Electroterapie1

SCOALA POSTLICEALA FEG SPECIALIZARE ASSITENT MEDICAL BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE ELECTROTERAPIE Prof. Vartic Camelia Elev Dinca Timofte Lidia Sursa http://www.scribd.com/ AMB II  P L A N D E L E C T I E – C U R E N T U L G A L V A N I C OBIECTIVELE LECTIEI: Locul electroterapieie în programele complexe de recuperare Prezentarea rolului, precum ẟi a ac iunilor curentului electric continuu (curent galvanic) asupra organismului uman, efectele fiziologice ẟi terapeutice ale curentului galvanic, modul cum interac ionează cu structurile vii ẟi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea curentului galvanic în scop terapeutic Indica ii ẟi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale curentului galvanic, locul lor în programele complexe de recuperare func ională NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E : Bazele fiziologice ale electroterapiei ♦ În repaus, membrana celulară prezintă un poten ial electric între (-70) ẟi (-90) mV. Acest poten ial electric este generat de asimetria distribu iei ionilor. Asimetria distribu iei este determinată prin transport ionic transmembranar pasiv (prin poten ial electrochimic, conform legii lui Nernst) ẟi activ (prin pompaj, alimentat de energia metabolică stocată în ATP). ♦ Negativitatea în interiorul celulei este datorată anionilor organici care rămân permanent intracelular. Poten ialul de repaus se caracterizează printr-o concentra ie mare de ioni de potasiu (K+) în interiorul celulei, ẟi o concentra ie mare de ioni de sodiu (Na+) la exteriorul celulei. Această reparti ie este datorată unei permeabilită i inegale în repaus pentru ionii de potasiu ẟi sodiu, respectiv propor ia este K/Na de 1/0,04 (sau la 100 ioni K, penetrează membrana celulară doar 4 ioni Na). ♦ În urma unei excita ii, dacă stimulul depăẟeẟte, ca intensitate ẟi durată, “valoarea prag”, se declanẟează depolarizarea care are două faze: - faza a: intrarea ionilor Na+, - faza b: intrarea explozivă a ionilor Na+ ẟi ieẟirea ionilor K+. În urma acestui proces, concentra ia ionilor de Na depăẟeẟte concentra ia ionilor de K, iar încărcarea electrică interioară atinge (+30)mV. - Deci se atinge un poten ial de ac iune, care creẟte de la (-90) la (+30)mV: deci în valoare absolută, poten ialul de ac iune va fi (90 + 30) de 120 mV. - Între 0 – (+30) mV apare aẟa-numitul “vârf” (overshoot). - Atingerea valorii de (+30)mV declanẟează repolarizarea, care prin ac iunea pompei Na-K (proces activ) face să iasă ionii Na+ ẟi să intre ionii K+, astfel refăcând poten ialul de repaus. ♦ Deci, curentul electric care reprezintă o excita ie la nivelul membranei celulare, determină modificarea proprietă ilor membranei celulare, deci depolarizarea membranei, cu inversarea poten ialului de membrană. Poten ialul de repaus variază, atinge poten ialul critic ẟi astfel, declanẟează excita ia. ♦ Se impun două observa ii: mecanismul fundamental este reprezentat de transportul activ al ionilor de Na+ în interiorul celulei, depolarizarea este progresivă, din aproape în aproape, conform teoriei lui Hermann.  ♦ Excesul de sarcini pozitive trebuie să iasă pentru a reface poten ialul de repaus. Astfel apare repolarizarea, fenomen datorat la două mecanisme: inactivarea pompei de Na+, cresterea permeabilită ii membranei celulare pentru K+. În concluzie, electroterapia foloseste curentul electric pentru a ob ine efecte fiziologice si terapeutice asupra organismului uman. Organismul uman, ca si celelalte organisme vii, reprezintă un conductor de clasa a II-a, la nivelul căruia purtătorii de sarcină electrică sunt ionii. Curentul electric este caracterizat de o anumită intensitate si o anumită tensiune: el va străbate organismul, care la rândul său va opune o anumită rezisten ă la trecerea curentului. Curentul electric reprezintă la nivel celular un stimul, care dacă depăseste ca durată si intensitate pragul de excitabilitate al membranei celulare declansează depolarizarea membranei care determină apari ia unui răspuns la nivel de substrat, în funciie de tipul de celulă excitat: contrac ie, impuls nervos, varia ia de debit circulator, secretie, etc. Curentul electric este de două tipuri: curent electric continuu si curent electric alternativ. Curentul electric alternativ se caracterizează prin frecventă. Frecventa reprezintă numărul de cicli (stimuli) realiza i pe unitatea de timp – dacă exprimarea se face pe secundă (număr de cicli/secundă) unitatea de măsură este Hertz-ul (Hz). Perioada reprezintă durata în timp a unui ciclu, deci este inversul frecventei. Relatiile matematice între cei doi parametri sunt următoarele: υ(frecven a) = număr de cicli / secundă, T(perioada) = 1 / υ(frecven a). În functie de frecventă, curentii electrici folosti în electroterapie se împart în trei mari domenii: joasa frecventă = între 1-1000 Hz, media frecventă = între 1000-100000 Hz, înalta frecventă = peste 100000 Hz. Aplicarea energiei electrice se poate face direct – prin curent continuu sau alternativ si derivatele lor, fie indirect – transformat în alte forme de energie: radiantă, calorică, luminoasă etc. Indicatiile generale de aplicare a procedurilor de electroterapie Electroterapia, prin deversele sale forme de aplica ie este utilă în toate tipurile de patologie: bolile reumatismale cronice – inflamatorii sau degenerative -, bolile degenerative ale coloanei vertebrale si sindroamele asociate – inclusiv lombosciatica, bolile articulare degenerative si/sau posttraumatice ale centurilor si membrelor; bolile reumatismale abarticulare (muaschi, tendoane, fascii, sinovie, etc.); bolile nervilor periferici (nevralgii, nevrite, polinevrite, leziuni traumatice si sechelele lor); leziuni de neuron motor central – hemiplegii, paraplegii; procedurile electrice adaptate sunt foarte utile ca terapie asociată în tratamentul complicatiilor unor boli cronice ale aparatelor si sistemelor: cardiovascular, respirator, digestiv, urinar (hipertensiune arterială, insuficientă veno-limfatică, insuficientă respiratorie, bronhopneumopatii cronice, astm bronsic, litiaze, colecistopatii cronice, colite cronice, etc.); în aceste conditii, procedurile electrice sunt utile atât în tratamentul de bază al acestor suferin e, cât si atunci când aceste suferinte însotesc alte afectări ale aparatului locomotor indicate recuperării fizical-kinetice. Curentul galvanic Ac&iunile biologice ale curentului galvanic Curentul electric continuu folosit în electroterapie se numeẟte curent galvanic. Ac iunile biologice complexe ale curentului galvanic asupra organismului omenesc nu sunt încă cunoscute în totalitate, făcând încă obiectul a numeroase studii ẟi cercetări. Aceste ac iuni se exercită asupra organismului uman prin declanẟarea diferitelor mecanisme  Mecanismul fundamental îl constituie modificarea concentra iilor ionice la nivelul structurilor străbătute de curent ẟi secundar apar procese biologice în zona de trecere a curentului galvanic. Din punctul de vedere electrochimic ẟi al conductibilită ii, organismul uman se comportă ca un conductor de gradul II, deci poate fi asemănat cu un electrolit . În structura sa, apa reprezintă 70% din greutatea corpului, restul fiind substanta solidă reprezentată în mare măsură de săruri. Deci în acest mediu lichidian se află numeroase săruri dizolvate realizând diverse concentra ii. Mediul electrolitic uman nu este omogen deoarece este compus din elemente cu diferite grade de conductibiliate. În aceste condi ii, organismul nu poate fi străbătut uniform de curent electric. Există o clasificare mai veche dar încă actuală, elaborată de Krilova ẟi Simanko conform căreia, din punctul de vedere al conductibilita ii electrice structurile organismului pot fi impartite în 4 grupe : Gradul I : structuri anatomice foarte bune conductoare electrice (sânge, limfa, LCR, corp vitros), Gradul II : structuri anatomice bune conductoare electrice (glande sudoripare, muẟchi, esut subcutanat, organe interne), Gradul III : structuri anatomice rău conductoare electrice ( esut nervos, esut adipos, glande sebacee, esut osos), Gradul IV : structuri anatomice foarte rău conductoare electrice (părul, epiderma). Aplicarea curentului galvanic asupra organismului va determina o serie de procese diferen iate în două mari grupe : efectele polare care se produc la nivelul electrozilor aplica i, efectele interpolare care se produc în interiorul organismului, în regiunile cuprinse între cei doi electrozi. Efectele polare ẟi interpolare sunt concomitente, iar efectul total al curentului presupune “însumarea” celor două categorii de efecte. Efectele polare ♦ Efectele polare sunt datorate modificărilor care apar la locul de contact dintre tegument ẟi electrozii de aplicat. În cea mai mare măsură, efectele polare sunt consecin a procesului de electroliză. În urma acestui proces, la anod se produce acid (HCl = acid clorhidric ), iar la catod se produce bază (NaOH = hidroxid de sodiu ). ♦ Efectele polare sunt determinate deci, de modificările chimice apărute; aceste modificari depind de mai mul i parametrii : - calitatea electrodului (formă, dimensiune, compozi ie chimică); - calită ile curentului galvanic (intensitate, direc ie, sens, durată); - anumite proprietă i ale organismului (starea tegumentului, rezisten a electrică, capacitatea, conductibilitatea diverselor esuturi, reactivitatea generală a individului). În cazul supradozării curentului electric pot să apară efecte polare extreme (arsuri ẟi necroze la zona de aplicare). 2.Efectele interpolare Efectele interpolare au importan ă fundamentală pentru electroterapie deoarece ele stau la baza efectelor dezvoltate în substratul străbătut de curentul galvanic. Efectele interpolare sunt determinate de modificari fizico-chimice tisulare apărute la trecerea curentului electric prin esuturi. Au la bază procese de : bioelectroliză, ionoforeză, electroosmoză, care implică : modificări ale poten ialului de membrană, modificări de excitabilitate neuro-musculară, efecte termice,  efecte de induc ie electromagnetică, modificări apărute in compozi ia chimică a esuturilor. Efectele fiziologice ẟi terapeutice ale aplica&iilor curentului galvanic Efectele ẟi modificările biologice apărute la trecerea curentului galvanic prin esuturile vii sunt încă incomplet elucidate. Efectele se bazează în principal, pe reac iile dezvoltate la nivelul structurilor uẟor excitabile, în principal asupra fibrelor nervoase. Aplicarea curentului galvanic cu pantă (introducerea este lină), cum se întâmplă în terapeutică, dă naẟtere unor efecte net diferite fa ă de curentul galvanic intrat brusc, folosit de regulă în scop diagnostic. Această excita ie bruscă prin curent galvanic, determină o excita ie care la nivelul fibrei musculare este motorie, determinând contrac ie, iar la nivelul fibrei senzitive determină durere. Chiar dacă totalitatea efectelor nu a putut fi definită complet, apar modificari biologice importante ce determină efecte fiziologice ẟi terapeutice. La trecerea curentului galvanic, receptorii senzitivi din tegument înregistreaza senza ia de furnicatură, care creẟte propor ional cu intensitatea curentului. Dacă intensitatea curentului depăẟeẟte nivelul senza iei de furnicătură, următoarea senza ie dezvoltată va fi de în epături fine ẟi dacă se insistă cu creẟterea intensită ii, va apare senza ia de arsură, în final ajungându-se la senza ia de durere. După câteva ẟedin e se constată creẟterea pragului sensibilită ii tactile ẟi dureroase, senza iile încep să apară la nivele mai înalte de intensitate a curentului (această reac ie ine mult de individ ẟi de reactivitatea proprie ẟi particularită ile acestuia). Considerăm astfel că, curentul galvanic dezvoltă o ac iune analgetică (prin creẟterea pragului sensibilită ii pentru durere), acest efect apărând în primul rând la polul pozitiv (+). Explica ia acestor fenomene este dată de modificările excitabilită ii neuromusculare la trecerea curentului galvanic, fenomen definit ca electrotonus ẟi descris de Pflüger. Astfel, la polul pozitiv (+), membrana celulară se hiperpolarizează ẟi astfel scade excitabilitatea (creẟte pragul excitabilită ii, deci substratul va reac iona la stimuli mai intenẟi, inclusiv dureroẟi), ẟi astfel spunem că se dezvoltă anelectrotonusul. La polul negativ (-), , depolarizarea domină ẟi astfel creẟte excitabilitatea (scade pragul excitabilită ii, substratul va reac iona la stimuli mai pu in intenẟi, deci va fi mai excitabil), deci se dezvoltă catelectrotonusul. Cele două forme de electrotonus se produc simultan, la cei doi electrozi, la trecerea curentului galvanic. Electrotonusul variază în func ie de intensitatea curentului galvanic aplicat. S-a constatat că: ♦ la intensită i mici domină catelectrotonusul, ♦ la intensită i mari domină anelectrotonusul, ♦ la intensită i medii există un echilibru între efecte Kowarschick a studiat foarte atent mecanismul analgeziei ẟi a constatat că această ac iune a curentului galvanic, dezvoltată la trecerea curentului prin substrat, este datorată modificărilor care apar între electrozi datorită deplasării ionilor, ẟi că la ac iunea analgetică contribuie ẟi efectul galvanizării asupra SNC, precum ẟi asupra sistemului circulator. La polul negativ (-), atunci când acesta este folosit ca electrod activ, se produce scăderea pragului excitabilita ii pentru fibrele motorii, deci creẟte excitabilitatea lor: va fi deci posibilă stimularea fibrelor motorii ẟi apari ia contrac iei. Studiile au dovedit că scăderea sau creẟterea bruscă a intenstită ii curentului reprezintă un stimul suficient de important, declanẟând o contrac ie musculară promptă.  Ac iunea stimulatoare a curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii este utilizată în practică ca pregatire a musculaturii denervate pentru curen ii excitatori. Există efecte certe ale curentului galvanic asupra SNC probate la început pe animale de laborator. Hoff a dovedit experimental că, la aplicarea unei galvanizări descendente, cu electrodul pozitiv (+) cranial si cel negativ (–) caudal asupra animalului de experien ă, se produce aẟa numita ”ame eală” care poate merge până la “narcoza” galvanică, aparută la creẟterea suficient de importantă a intensita ii curentului: clinic, această stare s-a exprimat prin faptul că extremita ile animalului au ramas extinse (primele studii realizate pe broască). Dacă galvanizarea a avut sens ascendent ( electrodul pozitiv caudal ẟi cel nrgativ cranial ) se produce aẟa numita “convulsie galvanică”, cu extremită ile puternic flectate. Astfel Hoff a dovedit că aplica iile descendente au efect sedativ, narcotic, iar cele ascendente efect excitant asupra SNC al animalului de experien ă. Acelaẟi lucru s-a constatat ẟi în cazul peẟtilor : în aplica iile descendente (prin orientarea capului la anod ẟi a cozii la catod) apare în timp, o oarecare dezorientare, în vreme ce în cazul aplica iilor ascendente apar efecte de excitare. Koeppen a extins aceste studii la om ẟi a aratat că aplica iile descendente de curent galvanic (mai ales în cazul aplica iilor sub forma băilor galvanice) determină scăderea reflectivită ii osteotendinoase a individului, în vreme ce aplica iile ascendente cresc excitabilitatea. În concluzie, Koeppen consideră că tonusul SNC este diminuat, în general, în aplica iile decendente. Diverse studii legate de reac iile senzoriale determinate de trecerea curentului electric au aratat că pot apare : ♦ reac ii vizuale luminoase de tip fosfene (în cazul în care subiectul stă cu ochii inchiẟi), percepute sub formă de puncte, bastonaẟe, cercuri colorate (galben sau alte culori); ♦ reac ii auditive de tip acufene (pocnituri/zgomote în urechi); ♦ reac ii labirintice de tip vertij voltaic : senza ia de ame eală percepută de subiect conform căreia, capul deviază la dreapta dacă subiectul nu are afectări care să compromită echilibrul, sau de partea bolnavă dacă are o suferin ă cunoscută la nivelul urechii interne; ♦ reac ii gustative : la polul negativ (–) se constată apari ia gustului metalic, astringent, iar la polul pozitiv (+) apari ia gustului acru. Curentul galvanic determină o activare vasculară importantă, exprimată clinic prin hiperemie. Astfel, la trecerea curentului galvanic, după o scurta perioadă de vasoconstric ie, se produce o vasodilata ie reactivă care caracterizează hiperemia, exprimată clinic prin eritemul cutanat local, inso it de creẟterea temperaturii locale. Subiectiv, se percepe o senza ie de caldură plăcută la nivelul electrodului. Are loc o reac ie care se men ine ẟi după întreruperea curentului electric, fiind întotdeauna mai pronun ată la catod, ẟi care dispare lent în cateva ore. Vasodilata ia locală este importantă, atât la nivelul vaselor superficiale cutanate, cât ẟi la nivelul vaselor profunde, în primul rând a vaselor musculare. În consecin ă, la trecerea curentului galvanic creẟte vasculariza ia ẟi in teritoriile profunde, consecutiv creẟterii fluxului sanguin în cele superficiale. Acest lucru a fost dovedit de studii multiple, bazate pe metode diverse de investigare: pletismografice, infrasonoscilografice, fluorografice, eviden iind fluxurile sanguine într-un teritoriu, precum ẟi debitul sangvin, la un moment dat, printr-o anumită zonă. Astfel s-a constatat că, la trecerea curentului galvanic, circula ia cutanată creẟte cu până la 500%, iar cea musculară cu până la 300% fa ă de valorile de repaus (înaintea trecerii curentului galvanic). Persisten a fenomenului este de 15-30 minute după aplica ie.  Efectele vasodilatatoare ob inute astfel prin trecerea curentului galvanic sunt superioare altor proceduri fizice, de exemplu din domeniul hidrotermoterapiei, cum ar fi aplicarea băilor ascendente Hauffe (băi par iale): metodologia acestei proceduri presupune imersia membrelor superioare într-o incintă cu apă, pornind de la temperatura de indiferen ă (la care schimburile de căldură între organism ẟi mediu sunt minime) ẟi se creẟte temperatura gradat, câte un grad Celsius pe minut, determinând astfel vasodilata ia în zonele imersate. Clasic, această procedură de hidrotermoterapie par ială se aplică în scopul stimulării unui proces de vasodilata ie în teritoriul coronarian, similară celui produse la nivelul membrelor superioare imersate, datorită faptului că există o rela ie consensuală între circula ia membrelor superioare ẟi cord, adică cele două teritorii au o reac ie vasculară dezvoltată în acelaẟi sens (răspund în acelaẟi fel la excitan i, prin vasodilata ie sau vasoconstric ie, indiferent dacă excitantul se aplică pe unul dintre teritorii, superficial cutanat sau profund). Deci trecerea curentului galvanic produce o vasodilata ie superioară acestei proceduri ẟi a altora. Creẟterea vasculariza iei locale la trecerea curentului galvanic determină creẟterea iriga iei zonei respective ẟi efecte biotrofice, prin aceasta creẟte gradul de nutri ie a teritoriului, ẟi consecutiv, creẟte resorb ia exudatelor ẟi a edemelor locale. Datorită acestor efecte asupra vasculariza iei periferice, cutanată si musculară, aplica iile curentului galvanic au indica ii în mai multe tipuri de patologii : ♦ acrocianoze, ♦ angioneuropatii (suferin e care au la bază tulburări func ionale la nivelul vaselor nervilor, mai ales filetele vegetative), ♦ crioparestezii func ionale nocturne, mai ales ale membrelor inferioare (exprimate clinic prin amor eli, furnicături cu senza ia de rece, alterări vasculare periferice), ♦ arteriopatii periferice (afectări de trunchiuri principale vasculare, mai ales în stadiile incipiente, fără alterări organice importante ale peretelui vascular, cu scăderea elasticită ii acestuia ẟi deci, a răspunsului vasodilatator), ♦ distrofii simpatice reflexe (vechile “algoneurodistrofii”) ale membrelor, care apar printr-un mecanism de hipersimpaticotonie, declanẟat de cele mai multe ori posttraumatic. Această ac iune recunoscută a curentului galvanis este însă inconstantă ẟi individualizată/Reac ia vegetativă la trecerea curentului galvanic depinde de : ♦ dominan a tonusului simpatic sau parasimpatic, specifică individului asupra căruia se face aplica ia, ♦ locul de aplicare a curentului galvanic, ♦ polaritatea. Regiunea de elec ie, atunci când se urmareẟte în mod special influen area func iei sistemului nervos vegetativ (SNV), este zona cervicală ẟi dorsală superioară, denumită generic “ gulerul lui Scerbac”: acesta va fi locul de aplicare a procedurii. Schnee a demonstrat pentru prima dată ac iunea diferen iată a curentului galvanic asupra circula iei, în func ie de polaritatea aplica iei. Galvanizările descendente cresc afluxul sanguin din mica circula ie către cord, deci: creẟte circula ia de întoarcere a sângelui venos din plămâni ẟi din membrul superior, creẟte transportul de sânge arterial către sistemul port. Dacă aplica ia este ascendentă : creẟte circula ia venoasă de la nivelul membrelor inferioare ẟi organelor portale către cord, creẟte circula ia arterială spre plămâni ẟi membrele superioare, creẟte viteza sângelui venos de la inimă spre plămâni.  Există însă o reactivitate individuală de care trebuie să inem seama în cursul acestor aplica ii: rezultatul final va depinde deci, de reac ia individuală a pacientului fa ă de curentul galvanic, la care se adaugă caracteristicile tipului de aplica ie. Datorită acestor ac iuni dezvoltate la trecerea curentului galvanic, considerăm că aplica iile curentului galvanic determină urmatorele efecte fiziologice la nivelul substratului străbătut : ♦ creẟterea debitul circulator, inclusiv cel muscular (de câteva ori; secundar, această creẟtere participă la ob inerea efectului analgezic, în mod deosebit atunci câmd durerea are la bază fenomenele ischemice; ♦ dezvoltarea efectului pe trombus, cu condi ia ca aplica ia să se facă transversal prin vas ( latero-lateral ), mereu în acelaẟi sens: astfel, la 2-3 zile de aplica ie se înregistreaza scăderea volumului ẟi ataẟarea trombusului la catod (faza I), iar la cca. 5 zile de aplica ie, se produce recanalizarea lumenului vascular spre anod (faza a II-a); acest efect apare numai dacă aplica ia se face mereu în acelaẟi sens; ♦ apari ia efectui analgetic, ca ẟi consecin ă a mai multor mecanisme: 1. stimularea circula iei, care conduce în principal, la combaterea durerii de tip ischemic, 2. scăderea excitabilită ii la anod, deci dezvoltarea efectului analgetic prevalent la electrodul pozitiv, 3. ameliorarea acomodării muẟchiului striat la trecerea curentului galvanic. Toate aceste efecte au la bază, ca mecanism intim celular, creẟterea permeabilită ii membranei celulare ẟi deci fenomenul de activare celulară. La baza efectelor terapeutice stau următoarele mecanisme: ♦ creẟterea metabolismului local, ♦ creẟterea difuziunii tisulare, ♦ efectul hiperemiant, rezultate din ac iunile curentului galvanic asupra structurilor excitabile străbătute. Aceste mecanisme activate se traduc prin : ♦ efectul antiedematos, datorat îmbunătă irii circula iei în toate teritoriile vasculare (arterial, capilar, ẟi în consecin ă, ẟi venos), ♦ efectul analgetic, rezultat prin activarea unor mecanisme multiple (circulator, metabolic ẟi nervos – atât local (receptorii) cât ẟi regional (traiectele nervoase)), ♦ corectarea tulburărilor neuro-vegetative locale, în mod deosebit prin mecanism circulator ẟi metabolic. Principalele domenii clinice de aplica&ie ale procedurilor de electroterapie bazate pe curent galvanic Jinând cont de aceste efecte fiziologice ẟi terapeutice, aplica iile curentului galvanic se utilizează în diverse stări patologice. ♦ Stări posttraumatice: aplica iile curentului galvanic sunt utile în acest domeniu de patologie pentru efectele: analgetic, decontracturant, resorbtiv, decongestiv, vasomotor. Rezultatul final al procedurilor galvanice este ameliorarea disfunc iei segmentului afectat. ♦ Inflama&ii abarticulare – inflama iile structurilor moi periarticulare ( capsula, ligamente, tendoane, muẟchi ): aplica iile curentului galvanic sunt utile în acest domeniu de patologie pentru efectele: antiinflamator, decongestiv, resorbtiv, decontracturant. ♦ Afec&iuni nevralgice (inclusiv radiculitele – suferin e ale ramurilor nervilor spinali, inclusiv lombosciatica).  ♦ Tulburari circulatorii (în principal cele func ionale, datorate mai ales unui spasm, fără alterarea de perete): asupra acestor suferin e aplica iile curentului galvanic ac ionează foarte bine (datorită efectului vasodilatator cunoscut), inclusiv în tromboflebitele acute (datorită efectului asupra trombusului). ♦ Afec&iuni degenerative de tip artrozic: artrozele apar la diverse nivele ale scheletului uman (mai ales la nivelul articula iilor membrelor, în deosebi a articula iilor portante – membrele inferioare - sau a scheletului axial), printr-o multitudine de mecanisme, între care alterarea circulatorie este determinantă, ea conducând spre o ischemie cronică, care are ca ẟi consecin ă majoră, la început, degradarea structurilor cartilaginoase ẟi periarticulare (consecin a ischemiei cronice progresive ẟi a scăderii nutri iei, ẟi în timp scurt a scăderii rezisten ei), ulterior afectarea articula iei propriu-zise ẟi a componentelor osoase. Aplica iile galvanice, ac ionând direct asupra tulburărilor circulatorii, în principal de tip ischemic, întrerup ciclul fiziopatologic al degradării structurilor articulare, deci pot întârzia evolu ia artrozelor ẟi apari ia complica iilor acestora.  Principalele contraindica&ii în aplicarea celorlalte proceduri de electroterapie, sunt tuberculoza cutanată, neoplaziile cutanate.  procedurilor bazate pe curent galvanic, ca ẟi în cazul afec iunile tegumentare de tip: supurativ, alergic, Principalele formele metodologice de aplicare ale curentului galvanic Recapitulând cele prezentate în capitolele anterioare, este necesar ca aplica iile de curent galvanic să ină seama că: curentul galvanic circulând într-un singur sens are polaritate, rezisten a electrică cutanată scade la trecerea curentului galvanic, dar datorită rezisten ei ohmice mari nu se pot aplica intensită i mari , datorită risului de arsuri, rezisten a electrică a esutuirilor profunde scade ẟi ea (poate chiar mai mult decât cea cutanată) conducând la efecte de tip decontracturant, vasoactiv, analgetic, dar că ẟi în acest caz, datorită rezisten ei cutanate mari, nu se pot aplica intensită i suficient de mari pentru a avea efecte profunde certe. Aplica iile se pot face folosind electrozi racorda i la un circuit electric prin care trece curent galvanic (galvanizări), sau prin intermediul apei (băi galvanice). Clasic, în aplica iile de curent galvanic se foloseau electrozi metalici, flexibili (de obicei din plumb laminat). Aparatele moderne folosesc electrozi incluẟi în supor i plastici,cu fiabilitate mai mare. Electrozii se aplică pe suprafa a de tratat, după o prealabilă împachetare într-un material textil umezit. Grosimea materialului textil utilizat este de cca. 1-1,5 cm. Dimensiunile electrozilor variază după regiunea de tratat, de la 20 cm² până la câteva sute de cm². Aplica iile cu electrozi (galvanizările) sunt de mai multe feluri, în func ie de direc ia ẟi sensul de trecere a curentului galvanic. Astfel: aplica ia transversala presupune că fluxul galvanic strabate un segment/zonă anatomică de pe fa a anterioară spre fa a posterioară, sau de pe cea interioară spre cea exterioară; aplica ia longitudinală presupune ca fluxul galvanic să străbată segmentul/zona anatomică de la un capat la celălalt; după numărul electrozilor utiliza i pentru fiecare polaritate, putem avea: aplica ie cu câte un singur electrod la fiecare capăt al circuitului (deci pentru fiecare polaritate), sau aplica ie bifurcată – se aplică câte 2 electrozi la o polaritate (sau la ambele) ẟi astfel, se acoperă o zona mai întinsă cu aceeaẟi polaritate. Aplica ie sub formă de băi ( băi galvanice ) : este vorba de instala ii care sunt compuse din 4 incinte (vane sau cuve) din faian ă sau plastic, racordate la un panou de comandă. Aceste incinte au perete dublu ẟi în interior au electrozi de cărbune, orienza i spre peretele vanelor dar izola i. Panoul distribuitor de curent asigură dirijarea ẟi sensul curentului galvanic. Există posibilitatea alegerii polarita ii la vane. De obicei, apa trebuie să aibă temperatura cuprinsă între 34 - 37 C. Clasic, se spune că, cu cât temperatura este mai mare, cu atât se pot aplica intensita i mai mari de curent galvanic, pe care subiectul le poate suporta. De regulă, nu se depaẟeẟte temperatura de 37 - 38 C. Posibilită ile de aplica ie sunt multiple : aplica ii 4 celulare, descendente (membrele superioare la + ẟi cele inferioare la -) care cresc aportul sanguin în trenul inferior, sau ascendente (membrele superioare la – ẟi membrele inferioare la +) care cresc aportul sanguin în trenul superior, dar se folosesc mult mai rar deoarece încarcă cordul exagerând efortul acestuia (risc de accidente), aplica ii 3-2-1 celulare, cu diverse orientări ale curentului, racordarea tuturor vanelor folosite (4-3-2 sau 1) la aceeaẟi polaritate, ẟi plasarea unui electrod-placă indiferent pentru închiderea circuitului pe altă regiune a corpului, de ex. pe torace, Sensul pe care îl are curentul galvanic ( ascendent, descendent ) poate cuprinde întregul organism (aplica ie 4 celulară), un singur hemicorp (aplica ie 2 celulară membru superior – membru inferior de aceeaẟi parte), trenul superior sau inferior (aplica ie 2 celulară de membre superioare/inferioare). Spuneam mai sus că dacă este necesar ca toate vanele să aibă aceeaẟi polaritate (ex. poliartrită reumatoidă – subiectul are tumefac ii dureroase cvasisimetrice atât la mâini cât ẟi la picioare, urmărim în principal efectul analgetic, deci toate cele 4 vane se racordează la +), electrodul de sens invers trebuie aplicat într-o alta zonă a corpului (torace sau spate). Clasic, există posibilitatea aplicării curentului galvanic în cazul băilor generale de tip Stanger – tehnică ce se aplică într-o vană de plastic cu pere i dubli 200/90/65 cm (L/h/l), iar în interiorul pere ilor există electrozi de cărbune de retortă. Pere ii sunt acoperi i cu un dielectric, pentru ca electrozii să nu vină în contact cu pacientul. Apa în interiorul vanei are temperatura 36-37 C, intensitatea de lucru pentru această procedură fiind de 1000-1200 mA din care 1/3 ajunge sub formă activă la nivelul organismului uman imersat în această baie. Există posibilitatea cuplării electrozilor, la nivel cranial ẟi caudal, la o anumită polaritate, astfel încât sensul curentului să fie ascendent sau descendent, ca ẟi în cazul băilor galvanice celulare; electrozii sunt perechi la toate nivelele corpului. Această tehnică este foarte energofagă ẟi deoarece băile galvanice dezvoltă aceleaẟi efecte, dar cu un consum net inferior, tehnica Stanger a fost abandonată în majoritatea serviciilor de recuperare. Există posibilitatea aplicării combinate a unei băi celulare cu un electrod-placă, plasat în altă zonă a corpului. Este vorba de o aplica ie în care se cuplează o baie unicelulară ẟi electrodul-placă: de ex. se introduce mâna în vană ẟi se aplică electrodul-placă (cca. 200 cm²) pe umăr, realizându-se o aplica ie longitudinală. Tehnica cuplării de acest tip se utilizează în sindromul umăr – mână, sindrom caracterizat de distrofia simpatică reflexă posttraumatică a mâinii complicată cu periartrită de umăr homolateral. De regulă intensitatea este de 10-20 mA, iar durata aplica iei este de 15-20 min. Observa&ii privind aplica&iile cu curent galvanic Intensitatea de curent folosită în cazul galvanizărilor la nivelul membrelor inferioare este mai mare decât în cazul aceloraẟi proceduri la nivelul membrelor superioare. În aplica iile transversale ale întregului membru superior se folosesc intensită i mari de 10-12 mA, iar în aplica iile longitudinale sau transversale pe zone mici intensitatea este de 8-10 mA. În cazul băii galvanice, intensitatea este de 10-25 mA. La membrul inferior, dacă se urmăreẟte o aplica ie transversală pe întreg membrul, se folosesc electrozi bandă cu lungime de 90 cm, lă ime 8-10 cm ẟi intensită i mari de 50-60 mA. De regulă, aplica iile la nivelul membrelor, de tip longitudinal sau transversal, pe zone mai mici, au intensită i de 8-12 mA.  Ionogalvanizarea Ionogalvanizarea este o procedură de electroterapie prin care, folosind ca vector curentul galvanic, se introduc substan e farmacologic active sub formă ionizată, in interiorul organismului, prin intermediul înveliẟului cutanat. Se vor ob ine deci efecte mixte, determinate pe de-o parte de curentul galvanic, la care se adaugă efectele specifice substan elor active introduse, adică a ionului activ care foloseẟte ca vector curentul galvanic pentru a penetra tegumentul. Cantitatea de ioni – substan ă activă – care intră în cursul procedurii, depinde de : intensitatea curentului galvanic folosit (intensitatea mare determină penetra ie mai mare de ioni), dar totuẟi după o creẟtere mare la început, ulterior intrarea este mai lentă deoarece pe parcurs, procesul se frânează ; oricum creẟterea intensită ii este limitată de rezisten a tegumentului; greutatea moleculară a ionilor – cu cât este mai mică, cu atât intrarea va fi mai uẟoară ẟi deci cantitatea finală va fi mai mare; încărcarea electrică – anionii intră în cantitate mai mare decât cationii; cantitatea totală de ioni – substan ă activă – depinde evident de cantitatea de substan&ă pusă ini ial în câmpul electric. Solu ia anodică (beneficiind de încărcarea pozitivă) va atrage ioni negativi – mediul se va acidifia (se acumulează H+), ceea ce determină o creẟtere a conductibilită ii de cca. 5 ori. La electrodul negativ (solu ia catodică) vor fi atraẟi ioni pozitivi – mediul se va alcaliniza (acumulare de ioni HO-) ceea ce conduce la creẟterea conductibilită ii de cca. 2 ori. Pentru a controla aceste fenomene este necesară folosirea unei solu&ii de protec&ie care să elibereze cca. 0,4 m Eq de substan ă neutralizantă la nivelul fiecărui electrod. Astfel, se face acidifiere la catod (combina ie de 5 g NaCl + 6,5 HCl ad. 1000 ml apă distilată) ẟi alcalinizare la anod (solu ie de 5g NaCl + 1 g NaOH ad. 1000 ml apă distilată). Folosind aceste substan e neutralizante asigurăm creẟterea transferului ionic. Ionogalvanizarea recunoaẟte 8 procese de bază, câte 4 la fiecare electrod (vezi schemele de la începutul capitolului). Procesul (2) este procesul fundamental la fiecare electrod. Ca metodologie de lucru, este necesară folosirea unor solu ii din substan a activă care să con ină de 20 de ori concentra ia normală a substan ei active, pentru a asigura penetrarea a cca. 2 mEq ioni activi, cationi la anod si anioni la catod. Deoarece, în cursul procedurii se utilizează solu ii normal/10 (N/10), deci cu concentra ia de 10 ori mai mică decât normal, pentru a asigura penetrarea a 2 m Eq substan ă activă, teoretic, este nevoie de 20 ml solu ie N/10: în practică, se vor folosi cca. 20-30 ml solu ie N/10.  Solu iile de protec ie, (bazică) alcalină la anod ẟi acidă la catod, trebuie să dea cca. 0,4 mEq pentru a asigura o protec ie eficientă. Utilizând mai multe straturi hidrofile, eficien a creẟte mai mult: eficien a la anod atinge cca. 75 % , în vreme ce la catod doar cca. 60 % deoarece cationii au o capacitate de frânare mai mare. Densitatea de curent utilizată în general este de 0,1 mA/cm2. Doza totală de curent va depinde de: suprafa a electrodului densitatea de curent aplicată. Astfel, de ex. pentru un electrod de 100 cm2 la densitate de curent de 0.1 mA, vom avea 10 mA/doză, în timp ce pentru un electrod de 200 cm2 la acceaẟi densitate de curent de 0.1 mA, vom avea 20 mA/doză. Timpul de aplica ie este de regulă de 30 minute. Întotdeauna ionogalvanizarea va respecta rela ia matematică conform căreia: Densitatea de curent x timpul (număr minute) = 3 În acest fel, dacă intensitatea aplicată creẟte, trebuie ca durata aplica iei să scadă propor ional, pentru a respecta rela ia matematică. În teorie, conform acestei rela ii, s-ar putea aplica intensită i mai mari pe durate mai mici care să asigure introducerea unor cantită i mai mari de substan ă activă ionizată: acest lucru rămâne pur teoretic, intensitatea aplica iei (densitatea ẟi ulterior, doza de curent) fiind limitată (la 0,1 mA), de rezisten a mare a tegumentului la curent galvanic, deci de dezvoltarea unei cantită i mari de căldură ẟi riscul major de arsură. Oricum, aplica ia necesită o perioadă mai lungă, conform rela iei matematice, de 30 minute: sub 20-30 de minute, nu se atinge pragul de echilibru, deci aplica ia nu este eficientă. Ionogalvanizarea este o procedură de electroterapie deosebit de utilă în programele complexe de recuperare. Avantajele principale ale ionogalvanizării sunt: se introduc doze mari de substan ă activă cu cantită i relativ mici de solu ie a acelei substan e, adică atât cât se aẟează sub electrod, atât va fi vehiculat de curentul galvanic. Din punctul de vedere al randamentului care este maxim, avantajul procedurii este de terapie locală perfectă; penetra ia în corion este mai mică, fie traversând straturile, fie trecând chiar direct, prin foliculii piloẟi ẟi canalele glandelor sudoripare. Important este însă faptul că în derm se formează depozite de substan ă activă, de la nivelul cărora resorb ia se produce lent, efectul prelungindu-se: deci procedura are efect-dêpot; are loc o reparti ie uniformă a substan ei active ionizate pe toată suprafa a electrodului, putându-se realiza o delimitare precisă a zonei de aplicare, explicită, după forma electrodului; procedura este foarte bine dozată – în permanen ă, se ẟtie ce cantitate activă este sub electrod ẟi ce cantitate va pătrunde în tegument; prin ionogalvanizare, se introduc substan e ionizate, deosebit de active farmacologic, care realizează reac ii rapide, evitându-se efectele secundare la nivelul altor organe ẟi sisteme (ex. efectele gastro-intestinale în cazzl administrării orale a aceloraẟi substan e active); ionogalvanizarea este o metodă perfect sterilă. Nu trebuie însă neglijat faptul că ionogalvanizarea prezintă ẟi unele dezavantaje, dintre care cel mai important dezavantaj îl constituie penetra ie superficială: procedura face ca ionii substan ei active să ajungă în tegument, dar aceẟtia nu pot depăẟi zona corionului. Procedura dezvoltă reac ii la nivelul receptorilor cutana i declanẟând mecanisme reflexe metamerice cu punct de plecare la nivelul tegumentului ẟi cu efect la mare distan ă, deci ionogalvanizarea poate fi considerată ẟi folosită ca terapie reflexă. Principalele aplica&iile ale ionogalvanizării sunt următoarele: ♦ farmacologia bolilor de piele; ♦ anestezia pielii, prin folosirea unor anestezice locale (de ex. procaina) asociate cu un vasoconstrictor local (adrenalina), astfel încât combina ia să asigure o anestezie mai intensă ẟi mai îndelungată;  ♦ ca terapie reflexă : stimulează receptorii cutana i, care vor activa reflexele la distan ă, cu efecte diferite; stimulează circula ia cutanată, ẟi consensual, din alte teritorii; ♦ se utilizează pentru unele substan e simpaticotone – pentru testarea efectelor alergice cutanate, sau pentru testarea efectelor medica iei vegetotrope. Modalitatea de aplica&ie a ionogalvanizării presupune utilizarea de electrozi metalici, de obicei de 0,5 mm grosime, plastici, rezisten i electrochimic ẟi cu col urile rotunjite. Ei sunt înveli i într-un strat hidrofil, mai gros, format din 10-15 straturi suprapuse, formând un strat total de cca. 5 mm grosime. Acest strat se îmbibă cu cele 20-30 ml solu ie N/10 de substan ă activă (cantitatea calculată pentru un electrod de 100 cm²) . Se adaugă solu ia de protec ie la electrozi, cu cca. o oră înainte de aplica ie (vezi mai sus compozi ia solu iilor de protec ie la cei doi electrozi). Doza de curent este de 0,1 mA/cm². Principalele substan&e active folosite în ionogalvanizare La anod – vom avea solu iile la care substan a activă ionizată va fi reprezentată de ionul pozitiv. În cele ce urmează, vom prezenta succint modalitatea de ob inere a ionului activ (tipul de solu ie) ẟi principalele efecte determinate de acel ion activ, pentru care îl ẟi aplicăm prin ionogalvanizare: K+ : se ob ine din 6g KCl la 1000 ml apa distilata sau din 1,2 g KOH la 1000 ml apa distilata; efect sclerolitic; Ca 2+ : se ob ine din 5,5g CaCl2 la 1000 ml apă distilată; efect spasmolitic pe musculatura spastică superficială; Li+ : din 3,5g Li Cl la 1000 ml apă distilată; din 0,6g LiOH la 1000 ml apă distilată; se foloseẟte în atacul de gută; Mg2+ : din 18g MgSO4 +0,5g NaOH la 1000 ml apă distilată; efect sedativ, analgetic, desensibilizant; Cu2+ din CuSO4, 1% în vane; din 25 g CuSO4 la 1000 ml apă distilată dacă se face solu ie; rol dezinfectant local sau pentru suprafe e mari; Zn2+ din 30 g ZnSO4 la 1000 ml apă distilată; rol dezinfectant; Aplicarea pentru anestezice la piele – cu novocaină, procaină sau xilină Se aplică procaina în: se realizează din 33 g procaină hidroclorică la 1000 ml apă distilată ✄ ✁ ✆ ✁ se realizează din 0,5 mg NaSO4 la 1000 ml apă distilată. 10 ml sol 1 + 1ml sol 2 = substan ă pentru ionogalvinizare Înainte de ionogalvanizarea cu procaină, se aplică adrenalina (1-2 fiole) care produc un efect vasoconstrictor; ulterior se aplică combina ia anestezică ẟi se va ob ine un efect de mai lungă durată. O altă variantă de prelungire a efectului anestezic, este cea de alcoolizare prealabilă a zonei- intă cu 10-20 % etanol, ẟi ulterior aplicarea anestezicului: se ob ine astfel un efect anestezic, semnificativ mai lung. Procaina are un efect superficial pe tegument, dar ẟi unul profund, antrenând efecte cu dezvoltare metamerică  Acetilcolina se utilizează tot la anod, în cazul angiospasmelor, ulcerelor varicoase sau tromboflebitelor. Se foloseẟte o solu ie 0,5 % acetilcolină hidroclorică. Se vor dezvolta local efecte colinergice. Histamina aplică tot la anod. Substan a se foloseẟte în două variante : 1 fiolă de histamină 1 % la care se adaugă 20-25 ml apă distilată, sau 0,1g histamină clorat la care se adaugă 250 ml apă distilată; substan a este foarte activă , ceea ce implică foarte mare pruden ă, mai ales la prima aplica ie; doza de curent va fi la jumătate (densitatea de curent = 0,05 mA /cm2) timpul de aplica ie va fi scurt; dacă substan a este tolerată, timpul va creẟte treptat; primul parametru care creẟte este timpul, ulterior creẟte ẟi doza. Substan a de tip enzimatic, hialuronidoza, este indicată în tratamentul edemelor cronice, mai ales declive, mai ales organizate fibros sau în inflama ii cronice. Substan a are capacitatea să treacă în corion ẟi apoi subcutanat, dezvoltând un efect enzimatic ẟi facilitând dezorganizarea aderen elor între planuri, a fibrozărilor, ẟi consecutiv, activarea resorb iei edemelor. Procedura de utilizare a hialuronidazei în ionogalvanizare presupune cantită i mari de substan ă – sute de ml Combina iile folosite sunt: 1 fiolă hialuronidoză + 1 fiolă apă dublu distilată + 25 ml solu ie compusă (din 11 g acetat de Na + 1 g acid acetic glacial la 1000 ml apa distilată). Solu ia rezultată se diluează la N/10 ẟi se pun 200-300 ml substan ă la electrod. La catod – substan a farmacologic activă are ionul negativ activ, penetrant în corion. Iată câteva dintre cele mai folosite substan e active: I¯ se ob ine din 14 g KI + 5,6 g HCL ; se eliberează I¯ ẟi se adaugă 1000 ml apa distilată; are efect resorbtiv sclerolitic ẟi analgetic; se resorbe de la nivelul pielii si se depozitează în organele-zone de depozit pt I¯ , respectiv tiroida ẟi ficatul, de unde se ob in în timp, efecte la distan ă. În 35 min poate intra până la 1 mg I¯ activ in depozite. acidul salicilic din 32 de grame salicilat de Na + 1g HCl N/10; solu ia astfel ob inută este aplicabilă direct sub catod; efectele principale sunt antiinflamator local, analgetic, keratolitic; acidul ascorbic fiolă de 5 ml 10% + 20-25 ml apă distilată – amestecul se aẟează direct sub catod; efect antiinflamator; antibiotice - actualmente se contraindică aplica ia acestora prin inogalvanizare, deoarece dau reac ii alergice, uneori deosebit de violente, conducând la riscuri majore, chiar vitale.  P L A N D E L E C I E – C U R E N I I D E J O A S Ă F R E C V E N Ă OBIECTIVELE LEC IEI: Prezentarea rolului, precum ẟi a ac iunilor curen ilor de joasă frecven ă asupra organismului uman, efectele fiziologice ẟi terapeutice ale curen ilor de joasă frecven ă, modul cum interac ionează aceẟtia cu structurile vii ẟi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea curen ilor de joasă frecven ă în scop terapeutic – analgetic ẟi pentru electrostimulare musculară, atât pentru musculatura normal inervată, cât ẟi pentru cea denervată Indica ii ẟi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale curen ilor de joasă frecven ă, locul lor în programele complexe de recuperare func ională NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E : IV.3. Curen&ii de joasă frecven&ă IV.3.1. Curen&ii de joasă frecven&ă cu impulsuri – generalită&i Se caracterizează prin aceste impulsuri de diverse forme ce au o frecven ă cuprinsă între 0 – 1000 cicli/sec(nr. impulsuri 1000/sec). După forma acestor impulsuri rezultă forma curentului care poate fi triunghiular, exponen ial, dreptunghiular sau trapezoid, respectiv curent de joasă frecven ă cu impulsuri triunghiulare, exponen iale, dreptunghiulare sau trapezoidale. Impulsul se caracterizează prin durată (vezi mai jos) ẟi prin amplitudine. τ = durata impulsului În cazul curentului de joasă frecven ă triunghiular ẟi exponen ial, există 2 variante: -o pantă de creẟtere ẟi una de coborâre : τI = τc +τd -o pantă de creẟtere ẟi să descrească brusc, astfel că : τI = τc (τd = 0) Curentul de la care se pleacă este curentul alternativ de re ea. Perioada este reprezentată de o semiundă pozitivă “+” ẟi una negativă “-“. Curentul alternativ de re ea are 50 Hz, adică 50 cicluri pe secundă. De obicei, la aparatele moderne, impulsurile nu pleacă de la linia izoelectrică, deci de la valoarea 0, ci folosesc « o bază » diferită de 0, de valoare variabilă, în func ie de reactivitatea subiectului, denumită «pat galvanic «, asfel încât niciodată impulsul nu va mai ajunge la valoarea 0.   P L A N D E L E C I E – C U R E N I I D E M E D I E F R E C V E N Ă OBIECTIVELE LEC IEI: Prezentarea rolului, precum ẟi a ac iunilor curen ilor de medie frecven ă asupra organismului uman, efectele fiziologice ẟi terapeutice, modul cum interac ionează cu structurile vii ẟi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea curen ilor de medie frecven ă Metodologia ob inerii ẟi aplicării terapeutice a curen ilor interferen iali Indica ii ẟi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale curen ilor de medie frecven ă interferen iali, locul lor în programele complexe de recuperare func ională CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, curen i de medie frecven ă, curen i interferen iali NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E : Curen&ii de medie frecven&ă Curen&ii de medie frecven&ă - generalită&i Curen ii de medie frecven ă apar in intervalului 1000 – 100000 Hz ẟi au efecte multiple, dintre care specific este efectul excitomotor de profunzime. Efectul excitomotor determină: hipertrofia unită ii motorii (unitatea motorie este complexul func ional fundamental, la nivelul căruia se performează contrac ia ẟi deci, miẟcarea) ẟi creẟterea numărului unită ilor motorii active, prin recrutare temporală ẟi spa ială mai bună (creẟterea numărului unită ilor motorii simultan activate). Din zona de frecven ă specifică mediei frecven e, 3000-5000 Hz a fost ini ial, domeniul cel mai utilizat în practica medicală; aparatele moderne, inclusiv cele care produccuren i de domenii variate de frecven ă, sau forme combinate de curen i terapeutici, acoperă intervale de frecven ă până la 10.000 de Hz ẟi peste; domeniile de frecven ă, ca ẟi combina iile de curen i sau forme de curen i, sunt practic, inepuizabile, depinzând exclusiv de firma producătoare: indiferent de forme însă, un element este obligatoriu, limitele extreme ale domeniului de frecven ă (1000 – 100000 Hz), în cadrul căruia se respectă mecanismele ẟi efectele specifice mediei frecven e. Clasic, primele studii au arătat că, între 4000-5000Hz, se dezvoltă cea mai mică excita ie pe nervii senzitivi ai pielii, deci apare o reac ie senzitivă minimă, adică este posibilă aplicarea unor proceduri cu intensită i suficient de mari, pentru a ob ine efectele fiziologice ẟi terapeutice urmărite, ẟi care nu declanẟează senza ia dureroasă.. Tot în urma cercetărilor clasice în domeniu, a fost formulată ẟi legea d′Arsonval (după numele creatorului ei), conform căreia, în cazul curentul sinusoidal alternativ, evolu ia excitabilită ii este următoarea: excitabilitatea creẟte paralel cu frecven a pănă la 2.500Hz, între 2500-5000Hz se men ine un platou, după care (peste 5000Hz), excitabilitatea scade rapid, până la inexcitabilitate totală, care însă, este caracteristică domeniului înaltei frecven e (deci peste 100000Hz).  Principalele caracteristici ale curen ilor de medie frecven ă (ν): rezisten a pielii (impedan a) (R) scade, paralel cu creẟterea frecven ei, scăzând în acest fel ẟi efectul legii lui Joule (Q=I²xR), de încălzire a pielii, deci cantitatea de căldură dezvoltată la trecerea curentului scade semnificativ până la dispari ie, paralel cu creẟterea frecven ei; sensibilitatea cutanată scade, paralel cu creẟterea frecven ei (vezi evolu ia reac iei senzitive la piele); penetrabilitatea cutanată este foarte bună, deci curen ii de medie frecven ă au efecte profunde: se pot aplica proceduri suficient de intense, care nu mai produc arsuri, ẟi care permit efecte de profunzime; sensibilitatea la piele este foarte mică, deci aplica iile sunt nedureroase, chiar în condi iile aplicării unor intensită i suficiente pentru a ob ine efectele dorite; pragul de excitabilitate neuromusculară creẟte, paralel cu creẟterea frecven ei. Datorită acestor calită ii, constatăm că, pentru curen ii de medie frecven ă: există un maximum de excitabilitate neuromusculară – nici un alt tip de curent nu atinge acest nivel, există un maximum de senza ie electrică pe musculatură, există o scădere considerabilă a rezisten ei la piele, permi nd aplica ii de profunzime. În concluzie, aceẟti curen i se pot folosi pentru electrogimnastică, pentru fibrele normal inervate, adică la care sistemul nerv-muẟchi este intact. Pentru fibrele denervate se foloseẟte curentul triunghiular cu pantă liniară sau exponen ială (vezi cap. Stimularea electircă). Perioada refractară absolută, la un curent sinusoidal cu frecven a peste 1000 Hz, este cu mult mai mică decât perioada refractară a fibrei musculare, deci nu există posibilitatea de contrac ie a fibrei la fiecare stimul; în aceste condi ii, fibra va răspunde la însumarea stimulilor (însumarea temporală a stimulilor), aẟa-numitul efect GILDEMEISTER. Dezavantajul major al acestui fenomen este însă faptul că, adaptarea apare foarte repede. Pentru a depăẟi acest handicap este necesară modificarea permanentă a parametrilor curentului ẟi, ca urmare, s-a introdus interferen a. Curen ii interferen iali apar in deci, curen iilor de medie frecven ă. Proprietă ile biologice principale ale curen ilor de medie frecven ă sunt următoarele : Efectul Gildemeister ( suma ie temporală ) În cazul unui curent alternativ sinusoidal, până la frecven a de 1000 Hz func ionează principiul excita iei sincrone, adică fiecare stimul este urmat de excita ie (respectiv, contrac ie). Peste 1000 Hz, nu există excita ie sincronă ẟi func ionează efectul Gildemeister (însumarea temporală a stimulilor), datorită faptului că este necesar un timp pentru însumarea efectelor unei succesiuni de stimuli pentru a produce excita ia fibrei musculare, respectiv contrac ia. Curba I/t (intensitate/timp) este valabilă ẟi se poate realiza ẟi la media frecven ă, în scop diagnostic. Condi ia de utilizare diagnostică a curbei I/t, este ca ẟi complexul muẟchi – nerv să fie intact, pentru că muẟchiul denervat nu răspunde la curen ii de medie frecven ă. Excita ia apolară (fenomenul descris de Wyss, 1963), este excita ia care nu prezintă polaritate, ẟi deci, nu apar efecte polare sub electrozi, precum ẟi efecte interpolare; una dintre cele mai importante consecin e este aceea că, indiferent de intensitatea curentului aplicat, nu există risc de arsuri. Pentru ob inerea excita iei apolare, trebuie întrunite următoarele condi ii : curentul să fie perfect simetric,  varia ia amplitudinii curentului să fie lentă, durata de ac iune a curentului să fie suficientă. Scade excitabilitatea la nivelul nervilor senzitivi ai pielii, deci toleran a la piele a curen ilor de medie frecven ă este foarte mare. S-a constatat că, la o frecven ă de 50 Hz (joasă frecven ă) aplicată pe o suprafa ă de 100 cm² (electrod 10/10 cm), capacitatea dezvoltată este de 1 ZF(arad) ẟi impedan a pielii de 320[, în timp ce, pentru 5000 Hz (medie frecven ă) impedan a pielii este de 32[. Rezisten a pielii este deci, foarte scăzută pentru joasa frecven ă, ẟi la fel vor fi ẟi efectele negative (vezi anterior). Bazele teoretice ale curen&ilor inteferen&iali S-a constatat că, dacă se folosesc doi curen i de medie frecven ă, cu amplitudine constantă fiecare în parte, dar cu frecven e diferite (ambele frecven e însă, în domeniul mediei frecven e medicale), ẟi orienta i pe direc ii perpendiculare, rezultatul este un nou curent, numit ✠ ☎ ✝ ✟ ✞ ✄ ✞ ✟ ✝ ☎ ✟ ✝ ✟ ✂ ✄ ☞ ✆ ✟ ✞ ✟ ✄ ✟ ☎ ✂ , cu amplitudine variabilă în func ie de direc ia considerată, ẟi cu frecven a de varia ie a amplitudinii egală cu diferen a între frecven ele celor doi curen i de origine, această diferen ă corespunzând unei varia ii de joasă frecven ă. Exemplul clasic (vezi imaginea de mai sus) arată că, dacă primul curent are 5000 Hz (circulă pe circuitul I) ẟi al doilea 4950 Hz (circulă pe circuitul II) rezultă o diferen ă de 50 Hz (diferen a se încadrează în joasă frecven ă) ẟi în câmpul dintre circuite ia naẟtere un curent nou, curentul interferen ial, cu amplitudine variabilă: maxim-ul eficien ei curentului nou-format se înregistrează la bisectoarea unghiului creat între circuite, eficien a scde treptat spre circuite ẟi la nivelul circuitelor, eficien a devine 0. Frecven a de varia ie a amplitudinii reprezintă diferen a de frecven ă între cei doi ✝✟✠ ✟ ✂✁ curen i (respectiv 50 Hz, adică se plasează în domeniul joasei frecven e). Deci curentul interferen ial ob inut, men ine proprietă ile ẟi efectele curen ilor de medie frecven ă din care a luat naẟtere, dar este modulat în joasă frecven ă. La distribu ia pătratică a curentului interferen ial, adică atunci când circuitele formatoare, perpendiculare între ele, sun simetrice, este valabilă această lege de distribu ie a eficien ei (distan a între electrozi este egală). În practică însă, distribu iile pătratice sunt excep ionale, regula o constituie distribu iile dreptunghiulare. În cazul distribu iei în dreptunghi, s-a constatat că apare un fenomen secundar, numit „curent exogen de cuplaj”, adică între electrozii apropia i apar curen i exogeni, care creează un efect neplăcut de electrizare, limitând mărimea curentului interferen ial aplicat. Acest fenomen a dispărut la aparatele noi, datorită introducerii corectorului de distan ă, care este un sistem electronic care anulează curen ii exogeni de cuplaj.  Tehnici de aplica&ie a curen&ilor interferen&iali ♦ Aplica&ia statică stabilă – adică cu plasarea electrozilor în pozi ii fixe, pe tot parcursul aplica iei; poate fi: o ☛ ✆ ☞ ✁ Circuitele sunt aẟezate ca în diagramă (vezi diagrama formării curentului interferen ial). Ionii nu se deplasează între planuri, ci numai în cadrul sec iunilor paralele, deci efectele curentului interferen ial aplicat se vor exprima exclusiv pe un anumit strat, la un anumit nivel de profunzime. Se folosesc electrozi-placă cu S(uprafa a) = 50-100 cm² sau mai mare, sau alte tipuri de electrozi, cum ar fi: electrozi cu perni ă pentru zone mai mici, dar bine delimitate, electrozi tip ventuză – produc un vacuum sub electrod, care poate varia ritmic sub electrod, realizând un micromasaj al esuturilor, în profunzime, electrozi speciali: inelari – pentru torace, implanta i pe o mască (la care se adaugă doi electrozi-perni ă pentru apofizele mastoide) – pentru ochi, punctiformi – pentru zonele mici, circumscrise; o ✄ ☛ ☞ ✂ ✄ ☞ ✆ ✁ Este caracterizată de apari ia celui de-al treilea circuit. Dacă la aplica ia plană, curen ii interferen iali produc modificări, care au la bază deplasări ionice doar în planuri paralele, prin introducerea celui de-al treilea circuit, ionii se vor deplasa ẟi între straturile paralele. Din punct de vedere tehnic, cei doi electrozi ai fiecărui circuit se plasează pe acelaẟi suport, astfel încât vom avea doi electrozi cu câte trei „bra e”(electrozi) fiecare, câte unul pentru fiecare circuit. Pentru egalizarea eficientă a curentului interferen ial pe toate direc iile planului, s-au utilizat în timp, două sisteme electronice : ♦ vectorul interferen ial, care roteẟte periodic configura ia din figură cu 45 de grade la stânga ẟi 45 de grade la dreapta, la intervale de 2-3 minute, ceea ce face ca toate direc iile din plan să fie excitate succesiv de vectorul de eficien ă maximă, ♦ interferen a dinamică, care asigură rotarea, la fiecare perioadă de interferen ă cu 360 de grade a vectorului de interferen ă cu eficien a maximă. Prin aplicarea, la aparatele moderne, a unuia dintre cele două sisteme, s-a asigurat transformarea aplica iei statice în aplica ie dinamică, în care vectorul cu eficien ă maximă baleiază toată zona de aplica ie, deci efectele maximale se pot înregistra în tot câmpul aplica iei. ♦ Aplica&ia cinetică Ini ial, fiecare circuit avea un electrod fix ẟi unul încastrat într-o mănuẟă, pe care asistentul putea să o miẟte pe suprafa a de tratat, modificând permanent unghiul între circuite, ẟi astfel, făcând ca vectorul cu eficien ă maximă (de la bisectoarea unghiului între cele două circuite) să „măture” tot câmpul de aplica ie. Există astfel, posibilitatea să varieze direc iile de eficacitate maximă ale curentului interferen ial, cu apari ia unui efect de electrogimnastică (electrkineziterapie). Modalită&ile de aplicare Modalită ile de aplicare a curen ilor de medie frecven ă interferen iali sunt multiple. Pentru simplificare, aplica iile se împart în aplica ii „manuale” ẟi „spectru”: aplica iile manuale – cu frecven ă constantă, aleasă într-un anumit interval de frecven ă, dar men inută constantă pe tot parcursul aplica iei: domeniu înalt: până la 100 Hz – are ac iune importantă asupra: nervilor vegetativi, inhibă hipertonia sistemului simpatic; efecte analgetice de scurtă durată, foarte utilă ca formă de introducere; din domeniul frecven elor joase : între 1-10 Hz – efecte excitomotorii, ac ionează predilect asupra nervilor motorii care declanẟează contrac ia; utilă pentru hipotonia de imobilizare, fără lezare de nerv;  aplica iile tip „spectru” – cu frecven ă variabilă În intervalul de frecven ă respectiv, există posibilitatea ca aparatul să treacă prin toate valorile, de la o limită la cealaltă a spectrului, crescător apoi descrescător, într-un interval de timp. Posibilită i de spectre : spectrul 80–100 Hz – efect predominant analgetic; spectrul 1–10Hz – efect excitant pentru nervii motori, deci efect excitomotor, ac ionează ca gimnastică musculară; spectrul 0(1)–100 Hz – în 15 secunde, aparatul trece prin gama completă de frecven e, crescător ẟi descrescător, determinând o alternan ă ritmică de efecte inhibitorii – excitatorii, apare deci, o succesiune de relaxări –stimulări. Efectele ob inute, cu acest spectru, sunt multiple: reglarea tonus tisular, inclusiv vascular, activarea func iilor celulare, hiperemie activă a vaselor profunde, rezorb ie rapidă a edemelor, exudatelor prin hiperlimfie, micromasaj activ de profunzime. Oricare aplica ie terapeutică de curen i de medie frecven ă interferen iali are ca obiective: 1. creẟterea pragului dureros, deci efect antialgic, 2. efectul stimulant pe musculatura striată, 3. efectul asupra sistemului nervos vegetativ, mai ales simpatic, de echilibrare a eventualelor tulburări apărute la acest nivel. Aplica iile de curen i interferen iali trebuie să respecte următorii parametri: La vagotoni este mai lungă, iar la simpaticotoni este mai scurtă. La intensită i mai mici, ẟedin ele se pot prelungi. Dacă se folosesc electrozi-placă aplica ia va fi de 15-20 min, iar la electrozii-ventuză va fi 10 min. La electrozii ventuză se creează întâi un vid complet pentru a asigura o aderen ă completă a electrodului la suprafa ă, după care se reglează presiunea (0,4 kg/m²), astfel încât la efectul curentului interferen ial să se adauge micromasajul profund de aspira ie, care determină: scăderea rezisten ei electrice tisulare, creẟterea conductibilită ii electrice, reparti ie uniformă lichidiană sub electrozi ẟi creẟte de 30 de ori vasculariza ia sub electrod. Acest masaj activează circula ia limfatică, arterială, venoasă, stimulează reglarea sistemului nervos vegetativ, accentuează transferul ionic între spa iile intra/extracelulare. Intensitatea creẟte progresiv, atinge un platou, ẟi apoi, la finalul procedurii scade progresiv. La frecven e mai mari, se suportă ẟi intensită i mai mari. Pentru efectul excitomotor, intensitatea creẟte până la ob inerea contrac iei dorite. Chiar dacă contrac iile sunt indolore, nu trebuie exagerat pentru că există riscul de a ob ine contrac ii tetanice. Numărul de ẟedin e pentru o serie de tratament este de minim 6-8, până la 14-16 ẟedin e. Dacă este nevoie de perioade mai lungi de aplica ie, după 12 ẟedin e se face pauză de cca. 14 zile. Oricum, derularea seriilor terapeutice, trebuie particularizată în func ie de individ, de obicei zilnic, uneori, în func ie de caz, la două zile. Efectele fiziologice Aplica iile curen ilor de medie frecven ă interferen iali prezintă următoarele avantaje fiziologice:  se pot aplica intensita i mari, nedureroase, cu penetra ie mare, fără risc de efect electrolitic ẟi arsură; excita ia transversală prin cuplul nerv-muẟchi intact, este adecvată determinând contrac ie eficientă; contrac ia musculară (a musculaturii scheletice) este puternică, reversibilă, suportabilă; acest gen de aplica ie blochează reversibil conductibilitatea nervoasă; are efect antialgic, prin dezvoltarea efectului „de acoperire” (descris de Lullies); eliberare de substan e vasoactive, cu efecte biochimice locale ẟi la distan ă: dezvoltă efect hiperemizant ẟi rezorbtiv. Principalele efecte fiziologice ale curen ilor de medie frecven ă interferen iali, derivate din proprietă ile lor biologice ẟi avantajele prezentate mai sus, sunt următoarele: efectul excitomotor – este foarte important pentru musculatura striată, sanătoasă (normoinervată) – se ob ine la frecven e sub 10 Hz, fie în aplica ie manuală, fie spectru; efectul decontracturant – se ob ine, mai ales, la 12-35 Hz (aplica ie manuală sau spectru); dar este posibil să se ob ină efectul decontracturant ẟi în cazul frecven ei variabile (spectru) 0-100 Hz, datorită alternan ei ritmice contrac ie-relaxare la nivelul esutului muscular; efectul vasculotrofic, hiperemizant, rezorbtiv – ob inut, în special, la frecven e cuprinse în intervalul 10-35 Hz; efectul vasculotrofic-rezorbtiv se bazează pe activarea mai multor mecanisme : ac iunea directă asupra vaselor: fie direct – pe musculatura netedă a vasului, fie indirect – pe structura neuro-vegetativă perivasculară, determinând vasodilata ia; ac iune indirectă, datorită gimnasticii musculare, prin activarea musculaturii care asigură circula ia de întoarcere (ex. pe musculatura gambelor, efectul excitomotor); efectul analgetic determinat de modificarea percep iei dureroase, prin: - scăderea excitabilită ii dureroase (efectul de acoperire), - combaterea hipoxiilor algogene, datorită vasodilata iei; efectul excitomotor pe musculatura netedă – ob inut, mai ales, la frecven e din intervalul 12-35 Hz; efectul este datorat ac iunii indirecte, de tip reflex, dezvoltată de curen ii de medie frecven ă interferen iali prin excitarea la nivelul : dermatoamelor, miotoamelor, ganglionilor vegetativi paravertebrali, ganglionului stelat, lan ului simpatic, ẟ.a.  P L A N D E L E C I E – C U R E N I I D E Î N A L T Ă F R E C V E N Ă OBIECTIVELE LEC IEI: Prezentarea rolului, precum ẟi a ac iunilor curen ilor de înaltă frecven ă asupra organismului uman, efectele fiziologice ẟi terapeutice ale curen ilor de înaltă frecven ă, modul cum interac ionează cu structurile vii ẟi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea curen ilor de înaltă frecven ă în scop terapeutic Indica ii ẟi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale curen ilor de înaltă frecven ă, locul lor în programele complexe de recuperare func ională CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, curen i de înaltă frecven ă, înalta frecven ă pulsată NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E : . Curen&ii de înaltă frecven&ă Curen&ii de înaltă frecven&ă - generalită&i Domeniul curen ilor de înaltă frecven ă cuprinde curen ii care au frecven a peste 100.000Hz. Clasic, producerea curen ilor de înaltă frecven ă se realizează printr-un circuit în care există obligatoriu un condensator, cu rol de capacitate electrică, acest condensator fiind format dintr-un număr de plăci metalice care cuprind între ele un dilelectric (sticlă, ebonită sau por elan). Pe condensator se acumulează electricitate, asfel încât voltajul creẟte continuu, iar atunci când voltajul depăẟeẟte rezisten a eclatorului (scântâietorului), se produce o scânteie electrică ẟi electricitatea se va scurge de la (+) către (-), luând naẟtere un curent electric în circuitul oscilant. Curentul nu se opreẟte ci determină reîncărcarea inversă a condensatorului. În astfel de condi ii, se produce o oscila ie. Oscila iile sunt amortizate: ele descresc lent până la 0, apoi urmează o pauză necesară reîncărcării condensatorului de la transformator, după care ciclul se reia. În baza acestui sistem, se produc curen i de înaltă frecven ă cu oscila ii amortizate. În aparatele electromedicale există două mijloace de întrerupere a curentului: se pot ob ine oscila ii electrice generate prin descărcarea condensatorilor pe eclatori – se ob in curen i de înaltă frecven ă cu unde amortizate (aparatele clasice, în mare parte, scoase actualmente din uzul curent);  există oscila ii electrice de înaltă frecven ă generate de descărcarea condensatorilor prin intermediul lămpilor electronice (triode), în care oscila iile ob inute au fecven a mai mare, deci, lungime de undă (λ) mai mică, ẟi aceste oscila ii nu amortizate. Lampa cu 3 electrozi (trioda) are ca elemente-standard : placa (anod = electrodul +) , sita sau grila, care poate fi încărcată: pozitiv – ẟi atunci favorizează trecerea electronilor (curentului), negativ – ẟi atunci împiedică trecerea electronilor (deci a curentului), catodul (catodul = electrodul -), care este un filament încălzit la incandescen ă ẟi astfel, emite electroni. Sita/grila este intercalată între cei doi electrozi. Func ionarea lămpii este următoarea: filamentul este adus la incandescen ă ẟi emite electroni, în timp ce placa este întotdeauna încărcată (+); sita, aẟa cum arătam mai sus, poate fi încărcată (+) ẟi favorizează trecerea electronilor , sau (-) ẟi împiedică trecerea electronilor. Această încărcare succesivă a grilei +/-, duce la modificările ritmice ale poten ialului ẟi această ritmicitate induce, de fapt, ritmicitatea undelor ob inute în circuitul oscilant. Tensiunea în circuitul de înaltă frecven ă este cuprinsă între 10.000-100.000 vol i. Aparatele de înaltă frecven ă au un circuit generator – care produce curen ii de înaltă frecven ă, ẟi unul rezonator – în care stă bolnavul. Cel de-al doilea circuit, cuprinde ca rezisten ă, rezisten a opusă de organism, la care se adaugă spa iile izolante între electozi ẟi corp; circuitul cuprinde ẟi un condensator variabil, constituit din două plăci aflate la distan ă variabilă, pentru a realiza o capacitate variabilă, care se poate regla până când circuitul oscilant intră în rezonan ă cu circuitul generator. No&iuni clasice despre diatermie ẟi curen&ii de înaltă frecven&ă Diatermia reprezintă încălzirea profundă a esuturilor prin curen ii de înaltă frecven ă. Clasic, diatermia prin înaltă frecven ă se clasifica în: diatermia prin unde medii, corespunzând la λ = 100 - 1000 m, ẟi diatermia prin unde scurte, corespunzând la λ = 10 - 100 m. A. Diatermia cu unde medii Aparatele clasice de unde medii cuprindeau grupe de eclatori, aẟezate în serie. Pentru aplica ii, se utilizau electrozi metalici flexibili de 0,5 mm grosime, cu col urile rotunjite , suprafa a ẟi marginile netede, fixa i întinẟi, apăsat, pe suprafa a pielii. Curen ii pătrund mai uẟor în esuturi mai pu in rezistente ẟi mai bine vascularizate ẟi ocolesc esuturile mai rezistente (os + esut fibros). Dacă electrozii sunt inegali, electrodul mai mic este mai activ. Dacă electrozii sunt egali dar nu sunt paraleli, apare efectul de margina ie, adică se produce concentrarea curentului la nivelul marginilor mai apropiate. Efectele fiziologice se fundamentează pe efectul termic de profunzime, de la care derivă toate celelalte efecte fiziologice, ẟi anume: nu dau eritem sub electrozi; încălzirea, produsă de această aplica ie, persistă încă 2-3 ore după încetarea procedurii; diferitele esuturi care compun un segment se încălzesc diferit; puterea de pătrundere a undelor medii (ẟi a curen ilor de înată frecven ă, în general) este invers propor ională cu lungimea de undă, astfel : ♦ lungimea de undă mare (ex. λ în jur de cca. 300 m) nu învinge pielea, esutul subcutanat ẟi grăsimea, pătrunderea este mică, efectul termic este de suprafa ă, ♦ lungimea de undă mică (ex. λ în jur de cca. 100 m) determină o pătrundere mai mare - efectul termic se ob ine mai ales în profunzime, senza ia termică este mult mai mică la suprafa ă; esuturile ẟi organele bogat vascularizate se încălzesc mult mai greu, deoarece sângele are efect refringent ẟi pentru că rezisten a ohmică a esuturilor bogat vascularizate este mai mică;  ca o consecin ă a încălzirii, se asociază vasodilata ia În concluzie, căldura generată de undele medii determină, predominant la nivelele profunde: ♦ vasodilata ie, ♦ efect analgetic, eficient mai ales în durerea de tip ischemic, ♦ spasmoliză, ♦ creẟterea metabolismului tisular în zonă Principalele indica&ii de aplicare a undelor medii sunt: afec iunile articulare, în principal cele degenerative, ẟtiut fiind că majoritatea autorilor consideră mecanismele ischemice, ca fiind principalele cauze ale apari iei ẟi, mai ales, evolu iei rapid agravante a acestor suferin e; suferin ele sistemului nervos, mai ales periferic, inclusiv sechele posttraumatice sau de altă natură la nivelul nervilor periferici; suferin ele aparatului circulator, mai ales periferic, ẟi mai ales cele datorate tulburărilor func ionale de iriga ie, ameliorabile prin vasodilata ie; suferin e ale aparatului respirator, mai ales ale căilor aeriene superioare ( inclusiv sinusurile fe ei), ẟi mai ales cele de domeniul patologiei ORL; afec iuni ale aparatului digestiv – mai ales cele declanẟate de spasme (la nivelul pere ilor organelor cavitare – ex.colici); afec iuni ale aparatului genito-urinar. ✟ Clasic,✂ domeniul udelor ultrascurte este cuprins în zona de λ = 1-100 cm, ceea ce corespunde unor frecven e mai mari de 30 MHz (de regulă între 30-300 MHz). Se foloseẟte o aparatură diferită, care utilizează lămpi cu 3 electrozi, iar condensatorul reglabil, integrat circuitului exterior (rezonator), pune foarte uẟor în rezonan ă cele două circuite (circuitul generator = furnizor de emisie curen i de înaltă frecven ă, circuitul rezonator = circuitul exterior în care este plasat bolnavul). Datorită faptului că acest tip de emisie are λ mică, ultrascurtele înving uẟor rezisten a tegumentului ẟi pătrund în profunzime Clasic, undele scurte se află în intervalul de lungime de undă λ = 10-100 m. Penetra ia acestor unde este mai mare, deci zona de impact este mai profundă< ]n plus, pătrunderea are loc ẟi prin izolatori, senza ia de căldură resim ită de subiect este mai mică decât pentru undele medii (vezi anterior), dar căldura dezvoltată la nivelul esuturilor profunde este mai mare. ✟ Dozarea aplica ie se face, de regulă, după senza ia subiectivă a subiectului : - dozele oligoterme / reci corespund la o tensiune de cca.14-16V: pacientul simte senza ia de rece ; - dozele submedii corespund la o tensiune de cca.16-17V: bolnavul simte o senza ie de căldură abia perceptibilă; - dozele mijlocii corespund la o tensiune de cca.17-18V: bolnavul simte o senza ie plăcută de căldură; - dozele calde corespund la o tensiune de cca.19-20V: bolnavul simte o senza ie de căldură intensă. La aparatele clasice, electrozii utiliza i în aplica iile de unde scurte ẟi utrascurte sunt de mai multe categorii: ♦ electrozi flexibili, izola i în cauciuc care se aplică pe o zonă izolată de o pâslă perforată ♦ Electrozi metalici ( discuri în interiorul unor capsule de sticlă) ♦ Electrozii de forme speciale împrumută aspectul cavită ilor în care se introduc; ca niẟte benzi/suluri Variantele de aplica ie ale undelor, scurte ẟi mai ales, ultrascurte sunt următoarele : ♦ în circuit conductor închis – ceea ce presupune că electrozii se aplică direct pe tegument; acest gen de aplica ii se folosesc tot mai rar, deoarece prezintă riscul arsurilor; ♦ aplica ii în câmp condensator – folosesc un dielectric aẟezat între electrozi ẟi tegument (care poate fi cauciuc, pâslă, aer, ẟ.a.): electrozii utiliza i sunt metalici, introduẟi într-o capsulă de sticlă, deci înconjura i de aer (dielectricul); ca reguli de aplica ie în câmp condensator :  nu trebuie să existe corpuri metalice în câmpul condensator, bolnavul nu trebuie să fie transpirat; ♦ aplica ii în câmp solenoid – care utilizează benzi/cabluri izolate, atât între ele cât ẟi fa ă de tegument printr-un strat gros de cauciuc poros; electrozii în bandă/cordon/cablu se înfăẟoară în spirală, în jurul segmentului de tratat. Ac iuni biologice ✟ ✝ ✂ ✁ ✆ ✞ ☞ ✞ ✟ ✁ ✞ , caracteristică, după cum urmează: ♦ ac iune biologic-specifică, antimicrobiană; ♦ creẟterea temperaturii corpului, consecutiv aplica iei, ẟi care nu scade imediat după încheierea procedurii,putându-se men ine până la 48-72 ore; aceste observa ii dovedesc faptul că terapia de înaltă frecven ă are capacitatea să modifice func ia centrului termoreglator; ♦ creẟte rata diviziunii celulare, în principal în epiderm, în paralel cu creẟterea metabolismului celular; ♦ temperatura esuturilor profunde este mult mai crescută decât a esuturilor superficiale; ♦ există posibilitatea influen ării unor verigi metabolice: o la doze slabe, creẟte consumul de glicogen, iar la doze puternice acesta scade, o creẟte concentra ia sanguină a calciului (calcemia) ẟi scade clorul sanguin, fenomen care se asociază de regulă cu apari ia transpira iei; ♦ la nivelul zonelor periferice s-a constatat apari ia, după o scurtă perioadă de vasoconstric ie, a unei vasodilata ii importante, atât ca mărime, cât ẟi ca remanentă în timp; se constată: o creẟterea circula iei arteriale, ẟi, în timp, o scăderea circula iei venoase; o în plus, prin vasodilata ie, scade rezisten a periferică ceea ce conduce la scăderea tensiunii arteriale, în primul rând diastolice; ♦ ac iune calmantă, sedativă. Datorită acestor efecte complexe, aplica iile undelor ultrascurte respectă aceleaẟi domenii de patologie prezentate la undele medii. Clasificarea prezentată mai sus reprezintă o imagine clasică asupra domeniului înaltei frecven e. Actualmente, clasificarea subdomeniilor înaltei frecven e utilizate în terapie este modificată, aparatele moderne încadrându-se în următoarele categorii: Tipul de unde Parametrii fizici Aplica&ii medicale Frecven&ă Lungime de (ν) undă (λ) Unde 0,3-3 MHz 100-1000 m Ultrasunete hectometrice (300-3000 Diatermia cu unde medii (corespund kHz) (vezi λ=100 m; ν=3 MHz) undelor medii) Unde metrice 3-30 MHz 10-100 m Primele, ẟi cele mai folosite au (corespund fost undele cu λ=11,06 m; undelor ν=27,12 MHz scurte) Decimetrice ẟi 300-30000 1-100 cm ca unde decimetrice, cele mai centimetrice MHz utilizate au fost λ=69 cm; (domeniul ν=433,92 MHz;  UHF=ultra ν=433,92 MHz; high ca unde centimetrice frequency) (microunde) λ=12,25 cm; ν=2450 MHz S-a încercat explicarea mecaniselor de ac iune ẟi a efectelor înaltei frecven e pe baza a trei teorii: alternativ de frecven ă înaltă, apar curen i de conducere ẟi curen i de deplasare concomiten i, iar la suprafa a de delimitare între straturi apar poten iale electrice ✝ ✄ care spune: curen ii de frecven ă înaltă străbat sângele astfel, plasm func ionează ca un curent de conduc ie iar membrana hematiilor ca un curent de deplasare; rezisten a serului este legată în paralel cu rezisten ele hematiilor,formând un model de rezisten e succesive.  prin straturile de aer: metoda în câmp condensator; metode în câmp inductor: electrozi izola i sau în câmp solenoid; prin emi ători la distan ă pentru UHF (unde decimetrice ẟi centimetrice). Tipuri de electrozi : ♦ Electrozi cu contact direct, ♦ Electrozi cu aplica ie în câmp condensator: Cu aer reglabili– electrozi Schliephake cu diametrul 10-25 cm; profunzimea aplica iei este invers propor ională cu distan a fa ă de tegument; mare aten ie la fenomenul de margina ie (spin-effect); Cu aer nereglabili– au suprafa a mai mare ẟi se folosesc atunci când urmărim fenomenul de diatermie generalizată (au 35/50 sau 75/75 cm); electrozi supli – dielectricul utilizat este cauciucul, ẟi nu aerul ca în celelalte cazuri; ♦ Electrozi cu aplica ie în câmp inductor / solenoid; se folosesc electrozi-self cu conductor tubular aẟezat într-o spirală plană într-o cutie de plastic. Pot avea diametrul de 14 cm (monodă) sau 5,5 cm (minodă). Observa&ii privind aplica&iile curen&ilor de înaltă frecven&ă în practica cotidiană Capacitatea de transformare a energiei electrice în căldură depinde de : Constanta dielectrică – capacitatea de a conduce un curent de deplasare, caracteristică fiecărui tip de esut, Conductibilitatea electrică – este inversul rezisten ei, fiind la fel, specifică esutului, Aẟezarea geometrică a straturilor : În serie, În paralel, Arhitectonica segmentelor străbătute prezintă stratifica ii complexe. Jesuturile cu con inut mare de apă ẟi proteine ( muẟchi, viscere ) au o rezisten ă mult mai scăzută decât cele cu con inut mare în grăsime sau esut osos (de aproape 10 ori). Coeficientul de încălzire a unei structuri este dat de raportul unitate de volum grăsime / unitate de vomul muscular > 1. Acest coeficient scade odată cu creẟterea frecven ei, deci cu cât λ este mai mică (în cadrul înaltei frecven e),cu atât coeficientul de încălzire va fi mai mic. Aceste unde de tip centimetric / decimetric sunt preferate la oamenii graẟi (au lungima de undă foarte mică). Creẟterea distan ei dintre electrozi ẟi tegument creẟte profunzimea de penetra ie, ẟi deci profunzimea de exprimare a efectelor. Dacă se urmăreẟte încălzirea preferen ială a musculaturii se fac aplica ii la distan ă mică, în câmp solenoid, sau se folosesc unde decimetrice sau microunde, care pot ajunge până la 8 cm profunzime, unde se constată dezvoltarea maximă de căldură, cu creẟterea consecutivă a temperaturii endotisulare.   La conductorii selfi,se realizează o penetra ie medie,iar câmpul indus este foarte puternic. Este foarte important ca distan a dintre electrozi ẟi piele să fie de minim câtiva centimetri, pentru a permite răcirea spirelor. Prin metoda în câmp solenoid,apare un câmp magnetic ce creează curen i turbionari. Valoarea unei astfel de aplica ii depinde de puterea ce se dezvoltă în circuitul bolnavului. O putere de 400-500W are efect maxim la 1-2 cm de piele (profunzime). În ceea ce priveẟte distan a dintre electrozi piele : la 1-2 cm predomină efectul superficial,iar la 4 cm efectul este mai profund. Dacă zona de aplica ie este bogat vascularizată va fi necesară o doză mai mare deoarece sângele are rol refingent (transportă căldura). Orice prescrip ie trebuie să cuprindă : ♦ λ – lungimea de undă (domeniul de înaltă frecven ă), ♦ natura electrodului, ♦ suprafa a electrodului, ♦ distan a electrod – piele: 1-2 cm – efect superficial, 3-4 cm – efect profund, ♦ durata procedurii, ♦ intensitatea câmpului – de obicei, după reac ia subiectivă (uneori, ẟi precizarea obiectivă). Undele decimetrice ẟi centimetrice Din punctul de vedere al caracteristicilor fizice, este vorba despre domeniul de unde cu λ = 1-100 cm, corespunzând unui domeniu de frecven ă ν = 300-30.000 MHz – UHF (ultra high frequency), reprezentând undele cu spectrul cel mai mic. Datoriă caracteristicilor fizice, undele centimetrice ẟi decimetrice intră în spectrul undelor electromagnetice, având proprietă i specifice – fizice, fizico-chimice ẟi biologice. Undele decimetrice ẟi centimetrice prezintă proprietă i fizice, în primul rând optice: ele pot fi reflectate, refractate, adsorbite, dirijate ẟi focalizate. Circa 30% din undele decimetrice sunt reflectate (ex. undele decimetrice cu λ = 69 cm); reflexia este mai mare, cu cât λ este mai mică: pentru undele centimetrice, fenomenul de reflexie este mai important (ex. pentru unde cu λ = 12cm). Fenomenul se va manifesta printr-un efect de încălzire foarte crescut la limita dintre esuturi (mai ales la limita esut gras / esut muscular), iar la acest nivel pot să apară aẟa-numitele « unde sta ionare ». Ca oricare unde electromagnetice, undele decimetric ẟi centimetrice au proprietă i fizico-chimice. Ele pot fi adsorbite de substan e cu proprietă i paramagnetice ẟi produc fenomenul de « rezonan ă moleculară », magnetizându-le. Proprietă ile biologice ale undelor decimetrice ẟi centimetrice sunt multiple. Ele sunt uẟor adsorbite de esuturi ẟi produc o creẟtere a temperaturii locale: aceasta este semnificativă la 5 minute după începere aplica iei, este maximă la 15 minute, apoi scade. Se impun câteva observa ii legate de capacitatea de absorb ie a esututrilor, fa ă de undele centimetrice ẟi decimetrice: ♦ undele traversează membrana celulară ẟi determină transformarea energiei în căldură, atât în căldură intracelulară, cât ẟi extracelulară ; ♦ undele traversează uẟor esuturile cu con inut slab de apă, putând fi absoarbite în cantită i mari (absorb ia maximă) în profunzime; ♦ căldura produsă de undele centimetrice ẟi decimetrice se comportă diferit: o la nivelul pielii, se pierde în mediu, prin convec ie, o încălzirea produsă în profunzime se transmite prin conduc ie ẟi se acumulează; cantitatea de căldură acumulată în profunzime depinde de adsorb ia diferită a esuturilor ẟi de vasculariza ie (sângele este un agent refringent); ♦ undele centimetrice ẟi decimetrice stimulează dezvoltarea esuturilor tinere: astfel, iradierea epifizelor oaselor, la animalele tinere, duce la o accelerare a creẟterii, determinând o creẟtere asimetrică, predominant a lungimii oaselor; de aici concluzia practică, că acest tip de unde nu se aplică la persoanele tinere, în creẟtere;  ♦ exercită o ac iune negativă asupra ochiului: s-a constatat apari ia cataractei la iepurii de laborator iradia i, după 3-10 zile de iradiere; prin extrapolare, s-a constatat că persoanele care lucrează în inciden a microundelor (undele centimetrice), de ex. lucrătorii la instala ii radar (controlorii de zbor etc.), au o frecven ă mai mare de apari ie a cataractei, care este considerată boală profesională; ♦ ac iunea undelor centimetrice ẟi decimetrice asupra electroforezei determină scăderea albuminelor ẟi creẟterea globulinelor, mai ales a celor β ẟi γ; ♦ s-a mai constatat ẟi că, aplica iile de unde centimetrice ẟi decimetrice îndepărtează oboseala musculară, normalizând cronaxia. .Aparatura specifică undelor decimetrice ẟi centimetrice Undele decimetrice ẟi centimetrice (microundele) sunt produse de aparate diferite fa ă de celelalte forme de curen i de înaltă frecven ă, aparate care se bazează în producerea radia iei pe un tub special, numit triratron sau magnetron, care generatorul propriu-zis de radia ie. Din punct de vedere teoretic, acest tub func ionează pe baza principiului miẟcării rapide a electronilor în vid. Tiratronul, care în timpul procesului de producere a radia iilor se supraîncălzeẟte, este protejat de un ventilator de răcire. Emi ătorul monopolar este a doua componenetă de bază a aparatului de unde decimetrice ẟi centimetrice, alături de tubul tiratron, ẟi poate fi : liniar – radia ia se produce în câmp longitudinal; efectele maxime ẟi încălzirea maximă se ob in dacă fasciculul este perpendicular pe suprafa a de inciden ă; circular – care poate fi ẟi scobit, ca o sferă goală în interior (emi ător prin îmbră iẟare); acest tip de emi ător are ac iune foarte bună în profunzime, fiind caracterizat de o distribu ie mai uniformă a căldurii în zona de aplica ie; rotund – produce un câmp de iradiere rotund ẟi emite în toate direc iile Emi ătorul beneficiează de filtre de rezonan ă care elimină automat undele cu frecven e superioare, nedorite, conservând doar spectrul care ne interesează din punct de vedere terapeutic. Localizatorul, a treia componentă de bază a aparatului, asigură proiec ia fasciculului pe zona de tratat. Postul de alimentare are un comutator de reglare a intensită ii, precum ẟi un dispozitiv de securitate care emite un semnal luminos, sau cel mai adesea sonor, care împiedică folosirea aparatului înainte de încălzire. Tensiunea anodică este de 1100-1500 V ẟi intensitatea anodică de lucru variază între 0-200 mA. Dozarea undelor produse se face cu ajutorul unui dispozitiv cu 7-9 trepte (aparatele beneficiază de tabele de referin ă pentru dozare). Localizatorul se aẟează perpendicular pe zona de tratat, nu în contact cu tegumentul, ci la distan ă de 5-10 cm de acesta. Durata aplica iei este de 3-5 minute, maximum 10 minute. Ritmul de aplica ie este de obicei zilnic; dacă tratamentul se prelungeẟte, se optează pentru ritmul de aplica ie următor : în prima săptămână zilnic, în a doua săptămână la două zile (deci, trei aplica ii pe săptămână). Se consideră oportun ca o cură de microunde să fie de 7-10 ẟedin e; nu este indicat să se depăẟească 10 ẟedin e/serie, deoarece efectele terapeutice scad sau se pierd. Contraindica iile de aplicare ale undelor decimetrice ẟi centimetrice (microundelor) sunt următoarele: ♦ zonele cu esuturi prost irigate, prezentând fenomene ischemice; ♦ proeminen ele osoase, la nivelul cărora apare un mare grad de reflexie; ♦ la copii ẟi adolescen i (în perioada de creẟtere); ♦ la persoanele cu tendin ă la hemoragii, femei cu tulburări de menstră (menometroragii); ♦ în sarcină; ♦ în cazul oricăror tulburări ale sensibilită ii pielii; ♦ în cazul oricăror procese acute inflamatorii.  Seriile de unde decimetrice / centimetrice nu se repetă mai repede de o lună. Compara&ie între unde scurte ẟi unde centimetrice (microundele) Unde scurte Unde centimetrice ✞ ✁ ☞ ✞ ✝ ✝ ✟ ☎ ✂ ✂ ✟ ✝ ✄ ✟ ✟ ✁ ✠ ✟ ✆ ✝ ✟ ✞ ✁ ✁ ☛ ✝ ✁ ☎ ☎ ✝ ✄ ✞ ✟ ✞ ☞ ✄ ✝ ✁ ✞ ✝ ☎ ✂ ✟ ✝ ✟ ✄ ✆ ☎ ✁ ✄ ✁ ✄ ✁ ✆ ☎ ✆ ✟ ☞ ✡ ✟ ☞ ✁ ✁ ✠ ✄ ✝ ✠ ☎ ✄ ✞ ✁ ✞ ✝ ✟ ✟ ✆ ✟ ✠ ✞ ✝ ✁ ✄ ✁ ✠ ✄ ✝ ✆✠ ☎ ☞ ✄ ✞ ☎ ✆ ✟ ✞ ✟ ✄ ✝ ☞ ✄ ☞ ✞ ☎ ✟ ✁ ✟ ✡ ✞ ✟ ✁ ✠ ✁ ✆ ☞ ✝ ✄ ✝ ✟ ☞ ✟ ✄ ✞ ✟ ✄ ✝ ✟ ✠ ✞ ☛ ✝ ✁ ☛ ✁ ✝ ✂ ✄ ✁ ☞ ✁ ✠ ☎ ✠ ✁ ✆ ✝ ✄ ✝ ✟ ☞ ✟ ✄ ✞ ✟ ✝ ✟ ✆ ☞ ✞ ✄ ✂ ✁ ✞ ✁ ✁ ✟ ✁ ☎ ✁ ✝ ✁ ✝ ✟ ✝ ✄ ✄ ✂ ☞ ✄ ✠ ✁ ✟ ✆ ✞ ☞ ✄ ✝ ✟ ✝ ✄ ✄ ✞ ✟ ✞ ✄ ✟ ✁ ✆ ✠ ✁ ✆ ✝ ✟ ✡ ✞ ✟ ✄ ☎ ☛ ✝ ✁ ✠ ✁ ✆ ✝ ✄ ✝ ✟ ☞ ✂ ✟ ✄ ☎ ✞ ☎ ✆ ☎ ✄ ☞ ✄ ☛ ✁ ✄ ✟ ✆ ✞ ☞ ✄ ✞ ☎ ✆ ✞ ✂ ✄ ☎ ✞ ☎ ✆ ☞ ✄ ☛ ✁ ✄ ☞ ✝ ✟ ✝ ✟ ✝ ✄ ✄ ✞ ✟ ✂ ☞ ☞ ✠ ☞ ✝ ✟ ✂ ✟ ✞ ✝ ✟ ✡ ✞ ✟ ✞ ✟ ✞ ☛ ✟ ✝ ☞ ✞ ☎ ✝ ☞ ✆ ☞ ✞ ☞ ✝ ✟ ☞ ✂ ✠ ✄ ✞ ✟ ✠ ✂ ☎ ✟ ☞ ✁ ☛ ✞ ✄ ✁ ✞ ✁ ✟ ☛ ✝ ✁ ☎ ☎ ✝ ✄ ✞ ✟ ✆ ☞ ☎ ✆ ✝ ✂ ✟ ✄ ✄ ✞ ☞ ✞ ✟ ☞ ✠ ✞ ☛ ☎ ✆ ☎ ✄ ✟ ✆ ✟ ✠ ✞ ✝ ✄ ✠ ✟ ☛ ✄ ✟ ✟ ✠ ✞ ✄ ☎ ✆ ☛ ✄ ✟ ✆ ✟ ☎ ✞ ☞ ✄ ✂ ✝ ✄ ✄ ☞ ✝ ✟ ☞ ✄ ✄ ✂ ✞ ☞ ✂ ✄ ✁ ✄ ✟ Curen&ii de înaltă frecven&ă pulsa&i Modul de ac&iune al curen&ilor de înaltă frecven&ă pulsa&i Numeroẟi autori au încercat să explice mecanismele care stau la baza modului de ac iune al curen ilor de înaltă frecven ă pulsa i. Până la ora actuală, s-au făcut următoarele observa ii : ♦ Curen ii de înaltă frecven ă pulsa i au ac iuni ẟi efecte biotrofice importante, explicate de mecanisme declanẟate la nivel celular. ♦ Curen ii de înaltă frecven ă pulsa i ac ionează, în principal, prin influen area miẟcărilor ionice intra/extracelulare, precum ẟi a poten ialelor bioelectrice de la nivelul membranelor celulare. ♦ Ac ionează, în primul rând, asupra pompelor de Na ẟi asupra echilibrului încărcării electrice intra/extracelulare. ♦ Câmpul electromagnetic creat de curen ii de înaltă frecven ă pulsa i influen ează favorabil metabolismul celular, prin stimularea repolarizării, în primul rând al celulelor bolnave dereglate (care sunt par ial depolarizate), ac ionând în principal la nivelul pompelor de Na. ♦ Se pare că, curen ii de înaltă frecven ă pulsa i influen ează procesele de sanogeneză prin intermediul sistemului nervos (este dovedit faptul că, esuturile normoinervate reac ionează mai bine decât cele denervate); s-a constatat că, acest tip de curen i, accelerează regenerarea fibrelor nervoase, mai ales cele cu diametrul mai redus. ♦ Accelerează procesul de vindecare, în primul rând prin creẟterea fluxului de sânge local, care creẟte ẟi oxigenarea esuturilor în general, ẟi mai ales la nivelul celulei nervoase; creẟte afluxul de sânge local ẟi participă la redistribuirea sângelui, cu predominen ă în anumite teritorii.. ♦ Stimulează procesele anabolice celulare din esuturile tratate. ♦ Creẟte capacitatea naturală a structurilor celulare de men inere ẟi creẟtere a capacită ii histofunc ionale ẟi a reac iilor de apărare ẟi regenerare a func iilor organismului, prin: stimularea activită ii sistemului reticulohistiocitar,  creẟterea activită ii histiocitare, creẟte nivelul sanguin al globulinelor, mai ales γ, creẟte infiltra ia leucocitară, stimulează fagocitoza, stimulează hematopoeza, favorizează formarea colagenului, cu caracter reparator. ♦ Creẟte afluxul de sânge în periferie, prin amplificarea vasculariza iei locale, la nivelul aplica iei. Acest efect se accentuează prin aplicarea asociată a localizatorului, atât pe zona de tratat, cât ẟi pe regiunea suprahepatică, epigastru, sau regiunea suprarenaliană, alături de aplica ia pe zona afectată. Efectele pe verigile fiziopatologice Efectele ẟi ac iunile pe verigile fiziopatologice ale diverselor forme de boală, din diverse domenii de patologie, ale curen ilor de înaltă frecven ă pulsa i nu sunt încă, pe deplin, elucidate. La ora actuală, se discută următoarele: ♦ ameliorează osteoporozele, mai ales cele posttraumatice, dar în general de orice natură, ♦ grăbesc evident rezorb ia hematoamelor ẟi a inflama iilor, infec ioase sau neinfec ioase, ♦ grăbesc semnificativ cicatrizarea plăgilor diverse, a arsurilor, vindecarea locală postoperatorie prin reepitelizarea bună ẟi rapidă, ♦ previn ẟi reduc cicatricile cheloide, ♦ grăbesc vindecarea arsurilor, prin stimularea esutului de neoforma ie cutanată, ♦ grăbesc substan ial calusarea fracturilor, ♦ determină scăderea până la dispari ie a edemului tisular, scurtând timpul de vindecare a oricărei inflama ii sau plăgi, ♦ “topeẟte” calcificările organizate în structura păr ilor moi, în cadrul bursitelor, tendinitelor, ♦ vindecă ulcerului peptic, ♦ cicatrizează ẟi vindecă ulcerele varicoase, ♦ diminuă ẟi combate spasmului musculaturii netede, adesea generator de colici (colică biliară, renală, etc). Avantajele aplicării ẟi utilizării curen ilor pulsa i de înaltă frecven ă sunt multiple: ♦ nu apar efecte termice locale, hipertonie, arsuri, ẟi pot fi aplica i inclusiv în inflama ii ẟi congestii, infec ioase sau neinfec ioase; ♦ contraindica iile ẟi efectele secundare sunt minime (practic, doar stimulatorul cardiac); ♦ bolnavul nu trebuie dezbrăcat; ♦ bolnavul nu trebuie supravegheat decât la începutul terapiei; ♦ poate fi tratată orice regiune a corpului, la orice vârstă; ♦ aparatul poate func iona 16h/zi; ♦ scurtează evident timpul de vindecare în toate afec iunile ẟi scade timpul de spitalizare, precum ẟi durata tratamentului ambulator; ♦ nu produce stări de disconfort, ♦ combate rapid durerea, ca simptom subiectiv secundar, indiferent de cauza acesteia, ẟi astfel, scade consumul de medicamente. Indica&iile terapeutice ẟi rezultate : Indica iile terapeutice sunt foarte multe ẟi foarte variate; dintre ele, le prezentăm în continuare pe cele mai importante: ♦ stările posttraumatice, traumatisme de păr i moi : contuzii, hematoame, plăgi rezolvate chirurgical – vindecarea este accelerată cu 30-40% din timp, iar medica ia postoperatorie scade la 50-100% prin aplicarea curen ilor de înaltă frecven ă pulsa i; ♦ stările post-fractură – asigură accelerarea calusării ẟi scade perioada de imobilizare în aparat ghipsat de până la 3 ori, în condi iile în care s-au folosit aplica ii de DIAPULSE de 6 ori/zi; ♦ osteoporozele posttraumatice se ameliorează evident după minim 6 zile de tratament; ♦ durioamele plantare operate; ♦ ulcerele varicoase; ♦ osteomielitele, ♦ bursitele, tenosinovitele, capsulitele retractile; ♦ determinări oligoarticulare în poliartrita reumatoidă; ♦ artrite; ♦ arsuri; ♦ afec iuni inflamatorii pelvine : anexite, metrite, parametrite – scurtează perioada medie de vindecare cu cca. 6 zile;  ♦ împiedică apari ia aderen elor intraabdominale post-cură chirurgicală; ♦ limitează ẟi asuplizează cicatricile cheloide, sau chiar împiedică formarea lor, stimulând formarea cicatricilor elastice; ♦ inflama iile acute pelvine – aplica ii zilnice cu frecven a de 600 cicli/sec, penetra ia 6, timp de 10 min, urmate de aplica ii pe hipocondrul drept ẟi zona suprarenaliană pentru 10 minute, 400 cicli/sec, penetra ie 4; ♦ afec iuni dento-gingivale/buco-maxilare – pentru parodontopatii, pericoronarite, pioree, gingivită: se fac, în medie, 6 ẟedin e (una pe zi); ♦ pentru sinuzite fronto-maxilare, acute ẟi cronice, se fac 2-3 ẟedin e cu o penetra ie de 6, frecven ă 600 cicli/sec ẟi în hipocondrul drept cu o penetra ie de 4, frecven ă de 400 cicli/sec; ♦ bronẟite cu tuse supărătoare, consecin a unor viroze; localizatorul este în dreptul gâtului ẟi a bronhiei principale; ♦ faringite; ♦ diverticulite intestinale, în zona de maximă intensitate a durerii: frecven ă 600 cicli/sec, penetra ie 6 ; ♦ cistite, mai ales cele hemoragice – disuria dispare în 1-4 ẟedin e zilnice; ♦ colite acute, rectocolite ulcerohemoragice; ♦ pielonefrite – 3 ẟedin e/săptămână: scade fenomenul algic, piuria, febra, tensiunea arterială; ♦ hidrartroze de genunchi, revărsate articulare, sau afectări articulare la ẟold, umăr; se fac 4-6 ẟedin e, câte una/zi; ♦ fenomene locale restante, după imobilizarea diverselor fracturi (zona este edematoasă, împăstată, retractată, există redoare articulară); se fac 8-12 ẟedin e/serie, câte una/zi, asociindu-se ẟi aplica iile în zonele suprarenaliene; ♦ zona zoster; ♦ boala ulceroasă: la o frecven ă de 300 cicli/sec, penetra ie 6, se aplică 15 min de două ori/zi în zona epigastrică, asociată cu aplica ii în hipocondrul drept la o frecven ă de 400, penetra ie 4, timp de 10 min de două ori/zi; ♦ arterite ẟi sindrom de claudica ie intermitentă. Se ameliorează evident după 12 ẟedin e, una/zi, aplica ii locale cu frecven ă 600 cicli/sec, penetra ie 6, continuate cu aplica ii în zona epigastrului. Substratul ameliorării este vasodilata ia produsă de procedură, care dezvoltă circula ia colaterală.  P L A N D E L E C I E – U L T R A S U N E T E L E OBIECTIVELE LEC IEI: Prezentarea rolului, precum ẟi a ac iunilor ultrasunetelor asupra organismului uman, efectele fiziologice ẟi terapeutice ale ultrasunetelor, modul cum interac ionează cu structurile vii ẟi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea ultrasunetelor în scop terapeutic Indica ii ẟi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale ultrasunetelor, locul lor în programele complexe de recuperare func ională CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, ultrasunete, sonoforeză, terapie mecanoelectrică NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E : Ultrasunetele Ultrasunetele – baze fizice de producere Domeniul ultrasunetelor reprezintă un domeniu terapeutic apar inând înaltei frecven e, dar care, pragmatic vorbind, se află într-o zonă de interferen ă între electro- ẟi mecanoterapie. Efectul fundamental, pe care se bazează toate celelalte efecte ẟi mecanisme ac ionate de aplica iile ultrasonice, este încălzirea structurilor profunde, datorită efectului mecanic pe care ultrasunetele îl transmit structurilor. Ultrasunetele reprezintă un domeniu de terapie electro-termică, dar nu numai. Rezonan a mecanică a particulelor materiale în general, ẟi a particulelor impactate de ultrasunete în special, creează o oscila ie longitudinală. Aceasta se traduce, la nivel celular ẟi subcelular, printr-un joc alternant de condensări – rarefieri ale particulelor materiale, întotdeauna în direc ia de propagare a acestor oscila ii. Ultrasunetele (US) au o frecven ă mai mare de 16 KHz (sub 16 KHz se plasează domeniul sunetelor, aẟa cum sunt percepute de urechea umană), ceea ce corespunde la λ = 1,3 mm. Domeniul terapeutic folosit este de cca. 800 KHz (după al i autori, 1000 KHz). În scop diagnostic, se foloseẟte domeniul 1-5 MHz (este vorba de domeniul echografic). Datorită frecven ei foarte înalte, undele ultrasonice au o comportare cvasioptică (ca la microunde), ceea ce înseamnă că US se pot reflecta, refracta, focaliza pe o linie dreaptă. De obicei parametrul de care se ine cont este puterea / suprafa ă = W / cm². ✄ este parametrul fizic care defineẟte o aplica ie ultrasonică, ẟi reprezintă produsul dintre densitatea mediului străbătut de fascicolul ultrasonic ẟi viteza de propagare a fascicolului prin mediul respectiv: D=ρxv . S-a constatat că este duritatea acustică este dependentă, în primul rând de mediu (parametrul cu cele mai importante varia ii): aerul are duritatea acustică foarte mică, este deci un mediu un mediu rău conducător de US, la nivelul său ultrasunetele sunt, în mare măsură reflectate. Viteza de propagare a ultrasunetelor depinde, ẟi ea, de mediu: în lichidele organismului, viteza de propagare este de cca. 1500 m/sec, în vreme ce în os, viteza este de 3000 m/sec. ☎ \ ☞ ✞✟ ☞ ☞✠ ☎ \ Presiunea P = I x D = I x ρ x v este variabilă, ea este generată de vibra ii ẟi este influen ată de intensitate, densitatea mediului, viteza de propagare a US în mediul respectiv. ✝ ✟ ✄☎ ✟ ☞  Propagarea US în medii biologice se face, în câmpul apropiat, sub forma unui mănunchi cilindric de raze, care pe măsură ce se depărtează de capul sonor, are tendin a să se lărgescă divergent. Particulele tisulare intră în vibra ie, mediul absoarbe o parte din acestă energie mecanică ẟi această capacitate de absorb ie este dependentă de densitatea mediului străbătut. ✄ ✞ reprezintă o măsură a capacită ii de absorb ie a unui esut. În func ie de subiacent tipul de esut, s-au făcut determinări care au arătat cât de gros trebuie să fie un esut pentru ca energia impactată să ajungă de cealaltă parte exact la jumătate: pentru o frecven ă de 800 KHz este, în medie, de 4 cm. S-a dovedit faptul că, structurile moi au stratul de înjumătă ire pentru ultrasunete între 2-7 cm, muẟchii cca. 4 cm, esutul adipos cca. 7 cm, oasele cutiei craniene doar 0,23 cm. La limita de separa ie dintre straturi, US sunt în parte reflectate, iar o parte vor traversa. ✝ ☞ ☎ ✆ ✟ ✂✄ se exprimă în procente ẟi reprezintă radia ia emitentă care reuẟeẟte să ajungă în esutul Efectele ultrasunetelor Ultrasunetele prezintă o multitudine de efecte, care din punct de vedere didactic, se pot grupa în trei categorii: efecte fizice, chimice ẟi biologice. Efectele fizice cele mai importante sunt: cavita ia: efect specific care apare în lichide, o alternan ă între faza de dilata ie, în care particulele se rup ẟi apar cavită ile, ẟi faza de compresie, în care aceste cavită i se ciocnesc ẟi dispar; în lichidele care con in gaze, sub efectul US, microveziculele de gaz au tendin a să se unească, ẟi rezultă vezicule vizibile (fenomenul de pseudocavita ie); efectul termic – este datorat energiei mecanice dezvoltată de US, absorbită de substrat, care se transformă în căldură; încălzirea structurilor este mai mare la limita de separa ie dintre două medii; luminescen a – este posibilă în mediile lichide care con in gaze, străbătute de fascicolul ultrasonic; dispersia ẟi coagularea – există posibilitatea amestecării unor structuri nemiscibile, sub impactul US; demonstrativ este “fenomenul de fântână arteziană“ apărut pe suprafa a capului ultrasonor, datorită faptului că mediul lichidian se sparge sub ac iunea fascicolului ultrasonic; pe baza acestui fenomen, se produc aerosoli ẟi emulsii, sub impactul US. Efecte chimice: Depolimerizările – fascicolul US distruge moleculele mari, prin for ă mecanică ; Efect de oxidare: s-a constatat că, amestecând H2O2 (apă oxigenată) cu aer, sub impactul fascicolului US, se produce acid azotos ẟi acid azotic; solu iile de coloran i în amestec cu apa oxigenată, sub impactul US se decolorează; în urma oxidării are loc ẟi creẟterea conductibilită ii solu iilor; efect fotochimic – fascicolul US înegreẟte filmul fotografic; efect de peptizare – pe anumite medii, US schimbă starea de gel în stare de sol, atunci când este vorba de solu ii coloide. Efecte biologice: Dozele mici de US au efect de stimulare a func iei celulare, producând modificări reversibile, în sensul stimulării celulare. Dozele mijlocii de US inhibă func iile celulare, producând modificări ireversibile par iale.  Dozele mari de US produc tulburări ireversibile, care pot merge până la necroză; mai importantă este intensitatea aplica iei decât timpul, ẟi nu este respectată legea ca produsul intensitate x timp să fie constant. Pentru vie uitoarele mici, dozele mici au efect stimulant, respectiv se stimulează răspunsul biologic global; dozele mari determină fenomene de cavita ie, distrugeri tisulare, chiar moarte. Efectele ultrasunetelor pe organe ẟi &esuturi esutul nervos Este cel mai sensibil esut la impactul fascicolului ultrasonic. Astfel, la o aplica ie ultrasonică de 0,75 W/cm², timp de 10 minute, pe măduva spinării se produce suspendarea tuturor func iilor; la aplicarea fascicolului US pe encefal, la aceeaẟi parametri, apare o necroză în con. La nivelul nervilor periferici, se constată blocarea transmiterii nervoase, pe timp limitat, mai ales pentru fibrele care conduc durerea, de obicei fibrele sub iri, mai ales fibrele C amielinice cu transmitere lentă, sau fibrele Aδ. Se ob ine deci un efect analgetic. Aparatul vascular La nivelul aparatului vascular func ionează legea lui Ricker: dozele mici de US produc vasodilata ie prin proces de hiperemie, dozele mijlocii determină anemie, eventual cu disfunc ie par ială locală, iar dozele mari determină stază, mai ales venoasă, iar dacă doza este foarte mare ẟi ac ionează suficient, se poate ajunge la necroză tisulară. De regulă în cazul aplica iilor terapeutice, se folosesc doze mici pentru a se ob ine vasodilata ie, cu creẟterea permeabilită ii locale ẟi creẟterea circula iei locale, care conduce la creẟterea metabolismului tisular. Sânge ẟi organe hematoformatoare Pe culturi celulare “in vitro”, impactul fascicolului US produce liza hematiilor, prin efect mecanic; pe sângele integral, se observă scăderea albuminelor ẟi creẟterea globulinelor plasmatice. La doze mari, de 2W/cm² în aplica ie US cu cap fix, după 5 minute se constată distrugerea par ială a splinei. esutul de sus&inere Aplica ia US asupra esutului de sus inere dezvoltă efectul de “spreading”: prin acest fenomen, se controlează ẟi se accentuează difuziunea diverselor substan e prin piele; este corba despre un fenomen de fibrinoliză la nivel celular, de liză a epiteliului, sub impactul fascicolului US se rup pun ile de legătură între celule ẟi apar noi spa ii, prin care creẟte difuzibilitatea, activând circula ia în spa iul intercelular, deci creẟte permeabilitatea ẟi difuziunea la nivelul membranei celulare. La nivelul esutului de sus inere, s-a constatat liza esuturilor scleroase, chiar a calcificărilor din esutul conjunctiv, de obicei la doze de 1-2 W/cm², ca expresie a efectelor conjugate, mecanic ẟi termic ale US. esutul muscular În muẟchi se produc hiperemie, spasmoliză, scăderea tonusului muscular ẟi creẟterea activită ii musculare. esutul embrionar ẟi glandele genitale Dozele mici au efect biologic pozitiv, în vreme ce dozele mari determină atrofie glandulară, iar la embrion determină malforma ii sau chiar moarte, mai ales în primele 3 luni de sarcină. Dozele terapeutice pot fi folosite pentru a declanẟa/sus ine contrac ia uterului gravid, în perioada travaliului. Organe de sim&  Ochiul trebuie ferit de maximele de intensitate ale fascicolului US, realizate prin focalizări ẟi apari ia reflexiei. Totuẟi, riscurile nu sunt chiar atât de mari, inând cont de faptul că în condi iile unei emisii US de 1 W/cm², focalizate la nivelul ochiului, timp de 5 minute, nu apar efecte negative. esut tumoral In general, în practica curentă se folosesc doze terapeutice de 800 KHz, la o putere între 0,1-1 W/cm², cu aplica ii de 1-4 minute pe fiecare câmp. La aceste nivele ale parametrilor, s-a constatat că în organele parenchimatoase apare o inactivare a enzimelor oxidative, cu creẟterea activită ilor altor enzime (fapt dovedit de Farkas – laureat al premiului Nobel pentru medicină –, în SUA ). Dozele mici stimulează dezvoltarea tumorilor ẟi uneori formarea metastazelor, în timp ce dozele mari duc la distrugerea esutului tumoral. De obicei, în neoplasme nu se aplică US. Orice formă de agen i fizici este contraindicată în neoplasme, ẟi încă timp de minim 5 ani după încheierea ultimului tratament specific. După Koeppen există 3 mari domenii fiziologice ale US : ♦ Domeniul I de ac iune – domeniul terapeutic Procesele sunt reversibile. Efecte fundamentate se bazează pe influen area sistemului nervos ẟi vascular (hiperemie). - Doze = 0,05-0,3-(după unii chiar)0,5 W/cm². ♦ Domeniul II de ac iune – domeniul-limită al aplicabilită ii Uneori, procesele sunt ireversibile, paralizante. La doze mai mari, apare vasoconstric ia intensă trecătoare. Doze = 0,5-1,5-(după unii chiar)2 W/cm². ♦ Domeniul II de ac iune – domeniul modificărilor ireversibile La doze mari, se constată inducerea fenomenului de moarte celulară, paralizii nervoase ẟi vasculare. Doze = 2-3 W/cm², în regim continuu. ♦ Efectele nu respectă întotdeauna domeniul, rezultatul final depinde de reac ia individuală. Aparatele de ultrasunete Există trei categorii principale de aparate de US : ♦ Aparate cu stativ ♦ Aparate care se aẟează pe masă ♦ Aparate portabile Orice aparat de US trebuie să aibă 3 componente : ♦ ✂ ☞ ☛ ☎ ✆ ☎ ✆ ✞ ✝ ☞ ✄ ✁ ✁ ✝ ✁ ✞ ✝ ☞ ☎ ✠ ✞ ✁ ✝ ☎ ✆ ✂ Capul ultrasonor sau traductorul este piesa în care se găseẟte de fapt elementul care va schimba energia electrică în vibra ie, prin efect piezoelectric inversat. Pierre Curie a descoperit (1880) că, dacă asupra unui cristal de cuar se exercită o presiune, aceasta determină o încărcare electrică pe suprafa a simetrică a cristalului, ẟi acest fenomen se numeẟte ✝ . Dacă pe suprafa a cristalului de cuar se exercită o tensiune electrică, pe suprafa a opusă ☛ doar✄✟✁ ✟ cristalele✆✟✠✞✝✄✠ de turmalin, trestie de zahăr, sare seignette, titanatul de bariu, unele policristale vor lua naẟtere vibra ii mecanice, care întotdeauna respectă ritmul ẟi frecven a oscila iilor curentului La nivelul traductorului există un astfel de cristal. Nu toate cristalele pot să dezvolte acest efect, ci  ceramice. Pentru a deveni piezoelectric, cristalul de titanat de bariu este ini ial polarizat într-un câmp electric puternic, apoi este supus unui curent electric alternativ de înaltă frecven ă. In unele cazuri, este necesar ca, pe lângă capul traductor, să existe ẟi concentratoare de US (vibratoare concave formate din lentile acustice ẟi oglinzi concave, care realizează focalizarea ẟi concentrarea undelor ultrasonice. Capetele de aplica ie a US au diametre cu dimensiuni clasice de 4 ẟi 10 cm2. În interiorul capului ultrasonic se află cristalul piezoelectric. Suprafa a de radia ie a capului traductor este, de regulă dintr-o placă de metal. Întotdeauna grosimea plăcii metalice trebuie să fie multiplu al jumătă ii λ a US respectiv: G(rosimea) = N x λ/2 Foloseẟte vibra ia electrică pentru producerea US. Sursa de energie o constituie curentul de la re ea. Curentul ajunge la nivelul aparatului, unde există un reglator automat de tensiune care asigură men inerea tensiunii necesare func ionării aparatului. Intensitatea se reglează liniar, la fel ẟi puterea. Dacă scade contactul cap ultrasonic – tegument sub 50-70% din valoarea maximă a transferului de energie (contact imperfect prin deficien ă de aplica ie/execu ie sau tehnică), la multe aparate se va declanẟa sistemul de semnalizare (sonor/vizual) ẟi instala ia se opreẟte. ♦ Tipuri de vibra&ii emise de US De obicei, US pot fi emise ca : vibra ie continuă, vibra ii modulate, impulsuri. US continuu apare când tensiunea la anod este continuă, puterea câmpului este constantă, amplitudinea vibra iilor este constantă având valori minime, maxime ẟi medii constante. US modulate se ob in când tensiunea anodică variază; amplitudinea variază în ritmul de λ/2 a curentului de la re ea (deci modulări de amplitudine în joasă frecven ă). Există două forme posibile de modulare : ♦ Se foloseẟte doar jumătate de undă (50 Hz) ẟi apar grupuri de de vibra ii care acoperă ½ de ciclu, urmate de pauze egale cu jumătate de ciclu. Capacitatea medie va fi jumătate din capacitatea maximă, la fel ẟi efectul de încălzire ẟi terapeutic, deoarece sângele preia ẟi conduce căldura pe perioada pauzei. ♦ Se folosesc ambele jumătă i de undă, grupele sunt fără pauză, dar modulate în amplitudine, în frecven a curentului de la re ea. US în impulsuri implică apari ia pauzelor. Raportul dintre impulsul US ẟi pauză trebuie precizat. La aparatele moderne există rela ii prestabilite impuls:pauză, respectiv 1:2, 1:3 (1impuls, 2/3 pauză), 1:5, 1:10, 1:20. Raportul dintre durata impulsului/durata pauzei reprezintă procent din capacitatea totală ẟi din efectul termic efectiv dezvoltat la nivelul substratului, în raport cu emisia continuă. Impulsurile pot fi modulate, ca amplitudine, în diverse forme: tetragonale, exponen iale, formele curen ilor diadinamici. Tehnica de tratament cu ultrasunete Aplica iile US se pot realiza prin mai multe modalită i tehnice: ♦ ✄ ✝ ✟ ✠ ✞ ☛ ✟ ✞ ✟ ✁ ☎ ✞ ✟ ✞ ✄ ✠ ☎ ✄ ☎ ✆ ✄ ✞ ☞ ✂ ✁ ✟ ✠ ✁ ✞ ☞ ✠ ✞ Capul ultrasonic (traductorul) se aplică cu uẟoară presiune. Substan a de contact este obligatorie, pentru a îndepărta pelicula de aer între suprafa a tegumentară ẟi suprafa a traductorului: a fost ini ial