0,3-2 cm, cu margini ferme, cu baza curata de culoare galbena (cu exceptia cazului in care exista infectie secundara), modificari ce survin dupa 9-90 zile de la expunere (in medie dupa 3 saptamani) Leziunea este localizata de obicei la nivelul organelor genital, fiind cel mai frecvent unica, dar poate fi si multipla, insotita de limfadenopatie regional Se vindeca prin cicatrizare in 3-6 saptamani, cu sau fara tratament; 75% dintre pacienti nu prezinta simptome ulterioare 1/3 din cazuri evolueaza catre stadiul cronic Sifilis infectios – stadiul secundar Acest stadiu survine duoa 2-6 saptamani de la expunere la 25 % dintre pacienti, desi exista cazuri in care acest stadiu se suprapune cu stadiul de sancru Eruptia este de obicei polimorfa si consta din leziuni palpabile cu aspect de “sunca proaspat taiata”, nepruriginoase, fara bule sau vezicule, localizate pe palme si plante. Bacteria cauzatoare este prezenta la nivelul leziunilor; contactul cu tegumentul lezat poate disemina infectia La majoritatea pacientilor, se remite spontan in 2-6 saptamani Pot exista remisiuni si exacerbari intre stadiul secundar si cel latent, timp de mai multi ani Alopecia in placarde la nivelul scalpului, zonelor sprancenoase si barbii este comuna Condyloma lata – leziuni mari, de culoare gri-cenusie, prezente la nivelul zonelor umede, calde ale corpului, precum mucoasa bucala, a perineului Limfadenopatia generalizata si simptomele asemanatoare gripei apar precoce odata cu eruptia Rareori este acompaniat de nefrita, meningita, uveita, hepatita Frecvent poate fi observant un grad usor de hepatosplenomegalie Sifilis latent Caracterizat prin serologie pozitiva si prin absenta semnelor si simptomelor Dupa un an pacientul nu este in stadiul infectios, dar daca nu se instituie tratamentul boala poate recidiva, ajungand in stadiul infectios secundar (25% in primul an, un mic procent in al doilea an, dupa care procentul este nul) Sifilis tertiar – 1/3 dintre pacientii cu sifilis secundar evolueaza catre sifilis tertiar. Cele mai frecvente localizari ale leziunilor sunt: cardiovasculare, oculare, cerebrale, SNC, osteoarticulare. Afectare cardiovasculara – suflu asymptomatic, insuficienta ventriculara stanga, anevrism al aortei toracice ascendente sau insuficienta a valvei aortic Afectare cutanata profunda – leziuni granulomatoase distructive la nivel gingival Complicatii ortopedice (boala Charcot, esteomielita) – apar rareori daca se instituie antibioterapie Serologie frecvent negativa Neurosifilis Poate surveni in oricare din stadiile bolii, cu afectarea SNC, a ochilor si urechilor Pareza Sifilis congenital  La sugari Rinita mucopurulenta Insuficienta cresterii Rinita Limfadenopatie Icter Anemie Hepatosplenomegalie Nefroza Meningita Eruptie (semn patognomonic) similara celei din sifilisul secundar la adult, dar care poate fi de asemenea buloasa sau veziculara La copii Incisivi Hutchinson (cu incizura semilunara) Deformari ale tibiei (convexitate anterioara marcata) Boala Charcot Surditate Cheratita interstitiala Cauze: Treponema pallidum Factori de risc: Parteneri sexuali multipli Expunerea la secretiile infectate Utilizarea drogurilor IV Transmiterea transplacentara la fat Tratament – ingrijire adecvata: Ambulator, cu exceptia cazurilor in care se instituie tratament IV cu penicilina sau in cazurile care necesita desensibilizare. Tratament – masuri generale: Efectuarea reactiilor serologice inainte de instituirea tratamentului pentru monitorizarea efectului acestuia Administrarea prompta de antibiotic Tratamentul symptomatic al sancrului si eruptiei in sifilisul secundar (numai pentru confortul pacientului) include antihistaminice, etc. Pentru sancru – numai spalare cu apa si sapun. Neurosifilis: Mai dificil de tratat la pacientii cu HIV Poate surveni chiar dupa 20 ani de la infectie Activitate: activitate uzuala; interzicerea contactului sexual pana cand pacientul este declarat vindecat. Monitorizarea pacientului: Se repeta testele serologice dupa 3,6 si 12 luni de la tratament. Daca tratamentul a durat mai mult de 1 an, testele se repeta la 24 luni. La pacientii cu infectie HIV testele serologice se repeta mai des. Raspuns clinic = scaderea titrurilor VDRL: in sifilisul primar si secundar, titrurile VDRL scad de 2 ori dupa 6 luni, de 3 ori dupa 12 luni si de 4 ori dupa 24 luni. In neurosifilis, raspunsul clinic semnifica scaderea titrurilor VDRL de 4 ori sau mai mult in decurs de 6-12 luni. Repetarea tratamentului daca semnele clinice persista sau daca exista recurente Prevenire/Evitare: discutarea aspectelor legate de sexul protejat; utilizarea prezervativelor. Complicatii posibile: Afectare cardiovasculara Afectare SNC Glomerulonefrita membranoasa Hemoglobinemia paroxistica la rece Meningita, tabes dorsalis Leziuni organice ireversibile Reactia Jarisch-Herxheimer – febra, frisoane, cefalee, mialgii, eruptii – este frecventa la initierea tratamentului (in sifilisul primar sau secundar, mai rar in sifilisul tertiar). Apare datorita lizei treponemelor si nu trebuie confundata cu reactia la antibiotice. Se combate prin antihistaminice si antipiretice. 7- Trichomoniaza Trichomonas este un parazit protozoar prezent atat la barbati cat si la femei, localizat la nivelul tractului urogenital. Semne si simptome: La femei: 40% pot fi asimptomatice in momentul diagnosticului In mod tipic, simptomele apar sau se agraveaza in timpul perioadei menstruale Secretie vaginala patologica (75%, abundenta, spumoasa) Iritatie vulvovaginala (50%) Disurie (50%) Miros vaginal neplacut (10%) Cervix cu aspect de “fraga” datorita hemoragiilor punctiforme (5% din cazuri) Hiperemie vaginala Dispareunie Disconfort suprapubian Eroziuni cervicale La barbati Majoritatea sunt asimptomatici Simptomatologia este prezenta la 20% din cazuri Secretie uretrala patologica Disurie Epididimita (rar) Cauze: Trichomonas vaginalis este un parazit protozoar in forma de para, facultative anaerob. In general, transmiterea se face pe cale sexuala, desi este posibila si o cale non-venerica de transmitere, avand in vedere ca microorganismul poate supravietui timp de cateva ore intr-un mediu umed. Transmiterea este rara la copiii de sex feminine al femeilor infectate Perioada de incubatie este de 3-28 zile Factori de risc: Parteneri sexuali multipli Tratament – masuri generale: educarea in privinta transmiterii pe cale sexuala a infectiei. Activitatea sexuala nu trebuie reluata decat dupa tratarea pacientului si a partenerului acestuia. Prevenire/Evitare: contact sexual protejat prin utilizarea de preservative. Trichomonas poate fi identificat la 30-40% dintre partenerii sexuali masculine ai femeilor infectate. 8- Vegetatiile veneriene (negi genitali) Vegetatiile veneriene sunt leziuni hiperplastice, uneori pedunculate, ale pielii sau ale mucoaselor genitale, produse de papilomavirusul uman (HPV). Unele tipuri de HPV determina leziuni plate endocervicale sau anale care sunt precanceroase. Diagnosticul este clinic. Exista multiple tratamente dintre care cateva sunt foarte eficiente . Vegetatiile veneriene se pot vindeca fara tratament la pacientii imunocompetenti, dar pot persista si se pot transmite la pacientii cu imunitate mediata celular redusa (de exemplu in infectia cu HIV). Anumite tipuri de HPV se transmit sexual si pot determina vegetatii anogenitale dupa o perioada de incubatie de 1-6 luni. Unele tipuri determina, de obicei, vegetatii endocervicale si anale care sunt dificil de observat si de diagnosticat clinic, dar care cresc riscul de cancere cervicale, anorectale si de vezica urinara, precum si de papuloza bowenoida a pielii. Alte tipuri determina vegetatii genitale externe. Semne, simptome si diagnostic Vegetatiile genital externe sunt, de obicei, polipi mici roz, moi, umezi, de dimensiuni mici sau polipi gri care se maresc, pot deveni pedunculati si, de obicei, se aglomereaza in buchete. Suprafetele seamana cu cea a unei conopide. La barbati, apar cel mai adesea sub preput, pe sulcusul coronar, in interiorul meatului uretral si pe fraul penian. Pot aparea in jurul anusului si in rect, mai ales la barbatii homosexuali. La femei apar mai frecvent pe vulva, peretele vaginal, cervix si perineu. Pot fi mai severe si dificil de tratat la pacientii imunocompromisi. Rata cresterii variaza, dar sarcina, imunosupresia sau macerarea pielii pot accelera atat cresterea leziunilor, cat si transmiterea lor. Vegetatiile veneriene sunt, de obicei, diagnosticate clinic. Aspectul lor difera, in general, de cel din condilomata lata din sifilisul secundar, care este o leziune plata. Cu toate acestea, ar trebui realizate testele serologice pentru sifilis, initial si dupa 3 luni. Biopsiile atipice sau persistente pot fi necesare pentru excluderea carcinomului. Vegetatiile endocervicale si anale pot fi vizualizate numai prin colposcopie. Colorarea pentru amplificarea vizualizarii creste randamentul. Analizele de amplificare a acizilor nucleic (PCR) permit tiparea HPV, dar rolul lor in tratamentul HPV nu este clar. Tratament Nici un tratament nu este pe deplin satisfacator; recaderile sunt frecvente si necesita tratament. Totusi, la persoanele imunocompetente, vegetatiile veneriene se pot vindeca fara tratament. Vegetatiile genital pot fi indepartate prin crioterapie, electrocauterizare, laser sau excizie chirurgicala, folosind un anestezic local sau general. Indepartarea cu un rectoscop, sub anestezie generala, poate fi cel mai eficient tratament. Partenerii sexuali ar trebui si ei examinati. Circumcizia poate preveni recurenta la barbati. Femeile cu vegetatii endocervicale, care au risc de displazie cervicala sau de carcinoame necesita urmarire prin controale periodice (de exemplu, citologie cervicala sau examinare colposcopica o data la 6 luni). Partenerii sexuali ai acestor femei si pacientii cu papuloza bowenoida vor fi, de asemenea, consultati si urmariti pentru depistarea leziunilor date HPV. 9- H I V Infectie cronica cu evolutie variabila (este necesara o perioada de aproximativ 10 ani de la momentul infectarii pentru ca 50% dintre persoane sa dezvolte SIDA). HIV infecteaza celulele cu receptori CD4, in special limfocitele CD4. Infectia produce moartea celulelor si o scadere a functiei imunitare, avand ca rezultat functii oportuniste, tumori maligne si tulburari neurologice. Aceste afectiuni oportuniste definesc sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA). Incepand din 1 ianuarie 1993, toate persoanele infectate cu HIV care au numar de celule CD4<200 se considera a avea SIDA. HIV are totodata efecte directe asupra sistemului nervos central, tractului gastrointestinal si asupra altor sisteme. Clasificarea clinico-imunologica a infectiei cu HIV la adult Categorii imunologice   (celule T CD4+) Categorii clinice A Asimptomatic, APG sau infectie HIV acuta B Simptomatic     (non A- non C) C* Boli indicatoare de SIDA (1)   >500/mm3(≥29%) A1 B1 C1* (2)   200-499/mm3               (14-28%) A2 B2 C2* (3)   <200/mm3(<14%) (indicator imunologic de SIDA ) A3* B3* C3* *Categoriile A3, B3, C1, C2 reprezinta definitia extinsa a cazului de SIDA la adolescentii (> 13 ani) si adultii HIV-seropozitivi. In unele tari, clasificarea este acceptata numai sub aspectul categoriilor clinice. APG – adenopatie persistenta generalizata.   Clasificarea CDC a infectiei cu HIV la adult - categorii clinice: Categoria A cuprinde una sau mai multe din urmatoarele conditii aparute la persoane cu varsta peste 13 ani, cu infectie cu HIV dovedita: Infectie cu HIV asimptomatica Adenopatie persistenta generalizata Infectie acuta (primara) cu HIV Categoria B cuprinde bolnavi (peste 13 ani) cu infectie cu HIV simptomatica, dar care nu prezinta nici o manifestare clinica cuprinsa in categoria C si care intrunesc cel putin unul din urmatoarele criterii: Manifestarea clinica este atribuita infectiei cu HIV sau este indicatoare a unui deficit al imunitatii mediata cellular, sau Boala este considerata de medic ca evoluaza clinic sau sa necesite tratament care este suspectat a fi necesar in infectia cu HIV. Pentru clasificarea cazului, bolile din categoria B au prioritate fata de cele din categoria A.   Categoria C include bolnavii cu suferinte indicatoare de SIDA (cf. definitiei de supraveghere a cazului). Odata o afectiune din categoria C aparuta, bolnavul va ramane definitive incadrat in aceasta categorie, chiar daca s-a reusit vindecarea terapeutica a afectiunii. Semne si simptome: Infectia acuta: sindrom asemanator mononucleozei cu febra, eruptie cutanata, mialgii si stare generala alterata, sindrom autolimitat ce survine la aproximativ 6-8 saptamani dupa infectie, si se asociaza cu dezvoltarea anticorpilor anti-HIV Infectia asimptomatica: urmeaza dupa infectia initiala; durata variabila Limfadenopatie persistenta generalizata: caracteristici – marirea cu 1 cm sau mai mult a ganglionilor limfatici de la nivelul a 2 sau mai multe statii extrainghinale. Adenopatia persista mai mult de 3 luni. Alte afectari: Constitutionale: febra cu durata mai mare de 1 luna, scadere in greutate involuntara cu mai mult de 10 % din greutatea de referinta, diaree persistent, eruptie cutanata, oboseala cronica severa. Afectare neurologica: dementa, mielopatie sau neuropatie periferica neexplicata de alte boli Boli infectioase secundare: Infectii oportuniste definitorii pentru SIDA: pneumonie cu Pneumocystis carinii; diaree cronica cu Cryptosporidium; toxoplasmoza cerebral; infectie extraintestinala cu Strongyloides; isosporioza; candidoza esofagiana, bronsica/pulmonara; criptococoza; histoplasmoza; coccidioidomicoza; boala cu micobacterii diseminata; infectie cu virus citomegalic; herpex simplex cronic cutaneomucos sau diseminat; leucoencefalopatie multifocala progresiva. Alte infectii specificate: leucoplazia paroasa a cavitatii bucale, zoster localizat la nivelul unui dermatom, nocardioza, tuberculoza (pulmonara), bacteriemie recurenta cu Salmonella, candidoza bucala. Cancere secundare: sarcom Kaposi, limfom Hodgkin si non-Hodgkinian si limfom cerebral primar, cancer cervical invaziv Cardiomiopatie, pericardita Renal – nefropatie HIV Alte afectiuni neclasificate care pot fi atribuite infectiei HIV: purpura trombocitopenica idiopatica, dermatita seboreica, pneumonita limfoida interstitiala cronica  Cauze: Virusul imunodeficientei umane (HIV); un retrovirus Factori de risc: Activitate sexuala Profilaxia dupa raportul sexual riscant se afla in stadiul experimental Utilizarea drogurilor injectabile Beneficiarii transfuziilor cu preparate sangvine Pacientii cu hemofilie care au primit plasma provenita de la mai multi indivizi Copii din mame infectate HIV: 30% din acesti copii vor fi infectati in timpul sarcinii, in absenta oricarui tratament Alaptarea la san este o posibila cale de transmitere Administrarea prenatala, intrapartum si postpartum a zidovudinei scade semnificativ riscul transmiterii HIV de la mama la copil (de la 29% la 8%) Risc ocupational Tratamentul post-expunere (dupa consult de specialitate) cu 2 sau 3 antiretrovirale, in cazul expunerilor semnificative   Tratament – masuri generale: La vizita initiala: Antecedente medicale inclusiv boli cu transmitere pe cale sexuala (BTS) si tuberculoza cu consemnarea datelor si tratamentului Examenul fizic pentru a evidentia febra, frisoane, diaree, pierdere in greutate, oboseala, adenopatie, leziuni bucale, tuse, scurtarea respiratiei, dispnee de efort, modificari vizuale, cefalee, eruptii cutanate, modificari neurologice, sinuzita, odinofagie Istoric social Examen fizic, cu frotiu Papanicolau Trecerea in revista a imunizarilor (pneumococica, gripala si Td recomandate la adulti. VPO este contraindicat la copii [se utilizeaza VPI]). Vaccin pentru hepatita virala A si B daca nu exista imunizare. Investigatii: hemograma cu formula leucocitara si numar de trombocite; SMAC, RPR; numarul absolut de CD4 si procentul de limfocite CD4; AgHbs si AcHbs; anticorpi pentru hepatita C; radiografie toracica; PPD cu martor; cuantificarea virala ARN HIV-1 (incarcarea virala ); IgG pentru toxoplasma, CMV, frotiu Papanicolau la femei Pacientii cu CD4 < 350 sau CD4 > 350 si incarcare virala > 50.000 copii/mL pot beneficia de tratament antiretroviral Pacientii cu CD4 < 200 sau cu candidoza bucala sau alte semne ale unei imunosupresii semnficative necesita profilaxie impotriva Pneumocystis carinii Pacientii cu CD4 < 100 si IgG anti-toxoplasma necesita profilaxie impotriva toxoplasmozei si evaluare periodica pentru retina cu CMV Pacientii cu CD4 < 50 necesita profilaxie impotriva complexului Mycobacterium avium (MAC) Atunci cand tratamentul antiretroviral determina cresterea semnificativa a numarului celulelor CD4, pot fi intrerupte tratamentele profilactice petru una dintre aceste boli.   Tratament – dieta: Asigurarea unei alimentatii adecvate Evitarea consumului de oua nepreparate, lapte nepasteurizat si a altor alimente potential contaminate Poate fi necesara suplimentarea cu vitamine   Monitorizarea pacientului: Frecventa este determinata in principal de starea clinica si psihologica a pacientului si de necesitatea de a monitoriza toxicitatea medicamentelor si functia imunitara Determinarea numarului de CD4 si a incarcarii virale cel putin 3-6 luni, in functie de stadiul bolii si de regimul medicamentos Evaluarea la vizitele ulterioare: Examen fizic complet Examen fizic focalizat in special asupra simptomelor neurologice (infectii SNC, tumori maligne sau dementa), modificari vizuale (retinita cu CMV), diaree, febra, transpiratii nocturne, scurtarea respiratiei, dispnee de efort (stadiile initiale ale pneumoniei cu P. carinii) si odinofagie (candidoza esofagiana) Sunt disponibile teste genotipice si fenotipice pentru rezistenta la antiretrovirale, iar utilizarea lor pare a imbunatatii rezultatele clinice   Prevenire/Evitare: atunci cand este posibil: evitarea preparatelor de sange neverificate; evitarea contactului sexual neprotejat; utilizarea prezervativelor, evitarea abuzului de droguri injectabile; evitarea schimbului de ace intre utilizatorii de droguri IV   Complicatii posibile: Imunosupresie Infectii oportuniste Simptome neuropsihice Cancere asociate cu HIV   Evolutie/Prognostic: cand infectia HIV netratata ajunge in stadiul de SIDA, speranta de viata este de 2-3 ani. Infectiile oportuniste caracteristice SIDA nu apar, de obicei, decat daca CD4<200. In infectia HIV netratata, numarul de CD4 scade cu o rata de 50-80/an, declinul fiind mai rapid cand numarul CD4 scade sub 200. Terapia antiretrovirala eficienta poate intarzia degradarea sau poate ameliora disfunctia imuna.   10- Infectia cu citomegalovirus Agentul infectios = virusul citomegalis (CMV) Infectia cu virus citomegalic (VCM) este o infectie prin care trecem majoritatea dintre noi pana la pubertate, infectandu-se intrauterin, dupa nastere, secretii orale (saliva), urina, sexual, transfuzii, transplante.   VCM ajunge in sange si este eliminat prin secretiile vaginale si sperma. Infectia se raspandeste prin transmitere pe cale sexuala. VCM afecteaza un numar crescut de indivizi apartinand tarilor dezvoltate.  Infectia cu VCM la o gravida, poate conduce la aparitia anomaliilor congenitale in ceea ce priveste dezvoltarea sistemului nervos fetal. Infectia cu virusul citomegalic poate fi fatala pacientilor imunodeprimati (infectati cu HIV/SIDA, sau care prezinta diferite afectiuni neoplazice).  Diagnostic - de laborator - depistarea virusului, a anticorpilor. Tratament - Ganciclovir, fosfonoformat.  Momentan nu exista un vaccin impotriva VCM, de aceea masurile de preventie joaca cel mai important rol in stoparea raspandirii infectiei. 11- Infectia prin contact sexual cu virusul hepatic B Virusul hepatic B poate fi transmis prin contact sexual, mai ales in randul homosexualilor. Doar un sfert din cazuri sunt atribuite transmiterii heterosexuale si o treime prin folosirea in comun de catre narcomani, a seringilor pentru injectiile intravenoase.  Hepatita B, este singura BTS pentru care exista un vaccin eficient.  Programele nationale includ imunizarea de rutina a: copiilor, a personalului medical, a celor cu un comportament sexual riscant (parteneri sexuali multipli, practicare a prostitutiei), a partenerilor sanatosi precum si a purtatorilor cronici de antigen HBS. 12- Infectiile vulvo-vaginale Aceste boli afecteaza in mod frecvent femeile tinere. Unele dintre ele pot lasa sechele, iar aletele precum trichomoniaza si vaginita candozica, favorizeaza transmiterea virusului HIV.  Trichomoniaza (infectia produsa de parazitul Trichomonas vaginalis; este destul de frecventa) si vaginozele bacteriene aparute in primul trimestru de sarcina, reprezinta factori de risc pentru nasterea prematura. Vulvo-vaginita candidozica (infectie cu ciuperca Candida Albicans) apare mai ales la femeile suferind de diabet zaharat sau infectate cu HIV (boli sistemice), deoarece sistemul imunitar al acetora este deprimat. Herpesul genital (incipient), cervicita mucopurulenta si boala inflamatorie pelvina se manifesta prin modificarea cantitatii si calitatii secretiilor vaginale. Examenul clinic minutios, stabileste sediul infectiei si modalitatea terapeutica ce va fi adoptata. O infectie vaginala se poate manifesta prin urmatoarele semne si simptome: o cantitate mai mare de secretii vaginale, de culoare galbena (anormala, din cauza continutului crescut in leucocite), prurit vulvar (mancarime), iritatii sau arsuri ale structurilor genitale externe, tulburari mictionale (usturime sau durere in timpul mictiunii), dispareunie vulvara (dureri in timpul actului sexual), miros vaginal neplacut.   Examenul vaginal cu valve, stabileste daca aceste secretii provin de la nivelul vaginului sau al colului uterin.  Testele de identificare ADN, pot ajuta la elucidarea etiologie unei vaginoze bacteriene: T.vaginalis, Candida Albicans, Gardnella vaginalis. 13- Chlamydia  este cea mai comuna boala cu transmitere sexuala, si este cauzat de parazitul Chlamydia trachomatis. Sute de mii de noi cazuri sunt raportate in fiecare an, dar probabil asta reprezinta mai putin de jumatate din toate infectiile. Acest lucru se intampla pentru ca jumatate din toate cazurile Chlamydia la barbati, si trei sferturi din cazuri Chlamydia la femei, nu au nici un simptom. Oamenii de stiinta estimeaza ca numai in SUA exista 3-4 milioane de cazuri noi de un an. Pentru barbati:  Principalul loc de infectie cu chlamydia la barbati este de uretra, tubul interior penisului care poarta urina si sperma. Infectarea uretrei este cunoscuta sub numele de uretrita. Simptomele Chlamydia la barbati pot include: dureri de arsura la urinare dureri ale testiculelor dureri de rect Pentru femei:  Principalul loc de infectie Chlamydia la femei este cervixul, deschiderea care conecteaza vaginul cu uterul. Infection of the cervix is known as cervicitis. Chlamydia Symptoms in women may include: Infectie de cervix este cunoscut sub numele de cervicita. Simptomele Chlamydia la femei pot include: Iritatie vaginala Scurgeri vaginale Contacte sexuale dureroase Durere de rect Dureri puternice in abdomenul inferior Pentru Toti: Simptomele descrise mai sus, totusi, ar putea indica, de asemenea alte infectii. Daca scurgeri sau iritatii inexplicabile, trebuie sa vorbiti cu medicul dvs. pentru o testare Chlamydia.  Deoarece atat de multi oameni cu Chlamydia nu prezinta simptome, este important sa contactati medicul dumneavoastra pentru a va consulta anual pentru a va asigura ca nu exista nici o sansa de a fi expusi.  Daca ati avut relatii sexuale neprotejate cu un partener care este infectat cu, sau nu a fost testat pentru, Chlamydia, ar trebui sa luati in considerare riscul de boala.  Inainte de a intra intr-o noua relatie sexuala, sau sa incepeti sa aveti relatii sexuale neprotejate in relatia dumneavoastra actuala, multi sexologi recomanda ca atat tu si partenerul tau sa fiti testati pentru Chlamydia si alte BTS similare. Cand nu sunteti sigur, folositi prezervative, care s-au dovedit a fi eficace in prevenirea raspandirii de Chlamydia.  Diagnostic Testarea Chlamydia este din ce in ce mai simpla. Pe vremuri, un doctor facea un test Chlamydia luand o mostra de la deschiderea penisului (uretra) sau a cervixului, si il trimitea la un laborator pentru a vedea daca acestea ar putea dezvolta bacterii.  Acest tip de testare, numit "cultura", ar putea dura pana la o saptamana pentru a obtine un rezultat, si omite multe cazuri de boala.   Exista noi teste, totusi, care utilizeaza diferite tehnici de a detecta Chlamydia si pot fi finalizate in doar cateva ore. Metodologie Pentru femei: Ginecologul dumneavoastra va folosi cel mai probabil o oglinda, astfel incat sa poata vedea cervixul.  Apoi, ea va lua o mica mostra pentru a o putea trimite la laborator. Nota: Este important de stiut ca acest lucru nu este acelasi lucru ca un test Papanicolau.    Este posibil de a se testa Chlamydia pe un esantion de urina, dar aceasta este rareori facut in cazul femeilor.  Cei mai multi medici prefera sa foloseasca esantioane cercicale, deoarece acestea ofera rezultate mai concrete.  Pentru barbati: Medicul dumneavoastra va va cere un esantion de urina, sau o proba pe care o va recolta din interiorul penisului tau . Aceasta proba este apoi trimisa la un laborator pentru analiza. Pentru toti: Daca aveti contacte sexuale anale, trebuie sa spuneti medicului dumneavoastra, astfel incat el sau ea sa ia o proba pentru analiza din rect. Cat de des trebuie facut testul? Deoarece Chlamydia este asimptomatica, este important sa faci testul in mod regulat, daca esti expus riscului de boala.  Cat de des aveti nevoie sa faceti testul depinde de factorii de risc, asa ca trebuie sa discutati cu medicul.  Factorii de risc pentru infectia Chlamydia includ: Parteneri de sex multipli Relatii sexuale neprotejate (fara prezervativ) Alte infectii BTS Un partener care a fost diagnosticat cu o BTS Tratament Medicii prescriu tratamentul cu antibiotice pentru tratareaChlamydia.  Un tratament cu antibiotice, de obicei, elimina infectia in una sau doua saptamani.  In aceasta perioada, totusi, exista inca posibilitatea de a va infecta si de aceea ar trebui sa luati masuri de precautie in timpul actului sexual. Aceasta va va proteja atat pe tine cat si pe partenerul tau de noi infectii.   14- Gonoreea (blenoragia) Agentul infectios - Neisseria gonoreae Infectia genitala la barbat: acut - dupa o perioada de 3 - 5 zile de la infectare apare uretrita gonococica anterioara - se manifesta cu mancarimi intense, roseata puternica la nivelul orificiului extern al uretrei, ulterior aparand si o scurgere uretrala galbena care lasa urme pe lenjeria intima. La mictiune (urinare) apar dureri si mancarimi - se poate vindeca singura sau paote sa evolueze spre uretrica totala uretrita totala - pacientul este chinuit de urinari frecvente, cu dureri la terminare, uneori apare si sangerare. cronic - poate evolua deschis sau inchis. Deschis - exista o scurgere uretrala continua, mancarime de intensitate scazuta, cu perioade de acutizare. Inchis - are perioade in care manifestarile lipsesc complet intrerupte de perioade in care se acutizeaza. Infectia genitala la femeie: acut - rar intalnita si, daca exista, se manigesta sub forma unei infectii extinse la nivel uretral, vulvar, si cervica (col uterin). Pacienta este deranjata de aparitia unei scurgeri galbui-verzuie abundente, insotita de usturime si dureri la mictiune. cronic - cea mai frecventa forma de manifestare - scurgerea galben verzuie este in cantitate foarte mica, putand lipsi usturimea si durerea din timpul mictiunii. Se acutizeaza frecvent dupa menstruatie. la fetite - se manifesta forma acuta - cu dureri si mictiuni frecvente cu usturimi, aparitia scurgerii galben-verzui abundente.(uretro-vulvo-vaginita = inflamatia uretrei, vulvei si vaginului). Dupa o erioada variabila de 3 - 4 saptamani se trece in faza cronica (vezi mai sus). Infectia extragenitala (alte organe si sisteme): ochi - apare la nou-nascut cel mai frecvent daca mama este bolnava (acut sau cronic). La adult - apare de obicei la un singur ochi si se manifesta sub forma unei conjunctivite cel mai frecvent. tub digestiv : la nivelul cavitatii bucale si faringian - se manifesta sub forma unei amigdalite acute cu sau fara secretii, sau poate fi asimptomatica; la nivel anal - cel mai frecvent este fara nici o manifestare (dupa contact ano-genital). Infectia generalizata se produce cel mai frecvent la femei in conditiile unei scaderi a imunitatii (sarcina, perioada menstruala). Bolnava prezinta febra cu frisoane, dureri articulare continui care nu scad la repaus, leziuni cutanate rosii initial mergand pana la aparitia unor bule cu puroi sau chiar necroza (la nivelul degetelor). Boala progreseaza fara tratament adecvat spre inflamatia articulatiilor mari, atacarea inimii, a organelor pelvine si a invelisurilor creierului (rar). Complicatii: La barbati: Ingustarea preputului (fimoza si parafimoza), balanita Inflamatia prostatei, a intregului traiect genital In final - ingustari utererale si sterilitate La femei: Inflamatia subcutanata vulvara Inflamatia mucoasei uterine, apoi a trompelor uterine si in final a intregului pelvis In final - ingustari utererale si sterilitate Diagnostic - doar de catre medicul obstetrician-ginecolog sau urolog prin indrumarea persoanei bonave catre un laborator de bacteriologie care va pune in evidenta bacteria prin frotiu direct sau cultura. Tratamentul - indicat tot de catre medicul specialist!!! - consta in administrarea de antibiotice - Pencilina (frecvent bacteria este rezistenta), Tetraciclina, Ceftriaxon si cefalosporine de generatia a doua si a treia. Se mai pot administra amestecuri de Penicilina sau Amoxicilina cu Acid clavulanic (Augmentin, Amoxiclav). ATENTIE - netratarea bolii sau tratamentul urmat incorect poate duce la complicatii severe!!! 15- Condiloamele acuminate sunt veruci de consistenta moale, de culoarea tegumentului, cu consistenta carnoasa, cauzate de infectia cu HPV (papilomavirus uman). Se cunosc peste 100 tipuri de HPV, iar dintre acestea tipurile 6, 11, 16, 18, 31, 33, 35 au fost asociate cu condiloamele acuminate. Boala este foarte contagioasa, iar condiloamele pot fi unice sau in grup, de dimensiuni mici sau mari. Ele se localizeaza la nivelul vaginului, colului uterin, in jurul organelor genitale externe si rectului, la nivelul uretrei, anusului, si pot fi intalnite la nivelul conjunctivei oculare, cavitatii bucale, nazal, laringian, si ocazional la nivelul faringelui. Perioada de incubatie variaza intre 1-6 luni. Semne si simptome: Tumori de consistenta moale, sesile Suprafata poate fi neteda sau foarte rugoasa Multiple proiectii in “deget de manusa” Condiloamele perianale sunt de obicei rugoase si au aspect conopidiform Leziunile peniene sunt adesea netede si papuloase Leziunile peniene apar de obicei in grupuri de trei sau patru Localizari obisnuite la barbati – frenul, coroana, glandul, preputul, meatul, corpul penisului, scrotul Localizari obisnuite la femei – labiile, clitorisul, aria periuretrala, perineul, vaginul, colul uterin (leziuni plane) Prurit Iritatie locala Sangerari (rezultat al unor traumatisme) Aria perianala (ambele sexe) Infectie subclinica cu HPV Poate fi detectat cu ajutorul testului Papanicolau Cauze: Papilomavirusurile umane. Acestea contin molecule de ADN circular dublu-catenar. Exista peste 70 de subtipuri de HPV. Etiologia verucilor veneriene banale este reprezentata de HPV tipurile 6 si 11. Displazia cervicala si carcinoamele in situ sunt probabil cauzate de tipurile 16, 18, 31, 33 si 35. Factori de risc: Adulti tineri Persoane active sexual Neutilizarea prezervativelor Posibil infectii subclinice Inceperea activitatii sexuale la varste tinere Fumatul de tigarete Igiena precara Sarcina Rasa caucaziana Istoric de veruci genitale diagnostic: Biopsie de tehnici de identificare inalt specializate (nu este utilizata clinic). Detectarea ADN-ului HPV se realizeaza prin reactia de polimerizare in lant sau prin biopsie. Colposcopie, antroscopie, anoscopie, frotiu Papanicolau Tratament : Rezolutia poate surveni in absenta tratamentului Tratamentul este determinat de localizarea si dimensiunile verucilor Verucile mici pot fi tratate prin aplicatii topice Crioterapie Tratamentul trebuie schimbat daca dupa trei cure nu se inregistreaza nici o ameliorare, sau daca dupa sase cure leziunile nu dispar Tratament chirurgical: Verucile cu dimensiuni mari necesita excizie laser sau electrocoagulare Excizia chirurgicala este indicata in cazul verucilor mari Prevenire/evitare: Utilizarea prezervativelor de catre partenerii sexuali masculini ai persoanelor care au fost tratate pentru infectie cu HPV Utilizarea prezervativelor de catre barbatii infectati (efectul preventiv nu a fost cuantificat: 40% din barbatii infectati au veruci scrotale) In cazul femeilor, abstinenta sexuala pana la finalizarea tratamentului Circumcizia poate preveni recidiva la unii barbate Vaccinul anti HPV – in studio (faza II a studiilor experimentale) Complicatii posibile: Displazie cervicala Modificari maligne: progresia catre carcinoma este foarte rara Obstructie uretrala la barbati Prevalenta displaziei cu grad inalt si a carcinomului in canalul anal este mai mare la pacientii HIV pozitivi decat la cei HIV negative, probabil datorita HPV Evolutie/Prognostic: Verucile dispar ca urmare a tratamentului, sau pot regresa spontan Recidiva este frecventa si impune repetarea tratamentului Unele studii au identificat 3 factori independenti de risc pentru recurenta verucilor: prezenta infectiei HIV, sexul masculin, si prezenta celulelor Langerhans la nivelul tesutului anal In absenta tratamentului, leziunile pot stagna, se pot agrava sau se pot remite Infectia asimptomatica persista indefinite Conditii asociate: Factori asociati varstei: adulti tineri, sugari si copii. Prezenta verucilor la copii trebuie sa ridice suspiciunea de abuz sexual, desi transmiterea se poate realize pe alte cai (transfer de la nivelul verucilor localizate pe mainile copiilor)  Sarcina: Verucile cresc adesea in dimensiuni in cursul sarcinii si regreseaza spontan dupa nastere. In aceasta situatie se foloseste crioterapia. Virusul HPV nu traverseaza placenta. Tratarea infectiei in sarcina este controversata. Operatia cezariana nu este indicata. HPV poate fi transmis la nou-nascut in cursul nasterii si poate produce papiloame laringiene – afectiune rara si cu potential letal. 16- Artrita Acuta Asociata (BTS) Exista doua manifestari de artrita acuta, care apar la adultii tineri activi sexual: sindromul artrita-dermatina gonococica si sindromul Reiter (artrita reactiva ce apare dupa infectiile enterale, asociata cu uretrita, cervicita, leziuni oculare si mucocutanate). Alte cauze de artrita la adultii tineri: meningococica, sarcoidoza, infectia cu Yersinia si sifilisul.  Toate acestea trebuiesc diferentiate de celelalte forme de artrita infectioasa, de artrita asociata cu depunerea de complexe imune circulante, de artrita determinata de depunerea cristalelor de urati, de artrita reumatoida (boala cu componenta autoimuna) si chiar de colagenoze (lupus eritematos sistemic). Odata produsa infectia cu N.gonorrhoeae, acesta poate disemina in tot organismul, localizandu-se in lichidul sinovial (de la nivelul articulatiilor), si chiar in LCR (lichidul cefalo-rahidian). Cazurile de infectie gonococica, manifestate sau nu, prin artrita gonococica, vor fi tratate prompt prin antibioterapie (ceftriaxona-antibiotic foarte eficient impotriva gonococului). Sindromul Reiter poate sa apara in urma unei infectii cu chlamidii, transmisa pe cale sexuala dar poate sa apara si in urma unei infectii intestinale cu Yersinia, Campylobacter sau Shigella (dizenterie). 17- Boala inflamatorie pelvina este un sindrom clinic cauzat de ascensiunea microorganismelor de la nivelul vaginului si endocervixului catre endometru, tubele uterine, ovare si structurile de continuitate. BIP este un termen larg ce include o varietate de infectii ale tractului genital superior, neasociate cu sarcina sau proceduri chirurgicale, precum salpingita, salpingo-ovarita, endometrita, mase inflamatorii tubo-ovariene si peritonita pelvina sau difuza. Semne si simptome: Poate fi asimptomatica Durere abdominala inferioara Febra si astenie generala Secretie vaginala anormala Hemoragie neregulata Disconfort urinar, proctita Greata si varsaturi Sensibilitate abdominala Sensibilitate la mobilizarea cervical Sensibilitate anexiala Formatiune anexiala sensibila unilaterala sau bilateral Cauze: Bacteriologie – microorganism multiple actioneaza ca agenti etiologici in BIP, cele mai multe cazuri avand etiologie polimicrobiana. Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae si o varietate larga de bacterii aerobe si anaerobe sunt recunoscuti ca agenti etiologici. Micoplasmele au fost si ele implicate, dar rolul lor este mai putin clar. Proportia de cazuri infectate cu Chlamydia sau gonococ variaza larg in functie de populatia studiata. Cei mai frecventi anaerobi include specii de Bacteroides, Peptostreptococcus siPeptococcus. Microorganismele implicate in vaginoza bacteriana sunt similar cu bacteriile non-chlamydia si non-gonococice gasite in tractul genital superior al femeilor cu BIP, dar legatura intre aceste afectiuni este neclara. Factori de risc: Femei in perioada reproducatoare, active sexual Cel mai frecvent la adolescent Parteneri sexuali multipli Utilizarea unui dispozitiv intrauterin, riscul cel mai mare fiind in primele cateva luni dupa insertie Istoric de BIP Cervicita cu Chlamydia sau gonococ Salpingita gonococica survine cel mai frecvent in primele 7 zile de la instalarea menstrelor Prezervativele si spermicidele vaginale reduc riscul de BIP Contraceptivele orale pot reduce riscul de BIP Tratament - masuri generale: Evitarea contactului sexual pana la terminarea tratamentului Partenerii sexuali trebuie evaluate si tratati. Partenerii trebuie tratati, chiar in absenta evaluarii, cu agenti eficienti impotriva chlamydiei si gonococului   BIP este rara inainte de pubertate. Adolescentele sunt foarte vulnerabile la bolile cu transmitere sexuala, inclusiv BIP.La acest grup de varsta este foarte importanta instituirea precoce a terapiei intensive pentru prevenirea infertilitatii. BIP este rara dupa menopauza, desi abcesul anexial post menopauza este o entitate bine documentata. BIP este rara in sarcina dar poate surveni ocazional, iar aceasta posibilitate trebuie avuta in vedere. 18- Ectopia cervicala  se refera la existenta unui epiteliu columnar (unicelular, gros), extins de la nivelul endocolului, la nivelul exocolului. In aceasta situatie, orificiul cervical extern, poate sa contina o secretie mucoasa usor opacifiata, fara a fi considerata o secretie mucopurulenta (galbena).  La examenul clinic cu valve, epiteliul columnar apare intact, neulcerat.  Ectopia cervicala apare in mod obisnuit in prima parte a tineretii (adolescenta), ca apoi sa regreseze treptat. Consumul de anticonceptionale orale, favorizeaza persistenta acestui epiteliu sau conduce la reaparitia lui. Expunearea epiteliului columnar (cu origine de la nivelul endocolului) favorizeaza aparitia infectiilor cu C. Trachomatis si N.gonorrhoeae si creste riscul contractarii infectiilor cu HIV. In timpul episoadelor de cervicita mucopurulenta, epiteliul ectopic se edematiaza (se umfla) si prezinta o fragilitate crescuta. 19- Epididimita este inflamatia epididimului ce are drept rezultat durere scrotal, tumefierea si indurarea epididimului posterior, si in final edemul peretelui scrotal, afectarea testiculului adiacent si formarea unui hidrocel. Semne si simptome: Durere scrotala, care se extinde uneori la nivelul regiunii inghinale, se poate instala relative brusc in decurs de cateva ore. Secretii uretrale sau simptome ale unei infectii urinare, precum polakiurie, disurie, urini tulburi sau hematurie In fazele initiale este sensibil si indurate numai epididimul posterior, de obicei segmentul inferior al cozii epididimului Ridicarea testiculelor/epididimului amelioreaza disconfortul Intregul hemiscrot se tumefiaza, testiculul nu mai poate fi diferentiat de epididim, peretele scrotal devine ingrosat si indurat, si se formeaza un hidrocel reactiv Febra si frisoanele apar in cazul infectiei severe si al formarii unui abces Cauze: Barbati cu varste sub 35 ani De obicei Chlamydia sau Neisseria gonorrhea Se incearca evidentierea secretiei uretrale seroase (chlamydia) sau purulente (gonoree) Barbati cu varsta peste 35 ani De obicei bacteria coliforme, dar apar uneori si Staphyloccocus aureus sau epidermidis Frecvent asociata cu obstructia tractului urinar distal Tuberculoza, daca este prezenta piurie sterila si nodularizare a ductului deferent Reflux urinar steril dupa prostatectomie transuretrala Reactie granulomatoasa dupa terapia intravezicala cu bacil Calmette-Guerin (BCG) pentru cancerul vezical superficial Baieti in perioada prepubertara De obicei, bacterii coliforme Este necesara evaluarea pentru detectarea anomaliilor congenitale subiacente, precum refluxul vezicoureteral, ureterul ectopic sau malformatiile anorectale (fistula rectouretrala) La orice varsta Amiodarona, un agent antiaritmic, poate provoca o epidimita neinfectioasa ce se remite odata cu reducerea dozelor medicamentului. Factori de risc: Infectii ale tractului urinar, in special prostatita Cateter uretral in situ Instrumentare uretrala sau chirurgie transuretrala Strictura uretrala Biopsie prostatica transrectala Brahiterapie prostatica (implanturi) pentru cancerul de prostate Raporturi sexuale anale Pacienti imunosupresati cu infectie HIV Boala Behcet severa Diagnostic diferential: Congestie a epididimului dupa vasectomie Torsiune testiculara Torsiunea apendicelui testicular Orhita urliana Tumora testiculara Traumatism testicular Chist epididimal Spermatocel Hidrocel Varicocel Tumora epididimara adenomatoasa Rabdomiosarcom epididimar Tratament – masuri generale: Ridicarea scrotului Impachetari cu gheata Blocarea cordonului spermatic prin anestezie locala in cazurile severe Tratament – masuri chirurgicale: Aspirarea hidrocelului pentru a permite examinarea continutului scrotal si ameliorarea disconfortului Vasostomie pentru drenarea materialului infectat Explorare scrotala, daca nu se poate diferentia intre epididimita si torsiune testiculara Drenarea abcesului, epididimectomie, sau epididimo-orhiectomie in cazurile severe care nu raspund la terapia cu antibiotice Prevenire/Evitare: Vasectomie sau vasoligaturare in timpul chirurgiei transuretrale Profilaxie antibiotica in cazul manipularii uretrale Tratament precoce al prostatitei Evitarea tuseului rectal agresiv in prostatita acuta Compicatii posibile: Epididimita recurenta Infertilitate Gangrena Fournier (infectie sinergica necrozanta) Evolutie/Prognostic: Durerea se amelioreaza in 1-3 zile, dar indurarea se remite complet dupa cateva saptamani Daca afectarea este bilateral, poate avea drept rezultat instalarea sterilitatii   20- Granulom inghinal Agentul infectios = Calymmatobacterium granulomatis Perioada de incubatie - 7 zile - 3 luni. Manifestari - apare un nodul unic sau multiplu care poate evolua spre o ulceratie curata, dura, fara dureri. Localizarea la barbat - preput, sant, coronar, glandului, scrotul, pe cand la femeie localizarea este cea mai frecventa - labii mari, vulva, vagin, col uterin. Extragenital se manifesta prin atingeri la nivelul cavitatii bucale, buzelor, fetei, gatului, torace, mana. Evolutia este spre agravare. Diagnostic - de laborator - microscopic. Tratament - Tetraciclina, Cotrimoxazol, Cloramfenicol, Eritromicina, Gentamicina.  21- Leucoreea Leucoreea este o secretie vaginala normala sau patologica. Leucoreea normala: apare uneori dupa sarcina, bai locale frecvente, mijlocul ciclului menstrual nu necesita tratament Leucoreea patologica: cauze - candidoze, trichomonas, vaginite bacteriene, cervicita gonococica sau chlamidiana, dermatoze vulvare, reactii alergice la tampoane, contraceptive locale sau diverse produse dermato-cosmetice, corpi straini, fistule. necesita stabilirea unui factor etiologic clar si tratament specific daca nu se poate identifica un agent infectios se vor lua masuri de tratament antibiotic pentru gonore, chlamidia, trichomonas, candidoza si vaginita bacteriana. se foloseste prezervativul si se trateaza si partenerul 22- Limfogranulomatoza inghinala Agentul infectios = Chlamydia Trachomatis Perioada de incubatie - 3 -30 zile. Are 3 stadii de evolutie: sancrul limforgranulomatos - eroziune de 5 - 8 mm, rosie, nedureroasa ce se vindeca spontan in 2 -3 zile. Poate fi si mult mai mare ca dimensiuni. La barbat se localizeaz cu predilectie la nivelul santului balano-preputial, teaca penisului, gland, scrot, uretra. La femei localizarea este la nivel: fund de sac vaginal, col uterin, vulva. stadiul secundar - apare cresterea in volum a ganglionilor inghinali, uneori bilaterala, aceastia fiind initial bine individualizati, ulterior, pe parcursul evolutiei, conflueaza si ulcereaza. Adenopatia superficiala poate sa se insoteasca si de o adenopatie interna. Poate sa mai prezinte: febra, frison, dureri de cap, oboseala, dureri de articulatii. stadiul tertiar - genito-ano-rectal este cel mai frecvent la femeie aparand la multi ani dupa infectie - proctita, proctocolita, abcese perirectale, fistule rectale si anale, ulceratii cronice. Diagnostic - de laborator - microscopic; RFC, idr. Frei. Tratament - Tetraciclina, Doxiciclina, Eritromicina, Chinolonele, Sulfamidele. 23- Molluscum contagiosum Afectiune cutanata virala benigna, comuna, ce consta in papule ombilicate mici care apar predominant pe fata, trunchi si extremitati la copii, si in regiunea inghinala si genitala la adulti. Perioada de incubatie variaza intre 2 saptamani si 2 luni. La persoanele cu imunitate alterata (infectie cu HIV), leziunile pot fi extinse si atipice. Ocazional, acestea sunt gigante (pana la 3 cm), apar pe fata, gat si trunchi, si sunt refractare la tratament. Semne si simptome: Papule de consistenta ferma, de culoare alb-laptoasa sau rozata Diametru intre 2 si 6 mm (rareori apar nodule gigantic pana la 3 cm) De obicei leziunile apar in grupuri ce implica de obicei una sau doua zone Leziunile prezinta ombilicare centrala si fond eritematos Leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase Sub centrul ombilicat se afla o substanta pastoasa albicioasa Distributie: poate aparea oriunde. Are predilectie pentru fata, trunchi si extremitati la copii, si regiunea inghinala si genitala la adulti. Cauze: virus ADN ce apartin grupului poxvirus. Virusul nu creste in culturi de celule. Perioada de incubatie variaza intre 2 saptamani si 2 luni dupa primul contact. Factori de risc: Contactul apropiat cu persoane infectate La copii, transmiterea se poate face prin bazinele de inot La adulti, transmiterea sexuala este frecventa Alterarea imunitatii Proceduri de diagnostic: Exprimarea prin presiune la nivelul ombilicarii a unie substante pastoase de culoare alba Biopsie Tratament – masuri generale: vindecarea spontana in 6-24 luni este frecventa. Leziunile unice se vindeca in 2 luni. Tratament – masuri chirurgicale: Dovezile privitoare la rezultatele tratamentului chirurgical se bazeaza pe opinia expertilor sau pe experienta clinica individuala. Optiunile ale tratamentului sunt: Crioterapie Indepartare prin chiuretaj, sau chiuretaj urmat de electrocoagulare sub anestezie locala sau topica Exprimarea substantei pastoase de culoare alba – manual sau cu ajutorul unui forceps Perforatie cu sau fara aplicarea de tinctura de iod Pentru unele leziuni refractare, mai ales la pacientii cu infectie HIV, a fost utilizata laser terapia.   Monitorizarea pacientului: repetarea controlului dupa 4-6 saptamani de la initierea tratamentului pentru depistarea eventualelor leziuni noi. Adesea sunt necesare 2-4 vizite la cabinetul medicului pentru un tratament complet (in cazul tratamentelor cu aplicare in cabinetul medical). Prevenire/Evitare: la adulti, evitarea contactului sexual cu persoane infectate Complicatii posibile: Autoinocularea este frecventa Afectiune contagioasa Indivizii cu imunitate alterata pot avea leziuni extinse PAGE 23