dreptul-mediului.pdf

DREPTUL MEDIULUI -SUPORT DE CURSProf.univ.dr. MIRCEA DU U PARTEA GENERAL CAPITOLUL I FORMAREA ISTORIC A DREPTULUI MEDIULUI 1. Evolu ia istoric a dreptului mediului în România Apari ia, dezvoltarea i constituirea legisla iei române ti privind protec ia mediului într-o ramur de drept autonom i a dreptului mediului ca disciplin tiin ific au o istorie relativ îndelungat , care a cunoscut mai multe etape, cu caracteristici proprii. Treptat, de la primele reguli nescrise, de drept cutumiar care vizau aspectele minore de ocrotire a naturii i pan la reglement rile actuale, care se armonizeaz cu legisla ia comunitar i normele juridice privind problemele ecologice globale, în cadrul unui proces adesea contradictoriu, s-a scris istoria acestei ramuri post moderne de drept. Concep iile generale exprimate de reglement rile juridice au evoluat i ele de la o abordare utilitarist , de ocrotire a factorilor de mediu în raport direct cu valoarea lor economic , cu utilitatea prezentat pentru om i numai în subsidiar, pe cale indirect , de consecin , vizându-se i protejarea naturii, prin recunoa terea nevoii de conservare a mediului natural ca interes uman fundamental, pan la viziunea care pune înainte de toate valoarea intrinsec a mediului, protejându-se elementele sale care sunt sau nu necesare omului pentru supravie uire ori exploatate de acesta. Acest proces a fost puternic influen at de evolu iile reglement rilor interna ionale în materie, înainte de 1989, de prima Conferin a O.N.U. privind mediul uman (Stocholm, iunie 1972) i dup 1990 de hot rârile Conferin ei mondiale de la Rio de Janeiro (iunie 1992), i ale Conferin ei de la Johannesburg (septembrie 2002) precum i de eforturile de integrare euroatlantic . Aderarea României în UE (1 ianuarie 2007) marcheaz o nou etap a dezvolt rii dreptului mediului. 1 1.1. Reguli vizând natura în vechiul drept românesc Într-o faz ini ial , unele reglement ri care se refereau la institu ii juridice generale, precum proprietatea, de i urm reau în principal, alte scopuri, mai ales economice, contribuiau în mod indirect i la ocrotirea unor factori naturali. Astfel, Vechiul drept romanesc consuetudinar cuprindea o serie de reguli i institu ii privind ocrotirea, în vederea regener rii, a unor factori de mediu precum p durea, apele, solul etc. De exemplu, înc din secolul al XIV-lea institu ia br ni tei desemna, printre altele, un fel de rezerva ie unde erau interzise, în scop de conservare, doborârea arborilor, p scutul vitelor, vân toarea i pescuitul f r autorizarea expres a proprietarului. Cei care înc lcau „legea brani tei” erau aspru sanc iona i, aplicânduli-se pedeapsa corporal i confiscarea a tot ce aveau asupra lor când s vâr eau fapta. O serie de acte domne ti (precum cele provenite de la Vlad Vintil (1533), tefan Tom a (1621) i Matei Basarab (1646) se refer expres la „br ni tele” sau „opreli tele de stricare a naturii”. A a, de pild , ultimul d o porunc domneasc , printr-un document din 4 noiembrie 1621, referindu-se la o brani te din Pope ti (jud. Neam ) ca „Nimeni s nu aib nici o treab , nici p durea s n-o taie, nici s vâneze, nici s prind pe tele ... pe cine-l vor prinde t ind în p dure s aib a-i lua carul cu boi i pe cinel va g si prinzând pe te s fie tari i puternici cu aceast carte a noastr a prinde pe acel om i a-i lua tot ce va fi asupra lui”. Aceast institu ie a func ionat i în Transilvania. În aceste documente erau stabilite m suri de ocrotire nu numai pentru lumea vegetal a p durii, ci i pentru animale de interes cinegetic de pe cuprinsul br ni telor i lovi telor. Desigur, scopul direct era, în mod evident, acela al conserv rii i regener rii bunului din perspectiva interesului economic al proprietarului, dar consecin ele pentru ocrotirea naturii sunt i ele notabile. Un pas înainte în acest domeniu l-au reprezentat reglement rile privind gestiunea p durilor. În 1739 s-a instituit, în Banat, serviciul silvic regulat, iar cea dintâi reglementare oficial în materie din Transilvania dateaz din 1781. Prima lege silvic româneasc este considerat ins „Orânduiala de p dure” pentru Bucovina, tip rit în 1786; a urmat apoi „anaforaua” pentru codru, dumbr vi i lunci din 1794 a domnitorului Alexandru Moruzzi în Moldova, iar în ara Romaneasc o prim reglementare referitoare la p dure este dat în anul 1793. Toate aceste legiuiri reglementau, în principal, dreptul de proprietate i de folosin asupra p durilor, inclusiv fauna lor, cuprinzând, totodat , o serie de recomand ri de ordin tehnic privind: stabilirea vârstei optime 2 pentru t iere, cur irea p durii, interzicerea p unatului etc., care foloseau reglement rii i ocrotirii fondului forestier. Unele evolu ii socio-economice i politice au importante consecin e pentru mediul natural. Aplicarea Tratatului de la Adrianopol (1829) favorizeaz , din punct de vedere comercial, cultura cerealelor, cerute la export, ceea ce determin cre terea suprafe elor agricole mai ales prin defri area p durilor, precum i o degradare a solurilor. Regulamentele organice din ara Romaneasc i Moldova introduc o serie de restric ii exploat rii patrimoniului natural, precum i o serie de m suri noi de administrare i gestionare public a acestuia. Au urmat unele reglement ri (ca de pild , în 1843 în Moldova i 1847 în ara Romaneasc ) care încercau s pun ordine în exploatarea p durilor ce apar ineau bisericilor i clerului i au preg tit legiuirile moderne de mai târziu. Încetarea aplic rii Regulamentelor organice determin revenirea la vechiul regim de libertate a dreptului de vân toare, care avea s se men in pan la apari ia primei legi a vân torii din 1872. 1.2. Perioada modern Perioada modern , plasat în timp în a doua jum tate a secolului trecut i pan la începuturile celui urm tor se caracterizeaz printr-o serie de noi acte normative i activit i strict analitice, constând în acumularea de material faptic necesar stabilirii dimensiunilor i tr s turilor patrimoniului natural na ional. Codul penal roman, promulgat la 30 octombrie 1864 i pus în aplicare la 1 mai 1865, prevedea restric ii privind vân toarea în parcuri închise i oprea otr virea pe tilor în b l i, hele tee ori havuzuri (art. 309 i 368); era sanc ionat , de asemenea, incendierea p durilor i a fâne elor (art. 358 i 360). Aceste prevederi au fost preluate i dezvoltate prin Legea pentru politica rural din 25 decembrie 1868, al c rui art. 102 a introdus, pentru prima dat în ara noastr , oprirea vân torilor timp de patru luni pe an, interzicerea distrugerii cuiburilor i ou lelor p s rilor de interes cinegetic, precum i unele m suri de combatere a d un torilor i bolilor la plante i animale. La rândul sau, Codul civil din 1864, intrat în vigoare la 1 decembrie 1865 a cuprins unele dispozi ii referitoare la regimul juridic general al unor elemente ale patrimoniului natural. A a, de pild , potrivit art. 473, constituie bunuri mobile prin natura lor „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se mi c de la sine, precum sunt animalele, precum i cele care nu se pot 3 str muta din loc decât printr-o putere str in , precum sunt lucrurile neînsufle ite”. Acum s-au pus bazele cercet rii biologice de teren în condi ii în care flora i fauna avuseser pu in de suferit de pe urma impactului activit ilor umane. Se remarc , în acest sens, o serie de studii i cercet ri privind flora din Mun ii Rodnei (inclusiv Pietrosul Mare al Rodnei), ast zi rezerva ie a biosferei, flora Transilvaniei, realizarea unor prime sinteze asupra florei i faunei din România, realizarea primelor gr dini botanice (la Cluj i Bucure ti), a întâilor rezerva ii paleontologice din ara noastr . Sub raportul dreptului, se afirm o serie de reglement ri tradi ionale, referitoare la o serie de factori naturali (p dure, ape, vân toare, pescuit) sau la poluare (reguli de higien public , privind zgomotul etc.) f r a fi ins vorba de reguli juridice de protec ie propriu-zis a mediului. Astfel, în 1872, apare prima lege a vân torii, în 1874 este adoptat Legea asupra serviciului sanitar, Legea asupra pescuitului în 1896 .a. Astfel, „Legea pentru vânat” reglementa dreptul la vân toare, stabilind perioada de oprire a vân torii i chiar prohibi ia total a acesteia pentru unele specii. Vân toarea putea fi efectuat numai cu pu ca sau c lare. La rândul s u, Legea asupra serviciului sanitar (17 iunie 1874) stipula norme care trebuiau respectate de proprietarii stabilimentelor industriale, astfel încât s nu afecteze mediul ambiant ori s produc zgomot d un tor s n t ii oamenilor i animalelor. La 19 iunie 1881 este adoptat primul Cod silvic al României, care ofer o reglementare de ansamblu a regimului de exploatare a tuturor p durilor, în scopul asigur rii „pe tot locul unde natura terenului i a esen elor vor permite, lemnul pentru lucru i industrie, reclamate de necesit ile generale ale rii”. Se instituia, pentru prima oar , necesitatea igieniz rii unor p duri, indiferent de proprietar, în scopul antierozional de fixare a solului i regularizare a regimului apelor .O serie de m suri cu semnifica ii antipoluante au fost fixate de c tre noua Lege sanitar din 1885, pe baza i în aplicarea c reia s-a elaborat, la 24 septembrie 1894, Regulamentul pentru industriile insalubre. Se prevedeau sanc iuni aspre care mergeau pan la închiderea stabilimentului industrial necorespunz tor exploatat sau între inut. Alte m suri de s n tate public au fost stabilite prin Regulamentul pentru condi iile de igien i salubritate public , din 7 octombrie 1893, care cuprindea i reglement ri referitoare la pozi ia construc iilor i alinierea str zilor, completate prin Regulamentul pentru alinierea satelor i construirea locuin elor r ne ti din 14 iunie 1894. În domeniul ocrotirii vegeta iei se adopt „Condi iile generale pentru exploatarea p durilor statului” (11 iunie 1896), precum i Legea pentru 4 crearea unui fond necesar p durilor, men inerea coastelor i fix rii terenurilor pe mo iile statului (16 mai 1900) care are importante prevederi referitoare la t ierea ra ional i regenerarea unor p duri rezervate în scopul prevenirii apari iei solului de eroziune. În sfâr it, la 21 octombrie 1899 este publicat Regulamentul pentru m suri de ap rare a s n t ii publice fa de exploat rile de petrol. Regimul legal al animalelor este îmbog it printr-o serie de reglement ri vizând ocrotirea animalelor de interes vân toresc. Astfel, Legea asupra poli iei vânatului i regulamentul s u de aplicare din 2 noiembrie 1891 au introdus elemente noi în privin a dreptului vân torii, referitoare la perioadele de prohibi ii (intre 15 februarie i 15 august cu excep ia p s rilor c l toare care puteau fi vânate în anumite condi ii i în acest interval). O serie de m suri pentru protejarea vânatului împotriva braconierilor au fost consacrate prin Regulamentul privitor la arendarea pe propriet i ale statului a dreptului de vân toare prin „permis”, deosebit de arendarea licitativ , din 22 decembrie 1899. 1.3. Apari ia i dezvoltarea legisla iei privind conservarea naturii Dup aceast perioad „preliminar ”, urmeaz o perioad care marcheaz apari ia i dezvoltarea preocup rilor legate în mod direct de ocrotirea naturii, ce se manifest mai ales prin evolu ia unei mi c ri militante în favoarea conserv rii unor specii de plante i animale sau a habitatelor lor originare. Au fost avute în vedere, pentru început, ocrotirea unor suprafe e datorit valorii excep ionale a peisajelor lor precum: Mun ii Bucegi i unele sectoare ale V ii Prahovei, protec ia unor specii de p s ri (egrete, decimate pentru comercializarea penelor ca obiect de podoab ; vulturii i marile r pitoare înaripate) sau plante (precum Sophora jouberti de la Bagdad) amenin ate cu dispari ia. Se afirm un curent de opinii tot mai viguros (promovat în special de oamenii de tiin a i cultur ) împotriva desp duririlor abuzive, degrad rii peisajelor, exploat rii ira ionale a bog iilor naturale etc. i în favoarea elabor rii i adopt rii unei legisla ii adecvate ocrotirii naturii. Preocup rile vizând direct ocrotirea naturii î i g sesc o expresie juridic , mai ales începând cu debutul secolului al XX-lea. Astfel, în Transilvania, în 1909, func ionarii Ministerului Agriculturii au întocmit o list cu monumentele de interes istoric sau tiin ifico-economic ce urmau s fie trecute sub protec ia legilor, dar izbucnirea primului r zboi mondial a zdruncinat realizarea proiectului. Dup r zboi, preocup rile în materie s-au multiplicat. În 1919, Sfatul Na ional de la Sibiu a introdus în articolul 2 din Legea agrar urm torul alineat: „Toate locurile care prezint un deosebit interes tiin ific s fie expropriate în întregime, pentru tiin ”. 5 Este considerat drept prima m sur legislativ romaneasc pentru protec ia naturii. Numai c , în urma derul rii procesului de unificare legislativ , o nou lege agrar avea s ignore aceste prevederi. În Bucovina, prima m sur de protec ie a naturii dateaz din 1904, când a fost redactat un anteproiect de lege ce cuprindea i lista monumentelor naturale care urmau s fie proteguite din punct de vedere juridic. Adoptarea, la 7 iulie 1930, a primei legi pentru protec ia monumentelor naturii a marcat începutul unei noi etape a procesului de organizare a activit ii de ocrotire a mediului în România. În concep ia legii, erau monumente ale naturii „toate teritoriile, viet ile i artefactele neistorice, ce merit a fi considerate pentru folosin a ob teasc actual i viitoare”. Pe baza acestui act normativ s-a înfiin at prima Comisiune pentru ocrotirea monumentelor naturii, iar prin organisme regionale de acest gen (comisia regional pentru Ardeal în 1933,pentru Oltenia 1936, iar pentru Moldova 1938) activitatea acestor structuri a avut, prin excelen , un caracter de cercetare tiin ific concretizat prin publicarea a numeroase studii, note sau lucr ri, care au stat la baza ocrotirii, prin lege, a valoroase obiective ca monumente ale naturii (36 de rezerva ii naturale cu o suprafa total de aproximativ 15.000 ha, 15 specii de plante i 16 specii de animale, printre care i parcul na ional „Retezat” în anul 1935). Totodat , în acest context au fost elaborate o serie de norme tehnice, precum cele de aplicare a legii, cele privind marcajul traseelor turistice i respectarea toponimiilor autohtone, norme vizând ocrotirea p s rilor migratoare .a. 1.4. Perioada 1950 - 1989: protec ia „planificat ” Dup cel de-al doilea r zboi mondial, preocup rile în materie s-au pus în al i termeni. Problemele generale ale conserv rii naturii din aceast perioad s-au realizat în condi iile dezvolt rii economico-sociale planificate i ale regimului politic totalitar. Primul act normativ de acest gen îl constituie Decretul nr. 237 din octombrie 1950, privind ocrotirea naturii, înso it de un Regulament de aplicare, aprobat prin H.C.M. nr. 518 din 1954. Ocrotirea naturii era considerat o problem de stat. Comisia pentru ocrotirea naturii este reorganizat i plasat sub autoritatea Academiei. La nivel local, administrarea monumentelor naturii a fost încredin at prim riilor competente teritorial. În locul fostelor comisii regionale din anii 1930, au fost create subcomisii, pe lâng filialele Academiei, la Cluj (1955), Ia i (1956) i pe lâng baza de cercet ri tiin ifice din Timi oara (1959). În plus, 6 au fost înfiin ate comisii regionale de îndrumare pentru ocrotirea naturii i conservarea genofondului, având scopul de a ine o leg tur permanent intre Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii i structurile politicoadministrative regionale i a le sprijini în aceast privin . Mai mult decât atât, H.C.M. nr. 518/1954 abilita instan ele administrativ teritoriale s adopte, la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, m suri provizorii în direc ia ocrotirii faunei, florei, depozitelor fosiliere, pe terilor .a. aflate pe teritoriile propuse spre a dobândi calitatea de monument al naturii i s previn executarea oric ror lucr ri care ar prejudicia integritatea acestor obiective. Reglement rile juridice se diversific , dar reflect aceea i concep ie limitat la ocrotirea naturii, mai ales în sensul conserv rii e antioanelor reprezentative. Într-o prim faz , s-a conturat astfel, un corpus juridic care a încercat ca, pornind de la o reglementare cu caracter mai general referitoare la ocrotirea naturii, s ofere reglement ri specifice pentru diferi i factori naturali de mediu: protec ia resurselor de ap potabil (Decretul nr. 958/1967), gospod rirea apelor (legea din 1972) sau crea i prin activit i umane (H.C.M. nr. 969/1967 privind amplasarea i proiectarea întreprinderilor industriale i a celor zootehnice, Decretul nr. 974/1965 privind inspec ia sanitar de stat). Con tientizarea la nivel planetar a gravelor probleme ecologice i desf urarea primei Conferin e mondiale a O.N.U. asupra mediului (iunie 1972, Stocholm), au impus i în România o nou viziune asupra problemelor de mediu i trecerea la abordarea aspectelor vizând conservarea, protec ia i ameliorarea mediului ambiant. Stocholm-ul a avut un impact decisiv din acest punct de vedere, deopotriv în plan legislativ, institu ional i cel al doctrinei. Sub raport legislativ, în anul 1973 s-a adoptat Legea privind protec ia mediului înconjur tor (nr. 9 din 20 iunie 1973) ca o reglementare cadru, atotcuprinz toare, care a consacrat, pe de o parte, regimul juridic general al ocrotirii mediului, inclusiv crearea unui cadru institu ional adecvat, iar, pe de alta, a stabilit o serie de reguli aplicabile principalilor factori naturali (aer, ape, p duri i alte forme de vegeta ie) sau crea i prin activit i umane (a ez ri omene ti). Pe aceast baz juridic general , ulterior s-au adoptat, în vederea dezvolt rii i particulariz rii reglement rilor de principiu, o serie de acte normative vizând protec ia unor factori de mediu precum: apa (Legea apelor nr. 8/1974, Legea privind gospod rirea ra ional , protec ia i asigurarea calit ii apelor nr. 5/1989), solul (Legea privind fondul funciar nr. 58/1974 i cea privind sistematizarea teritoriului i localit ilor urbane i 7 rurale nr. 59/1974), p durile (Legea privind conservarea, protejarea i dezvoltarea p durilor, exploatarea lor ra ional , economic i men inerea echilibrului ecologic nr. 2/1987) etc. De asemenea, au fost instituite o serie de reglement ri specifice referitoare la unele substan e i produse chimice sau alte produse care, prin natura lor pot afecta negativ mediul, domeniul nuclear, regimul materialelor explozibile în economie, regimul substan elor i produselor toxice etc. Ca o expresie a domina iei strategiei dezvolt rii planificate, au fost elaborate i investite cu putere de lege o serie de programe privind gestiunea unor importan i factori de mediu, precum: „Programul na ional de perspectiv pentru amenajarea bazinelor hidrografice „(Legea nr. 1/1976), „Programul na ional pentru conservarea i dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976-2010” (Legea nr. 2/1976) etc. Totodat , prin legile anuale ale „Planului na ional unic de dezvoltare economico-social ” s-au stipulat o serie de indicatori economici referitori la calitatea mediului, eliminarea pagubelor aduse economiei prin poluarea i degradarea naturii, precum i recuperarea pe scar larg a substan elor reziduale, utilizabile în domeniul economic. Sub raport institu ional, în 1974 s-a creat Consiliul Na ional pentru Protec ia Mediului Înconjur tor, ca organ central al administra iei de stat, cu filiale teritoriale departamentale. Pe de alt parte, eficien a cadrului legislativ-institu ional a fost diminuat de atitudinea i concep ia general a sistemului politicoeconomic. Caracterul prea general, prin excelen declarativ, al acestor m suri, absen a unor m suri adecvate de implementare (de natur divers : economic , politic , institu ional - administrativ .a.) conjugate cu politica consecvent de dezvoltare deformat (caracterizat printr-un ritm înalt al cre terii economice i orientarea c tre ramuri mari consumatoare de resurse naturale i deosebit de poluante) au f cut ca eficien a lor în plan practic s fie deosebit de sc zut . Dispozi iile legale, de principiu, consacrate în domeniul mediului nu i-au g sit o reflectare i dezvoltare corespunz toare în celelalte ramuri ale dreptului (civil, economic, financiar, penal, administrativ etc.) ceea ce a alterat i mai mult efectele lor sociale generale. Toate aceste aspecte au fost amplificate i actualizate prin faptul c , mai ales în ultimele decenii, regimul totalitar a interzis orice fel de transparen în ceea ce prive te starea general a calit ii mediului, gradul de poluare, factorii poluan i i impactul lor asupra nivelului de via al popula iei. 8 Chiar dac , din punct de vedere formal, al prescrip iilor i con inutului lor, reglement rile tehnice (standarde, norme de calitate, stasuri etc.) corespundeau standardelor interna ionale în materie, acestea nu erau aplicate, în mare parte r mânând la stadiul simplu de declara ii de inten ii. Semnificativ este, în acest sens, faptul c , de i unele reglement ri prevedeau posibilitatea ca, în cazul unor polu ri grave, s se dispun , ca sanc iune administrativ , încetarea total sau par ial a activit ii unit ilor economice culpabile, aceast m sur nu a fost aplicat niciodat . De altfel, una dintre marile deficien e ale legisla iei ecologice din aceast perioad a constituit-o slaba preocupare vizând aplicarea sa, inclusiv în privin a utiliz rii mijloacelor juridice (ca, de pild , a sanc iunilor contraven ionale sau penale care, de i stipulate în diverse acte normative pertinente, au fost arareori aplicate). Preeminen a absolut a factorului economic a condus la neglijarea (aproape total ) a dimensiunii ecologice a dezvolt rii, în ciuda declara iilor oficiale. Capitolul II NO IUNEA, TR S TURILE DEFINITORII I DEFINI IA DREPTULUI MEDIULUI Evolu iile generale înregistrate în ultimele decenii au determinat un proces amplu de formare i afirmare a unei ramuri noi, distincte în cadrul sistemului juridic, dreptul mediului dep ind stadiul unor simple dezvolt ri în cadrul ramurilor tradi ionale1. 1 Asupra problematicii generale a dreptului mediului a se vedea, în special: J. Lamarque, Droit de la protection de la nature et de l’environnement, Paris, LGDJ, 1973, lucrarea fondatoare pentru dreptul francez; M. Despax, Droit de l’environnement, Paris, Litec, 1980; M. Prieur, Droit de l’environnement, Paris, 5-éme edition, Dalloz, 2004; J. Morand-Deviller, Le droit de l’environnement, 7-éme editions, Paris, PUF, col. „Que sais-je“, 2006; Agathe Van Lang, Droit de l’environnement, Presses Universitaires de France, Paris, 2002; Veronique Insergent-Brisset, Droit de l’environnement, Presses Universitaires de Rennes, 2005; Claudia Pasqualini Salsa, Diritto ambientale, VIII edizione, Maggioali Editore, 2005; D.Hughes .a. Environmental Law, 4-th editions, Butterworths Lexis Nexis, London, 2002; Ramon Martin Mateo, Tratado de derecho ambiental, Edisofer, Madrid, 2003; P.A. Leme Machado, Direito ambiental brasileiro, Malheiros, Editoris, Sao Paulo, 2005; Daniela Marinescu, Tratat de drept al mediului, Editura All Beck, Bucure ti, 2003; Mircea Du u, Dreptul mediului, tratat, vol.I-II, Editura Economic , Bucure ti, 2003. 9 1. Tr s turi definitorii 1.1. Obiectul dreptului mediului Ca urmare a transform rilor care au avut loc în cadrul raporturilor dintre om (societate) i mediu, a luat na tere i se dezvolt continuu o categorie de rela ii sociale privind protec ia, conservarea i ameliorarea mediului ambiant, cu tr s turi specifice, care nu constituie obiect de reglementare pentru nici una dintre ramurile tradi ionale ale dreptului. Consider m astfel c , în circumscrierea grupului de norme ale dreptului mediului, trebuie s pornim de la precizarea no iunii de mediu i a semnifica iilor sale în plan juridic, precum i a în elesurilor legale ale no iunilor de protec ie, conservare i dezvoltare a acestuia. i acestea mai ales pentru a introduce un minimum de precizie absolut necesar juridicului. 1.1.1. Defini ia no iunii de mediu Termenul de mediu („environment“, „umwelt“, „milieu“) a fost folosit începând din secolul al XIX-lea în sens biologic, ca ambian natural a vie uitoarelor; ulterior, în domeniul geografiei (K. Rifler, P.V. de la Blanche, S. Mehedin i .a.), este definit ca spa iul locuit i influen at de c tre om. Frecventa sa utilizare, inclusiv la nivelul limbajului comun, despov rat de un sens juridic precis creeaz alte dificult i. La originea sa, termenul de mediu a izvorât din substantivul englezesc „environment“, preluat apoi i în francez sub forma „l’environnement“ i în alte limbi, i a avut rolul de a desemna spa iul din jurul omului („medio ambiente“ în spaniol , „meio ambiente“ în portughez , „al biah“ în arab .a.). El a fost definit în „Le Grand Larousse“ din 1972 ca fiind „ansamblul elementelor naturale i artificiale care condi ioneaz via a uman “. Dic ionarul Webster prefer o defini ie general a mediului, care ar fi „circumstan ele, obiectele ori condi iile care înconjoar persoana“, urmat de precizarea „ansamblul factorilor fizici, chimici i biotici (precum climatul, solul i fiin ele) care ac ioneaz asupra unui organism ori unei comunit i ecologice i determin în defini ie forma i supravie uirea lor“, la care se adaug „ansamblul condi iilor sociale i culturale care influen eaz via a unui individ ori a unei comunit i“. Aceste defini ii de dic ionar au sfâr it prin a se orienta progresiv c tre o dubl accep iune a termenului: „cadru de via al individului i/sau 10 ansamblul condi iilor... susceptibile s ac ioneze asupra organismelor vii i activit ilor umane“. O dat cu apari ia i amplificarea problemelor ecologice, mai ales în a doua jum tate a secolului trecut, se afirm o concep ie holistic privind mediul ca obiect de interes i de ac iune public , ce s-a reflectat cu pregnan în termenii actelor normative adoptate în unele ri la sfâr itul anilor 1960 (precum National Environmental Policy Act, S.U.A., 1969), precum i în documentele primei Conferin e a Na iunilor Unite privind mediul (Stockholm, iunie 1972). În acela i timp, ac iunile concrete – de natur economic , juridic , institu ional etc. – în vederea prevenirii i combaterii polu rii au reclamat circumscrierea i definirea mai precis a conceptului de mediu i a elementelor sale componente. Astfel, potrivit consiliului interna ional de limb francez al colocviului interna ional „Enseignement et Environnement“ (Aix en Provence, 1972), mediul reprezint „ansamblul, existent la un moment dat, al aspectelor fizice, chimice, biologice i sociale, susceptibile de a crea un efect direct sau indirect, imediat sau ulterior asupra vie uitoarelor, omului i activit ilor umane“. În cadrul aceluia i colocviu, comisia pentru limba englez formuleaz o defini ie în care consider mediu „ansamblul tuturor fiin elor i lucrurilor care compun spa iul apropiat i îndep rtat al omului, care îi poate determina sau schimba existen a i poate influen a total sau par ial modul s u de via “. A a cum afirma un specialist francez, „într-o asemenea perspectiv , orice poate intra în conceptul de mediu; se pot include i înv mântul, petrecerea timpului liber, sporturile, problema transporturilor, sistemul de comunica ii în ansamblul s u, artele, medicina, criminologia etc.“2 Definirea mediului în raport direct cu condi ia natural a omului a dus la formularea termenului de „mediu uman“ („human environment“), care a f cut tranzi ia spre conceptul complex de mediu care se afirm ast zi. Pentru Comunit ile Europene, mediul reprezint „ansamblul elementelor care, în complexitatea lor rela ional , constituie cadrul i condi iile vie ii omului“. Un document al Consiliului Europei stabilea c „mediul înseamn ap , aer i sol în interac iunea lor, precum i raportul dintre acestea i orice alt organism viu“ (art. 2, „Council Directive“ din 27 iunie 1967). Alte documente comunitare, precum directivele referitoare la informa iile privind mediu, arat c acestea din urm vizeaz starea elementelor de mediu (cum sunt aerul i atmosfera, apa, solul, suprafa a terestr , peisajul i ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine i costiere, diversitatea biologic i componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum i interac iunea dintre aceste elemente) i 2 J. Lamarque, op. cit., p. 21 i urm. Pentru alte defini ii în materie a se vedea Dictionnaire de l`Ecologie, Enciclopedia Universalis, Albin Michel, Paris, 1999. 11 factorii (cum sunt substan ele, energia, zgomotul, radia iile sau de eurile, inclusiv de eurile radioactive, emisiile, devers rile i alte evacu ri în mediu, ce afecteaz sau pot afecta elementele de mediu). În documentele ONU, termenul de „mediu“ nu este de obicei precis definit, iar sensul în care este utilizat este amplu i, de aceea, ambiguu. Declara ia de la Stockholm (1972) se m rgine te s enumere (principiul 2) elementele care compun mediul: „Resursele naturale ale Globului, inclusiv aerul, apa, p mântul, flora i fauna i în special e antioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale...“ În privin a documentelor interna ionale, în absen a unui tratat global, nu exist o defini ie clar a no iunii de mediu. Totu i, de exemplu, Conven ia Benelux în materie de conservare a naturii i protec ie a peisajelor (8 iunie 1982) consider mediul natural ca fiind „mediul natural al omului, cuprinzând elementele abiotice (nevii), precum rocile, apa i atmosfera, i elementele biotice (vii), incluzând biocenozele naturale i seminaturale, inclusiv flora i fauna în stare s lbatic “. La rândul s u, Conven ia privind r spunderea civil pentru daune rezultând din exercitarea de activit i periculoase pentru mediu (1993) îl define te în sensul c acesta cuprinde „resursele naturale abiotice i biotice, cele precum aerul, apa, solul, fauna i flora, i interac iunea dintre ace ti factori, bunurile care compun mo tenirea cultural i aspectele caracteristice ale peisajului“. Legisla iile na ionale confer conceptului semnifica ii i dimensiuni specifice, diverse, de la simpla sa men ionare în titlul actului normativ, f r a fi definit expres (de exemplu, în legea venezuelan în materie din anul 1976), la o defini ie par ial , cu obiective legislative specifice (de pild , legile din Belgia sau Columbia, din 1974), i pân la defini ii globale, atotcuprinz toare (legea malaezian din 1974), sau identificarea mediului ambiant cu resursele poluabile (cazul Japoniei, 1976, i Mexicului, 1971). În unele situa ii, elementele mediului sunt enumerate f r a fi plasate în cadrul unei defini ii (legea adoptat de SUA în 1969). Legile na ionale mai recente complic în loc s simplifice defini ia. A a de pild , legea bulgar a mediului din 1991 consider mediul „un ansamblu de factori i elemente naturale i antropogenice corelate, care afecteaz echilibrul ecologic, calitatea vie ii i s n tatea uman , patrimoniul cultural i istoric i peisajul“. La rândul s u, Legea portughez a mediului din 1987 se aplic la cvasitotalitatea elementelor constitutive ale mediului natural i uman. Potrivit OUG nr.195/2005, mediul3 reprezint ansamblul de condi ii i elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele 3 OUG nr.195/2005, folose te în mod corect termenul de „mediu”, i nu expresia pleonastic „mediul înconjur tor” potrivit DEX, mediul reprezint „natura înconjur toare în care se afl lucrurile i fiin ele”. Din p cate, în român nu avem dou vocabulare pentru a desemna un mediu fizic (ex.fr.”milieu”) i 12 caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice i anorganice, precum i fiin ele vii, sistemele naturale în interac iune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale i spirituale, calitatea vie ii i condi iile care pot influen a bun starea i s n tatea mediului. Tot reglementarea-cadru privind protec ia mediului define te no iunea de mediu geologic ca fiind ansamblul structurilor geologice de la suprafa a p mântului în adâncime: sol, ape subterane, forma iuni geologice. Ordonan a de urgen nr.236/2002 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale a florei i faunei s lbatice, utilizeaz i define te conceptul de mediu natural considerat a fi ansamblul componentelor, structurilor fizico-geografice, biologice i biocenotice naturale, terestre i acvatice, având calitatea intrinsec de p str tor al vie ii i generator de resurse necesare acesteia (art.4 lit. a). O defini ie legal a protec iei mediului, în sens urbanistic, o g sim în legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului i urbanismului, în sensul „ansamblul de ac iuni i m suri privind protejarea fondului natural i construit în localit i i în teritoriul înconjur tor. A a cum afirma profesorul Michel Prieur, în ciuda dezvolt rilor din ultimele decenii, mediul constituie ast zi o „no iune-cameleon“4. În general, dup cum se poate observa din analiza diverselor puncte de vedere exprimate, întâlnim dou sensuri curente ale termenului de mediu: a) cel reie it i afirmat de tiin ele naturii i aplicat la realit ile societ ilor umane (abordarea ecologic ), care îl define te drept ansamblul de elemente i echilibre de for e concurente, de natur divers , care condi ioneaz via a unui grup biologic; b) cel specific vocabularului arhitec ilor i speciali tilor în urbanism, care îl consider drept zona de contact între un spa iu construit i mediul ambiant (natural i artificial). Abordarea i defini ia mediului acceptate de c tre juri ti difer i ele. A a de exemplu, potrivit unei asemenea viziuni, mediul se situeaz între o concep ie prea restrâns , protec ia naturii, i o protec ie prea global , atr gând spre acesta ansamblul problemelor referitoare la calitatea vie ii5. La rândul s u, natura este un alt concept vag; „natura“ v zut în globalitatea sa regrupeaz siturile i peisajele, precum i ecosistemele. Orice nu face obiectul unei interven ii umane ar fi natur 6. mediul ca ansamblu (fr.environnement”). Pentru aceast problem a se vedea Th.Hristea, „Un pleonasm evitabil: „Mediu înconjur tor”, în Revista român de drept al mediului, nr.1/2003, p.71-79. 4 M. Prieur, op. cit., p. 2. 5 J. Morand-Devillier, op. cit., p. 6. 6 M. Prieur, op. cit., p.4 13 Mediul, ca no iune antropocentric , se concepe astfel precum cadrul, determinat de natur , dar prelucrat de c tre om, în care se desf oar activit ile umane. Urmând îndeaproape abordarea lui M. Prieur i având în vedere laxitatea i diversitatea prevederilor juridice în materie, consider m i noi c este absolut necesar o defini ie legal global cât mai exact a mediului, pentru a face astfel opera ionale diversele reglement ri în materie. Din aceast perspectiv , într-o aproxima ie general , mediul constituie ansamblul factorilor (naturali sau crea i prin activit i umane) care ac ioneaz asupra condi iilor de via i existen ale omului 7 (societ ii) . A adar termenul de „mediu“ poate descrie un sector limitat ori un spa iu i factori în num r aproape infinit. În accep ia sa fizic cea mai larg , mediul este descris ca fiind „habitatul creat pe p mânt pentru fiin ele vii“. Ca o concluzie, cuvântul „mediu“ corespunde ideii relativ clare în nucleul s u central i imperfect în contururile sale. Dincolo de varietatea unor asemenea defini ii, este de domeniul eviden ei c defini ia mediului are numeroase consecin e i implica ii asupra dreptului mediului. De aceea este foarte important ca reglement rile speciale în materie s cuprind o defini ie „legal “, la care s se raporteze cei chema i s le aplice i, totodat , cei preocupa i de dimensiunea teoretic a acestei noi ramuri de drept. Aceasta trebuie s ofere elemente concrete, astfel încât s devin opera ional la nivel concret, în primul rând juridicoadministrativ. 1.1.2. Elemente ale obiectului de reglementare Ca ramur distinct a sistemului dreptului, dreptul mediului reglementeaz acele rela ii sociale care iau na tere în procesul de protec ie, conservare i ameliorare a calit ilor naturale ale mediului. M surile de conservare i protec ie au ap rut primele în timp; ulterior, o dat cu diversificarea preocup rilor i conturarea unei concep ii moderne în materie, s-a trecut la instituirea unor sisteme care s favorizeze gestionarea i utilizarea ra ional a resurselor mediului i, pe aceast cale, chiar ameliorarea calit ilor lor naturale. De aceea, un rol deosebit îl ocup , în 7 De obicei, în accep iunea no iunii de mediu nu sunt cuprinse problemele mediului muncii (chiar dac expunerile profesionale la zgomot ori la polu ri nu sunt deloc diferite în natura lor). În concep ia Organiza iei Interna ionale a Muncii, „mediul muncii este un element important al mediului“, iar „ameliorarea mediului muncii se repercuteaz , în consecin , asupra mediului în general“ (Rezolu ia O.I.M. din 27 iunie 1972). 14 precizarea dimensiunilor sale, relevarea semnifica iilor acestor elemente definitorii. Protec ia mediului. În sens larg, protec ia cuprinde în linii generale toate problemele prevenirii i combaterii degrad rii mediului, conserv rii i amelior rii sale, dar nu se reduce la acestea i nu le presupune întotdeauna. Din perspectiv juridic se urm re te, pe de o parte, evitarea activit ilor nocive, iar pe de alt parte, adoptarea unor m suri pozitive pentru împiedicarea deterior rii mediului. A adar protec ia vizeaz un obiectiv mult mai larg decât conservarea, care se limiteaz în principiu la domeniul resurselor naturale. În acela i timp, protec ia nu angajeaz cu necesitate conceptul de ameliorare, care implic o cre tere, o amplificare a calit ilor naturale ale factorilor de mediu. În sfâr it, în ultimii ani se afirm o viziune integrat , conform c reia protec ia presupune elaborarea i aplicarea unei planific ri i gestiuni ecologice globale, cuprinzând reglement ri, proceduri, institu ii existente la nivel na ional i interna ional. Se realizeaz prin instituirea anumitor obliga ii, stabilirea unor condi ii speciale i stipularea unor interdic ii privind utilizarea ra ional a resurselor naturale, prevenirea i combaterea polu rii mediului i a efectelor d un toare ale fenomenelor naturale asupra elementelor sale componente. Conservarea mediului ambiant. Urm re te reproducerea i între inerea dimensiunilor naturale ale acestuia, men inerea la un nivel calitativ durabil a resurselor naturale. Din acest punct de vedere se impune respectarea legilor conserv rii mediului, care se refer în special la faptul c mediul ambiant este un sistem a c rui integritate este asigurat prin func ionarea echilibrat a subsistemelor sale (naturale i umane); resursele sale sunt finite, el însu i are o capacitate limitat de absorb ie i neutralizare a ac iunilor nocive, prezint echilibre fragile, iar sistemul teritorial care reprezint unitatea teritorial fundamental trebuie s func ioneze astfel încât suma intr rilor i ie irilor s fie o m rime relativ stabil în timp. În ultimul timp, conservarea, în sens larg, este considerat elementul central al obiectului dreptului mediului. O asemenea concep ie a fost exprimat de „Strategia mondial pentru conservare“ (1980) prin definirea conserv rii ca „gestiune a utiliz rii biosferei pentru fiin a uman , astfel încât s produc un mai mare i durabil beneficiu pentru genera iile actuale, dar cu men inerea poten ialului s u pentru a satisface i necesit ile genera iilor viitoare“. A adar este vorba despre gestiunea resurselor renovabile i evitarea gaspilajului resurselor naturale nerenovabile. Randamentul durabil optim semnific faptul c o resurs natural renovabil trebuie s fie exploatat f r a trece de limita care garanteaz refacerea sa i, pe aceast baz , supravie uirea resursei. În sfâr it, s preciz m c p strarea mediului, existen a sa nu privesc într-o manier integral calitatea, tinzând numai la men inerea condi iilor necesare pentru reproducerea resurselor permanente. 15 O.G. nr.236/2000 define te conservarea, dintr-o perspectiv naturistsectorial ca fiind ansamblul de m suri care se pun în aplicare pentru men inerea sau refacerea habitatelor naturale i a popula iilor de specii de faun i flor s lbatic , într-o stare favorabil (art.4 lit.p). Ameliorarea calit ii mediului. Are ca obiectiv definitoriu îmbun t irea st rii i calit ii factorilor naturali i a celor crea i prin activit i umane în vederea unei optime interac iuni socioeconomico-ecologice între om (societate) i natur . Sunt edificatoare în acest sens reglement rile legale privind conservarea i dezvoltarea fondului forestier, ameliorarea factorilor climatici i îmbun t irea condi iilor naturale de munc i via ale popula iei. Spre deosebire de conservare care presupune numai între inerea unui statu-quo durabil, ameliorarea implic acte pozitive pentru îmbun t irea calit ii mediului. 3.1.3. Al i termeni. Al turi de aceste no iuni, vocabularul juridic a re inut i al i termeni ai ecologiei, f r a le da întotdeauna o defini ie precis în planul dreptului; ei devin îns no iuni-cheie i pentru dreptul mediului; de aceea ne vom opri asupra câtorva dintre ace tia, relevându-le semnifica iile curente conferite8. Natura – este definit , în termeni generali, ca reprezentând acea parte a mediului care nu a f cut în mod direct obiectul interven iei omului, cuprinzând, în consecin , siturile, peisajele i ecosistemele. Calitatea vie ii – a devenit un fel de complement indispensabil al mediului, eviden iind faptul c acesta prive te nu numai natura, ci i omul în raporturile sale sociale, de munc , timp liber etc. Dup J. Lamarque, calitatea vie ii „nu poate constitui un vag fundament moral al protec iei mediului, ea nu poate fi obiect de drept“9. Termenul a fost folosit pentru prima dat în sensul actual de c tre B. de Jouvenel în 1958, care consider c „problema esen ial din punctul meu de vedere este ca formele viitoare de progres trebuie s poarte asupra calit ii vie ii“10. Dintre defini iile legale cuprinse în OUG nr.195/2005 i care intereseaz acest capitol ar t m: - deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice i structurale ale componentelor naturale i antropice ale mediului, reducerea diversit ii sau productivit ii biologice a ecosistemelor naturale i antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calit ii vie ii, 8 No iunile sunt prezentate în special pe baza lucr rii Dictionnaire de l’Ecologie, Encyclopedia Universalis, Ed. Albin Michel, Paris 1999. 9 J. Lamarque, op. cit., p. XIV; Dictionnaire de l`ecologie… Documentele interna ionale i actele normative interne au preluat tehnica definirii exprese a principalilor termeni ecologici utiliza i. A se vedea în acest sens termenii i expresiile definite în art.2 al O.U.G. nr.195/2005. 10 B. de Jouvenel, Organization du travail et amenagement de l’existance, în rev. Arcadie, 1980, p. 160. 16 cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei i solului, supraexploatarea resurselor, gospod rirea i valorificarea lor deficitar , ca i prin amenajarea necorespunz toare a teritoriului; - dezvoltare durabil - dezvoltarea care corespunde necesit ilor prezentului, f r a compromite posibilitatea genera iilor viitoare de a- i satisface propriile necesit i; - echilibrul ecologic – ansamblul st rilor i interrela iilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigur men inerea structurii, func ionarea i dinamic ideal a acestuia; - poluant – orice substan , preparat sub form solid , lichid , gazoas sau sub form de vapori ori de energie, radia ie electromagnetic , ionizant , termic , fonic sau vibra ii care, introdus în mediu, modific echilibrul con inutului acestuia i al organismelor vii i aduce daune bunurilor materiale; - poluare - introducerea direct sau indirect a unui poluant care poate aduce prejudicii s n t ii umane i/sau calit ii mediului, d una bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utiliz rii mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; 1.2. Metoda de reglementare În privin a metodei de reglementare, criteriu subsecvent de delimitare, datorit faptului c protec ia, ocrotirea i dezvoltarea mediului reprezint o problem de interes na ional, statul intervine în mod direct, conferind un caracter de autoritate, imperativ reglement rii juridice a raporturilor sociale din acest domeniu de activitate. Dar ceea ce este specific, din punctul de vedere al analizei tiin ifice, pentru dreptul mediului este metoda sistematic de analiz . Într-adev r, complexitatea elementelor componente ale mediului i a rela iilor dintre acestea impun utilizarea metodei sistematice pentru o abordare juridic adecvat a problemelor protec iei naturii. Mediul se constituie ca un sistem multidimensional, care cuprinde în sens larg nu numai elementele fizicochimice, ci i factori culturali i sociali, deci inclusiv dreptul11. Ca atare, pentru a construi un drept al mediului corespunz tor este necesar elaborarea unei perspective teoretice pe baza analizei sistematice. Desigur, obstacolul principal în calea unui asemenea demers îl reprezint conceperea unor norme globale care r mân opera ionale în sectoare particulare, adoptarea unor reguli de competen material i teritorial într- 11 C. de Vilmorin, Protection de l’environnement et perspective juridique, în Revue d`urbanisme, nr. 171/1979, p. 24. 17 un context diversificat i mai ales izolarea sistemului dreptului mediului de sistemul judiciar în ansamblul s u12. Avantajele care ar rezulta dintr-o construc ie i func ionare sistemic a dreptului mediului (care s-ar putea sprijini i pe informatica juridic ) ar fi multiple. În primul rând, s-ar realiza o mai bun integrare a preocup rilor ecologice în ansamblul sistemului juridic, f r ca dreptul mediului s dispar ca ramur special (cu riscul deloc neglijabil ca integrarea s consacre subordonarea intereselor mediului altora mai importante); apoi sar elimina contradic iile i paralelismele dintre regulile juridice concurente, s-ar permite abord ri orizontale de-a lungul unor categorii verticale de mediu i de spa ii care alc tuiesc mediul, s-ar putea institui o ierarhizare mai bun a diferitelor niveluri de organizare i coeren (interna ional , regional , na ional ), garantându-se totodat autonomia necesar a acestora, s-ar valoriza corespunz tor conceptul de resurse naturale ori „bunuri ale mediului“ ca patrimoniu comun i, în sfâr it, s-ar facilita eventuala elaborare a unui cod al mediului. Poate c în nici o alt ramur i disciplin juridic nu asist m, ca în cazul dreptului mediului, la o împletire mai strâns , pân la confundare, a celor dou ipostaze ale dreptului: dreptul-cercetare, creator, i, dreptul-regul , aplicativ. Al turi de caracterul sistematic, deosebit de evident este i interdisciplinaritatea dreptului mediului. Astfel, pentru normele sale, „legile naturii“ sunt de o importan maxim i de aceea tiin a este utilizat pentru a prevedea i a regla consecin ele comportamentului uman asupra fenomenelor naturale. În acela i timp, evitarea transferului polu rii dintr-un mediu într-altul presupune adoptarea unor m suri integrate, corelate i coordonate. Totodat , dinamica i evolu ia procesual a factorilor de mediu impun o flexibilitate deosebit a reglement rilor i politicilor de mediu. 1.3. Caracterul normelor juridice Întrucât respectarea prescrip iilor lor prezint ast zi o importan deosebit , normele acestei noi ramuri a sistemului de drept sunt în mare parte norme imperative (onerative sau prohibitive). Dar ceea ce caracterizeaz normele dreptului mediului este faptul c , în majoritatea lor covâr itoare, acestea sunt norme tehnice sanc ionate pe cale juridic , stabilind termene i modalit i stricte de realizare a unor obiective precis definite, prescriind conduite i atitudini bine conturate, capabile s permit o ac iune de valorificare ra ional , corespunz toare a naturii. 12 Asupra limitelor analizei sistematice fondate pe modele a se vedea Les limites de la modelisation globale, în Revue internationale des sciences sociales, nr. 2/1972, p. 299. 18 Într-adev r, numeroase norme juridice privind mediul ambiant sunt la origine norme tehnice care urm resc optimizarea ac iunii umane (sociale) în raport cu natura, în sensul ob inerii unui maximum de rezultat tehnicoeconomic, în condi iile conserv rii i dezvolt rii calit ilor naturale ale mediului. Ca atare, dreptul mediului este marcat în substan a sa de strâns interdependen cu tiin ele naturii i tehnologia. În elegerea semnifica iilor normelor sale – condi ie prealabil i indispensabil a realiz rii lor – reclam un minimum de cuno tin e ecologice i impune o abordare pluridisciplinar . A a de exemplu, regulile „de poli ie“ în materie de poluare sunt exprimate sub form de prescrip ii tehnice, fizice, chimice i acustice, formând o adev rat „ordine public tehnologic “13; în consecin , judec torul nu poate declan a de unul singur reac ia social ; pentru aprecierea corect a situa iei de fapt i aplicarea corec iei se impune recurgerea la expert, care particip la determinarea semnifica iilor normei de drept. De altfel, se vorbe te pe bun dreptate despre faptul c dreptul mediului nu poate fi disociat de studiul biologiei, fizicii, chimiei, geografiei, sociologiei etc. Cu toate acestea normele juridice nu reprezint , în acest caz, o simpl transcrip ie de date tiin ifice, iar între datul construit i norma de drept se intercaleaz numero i factori: multiple opera iuni de calificare social i juridic a obiectelor i problemelor, confruntarea numeroaselor strategii de ac iune din partea grupurilor sociale ori actorilor administrativi i economici, în sfâr it, autonomia ordinii juridice înse i, ce instituie o ordine social producând un sistem coerent de diferen e simbolice care nu poate fi o simpl transpunere de categorii tiin ifice. Ele r mân în ultim instan norme de drept cu un con inut special. „Tehnicitatea“ dreptului mediului favorizeaz unificarea i uniformizarea reglement rilor în materie, prin armonizarea legisla iilor na ionale i adoptarea unor documente interna ionale globale. 1.4. Calitatea subiectelor raporturilor juridice Potrivit legii, pot fi subiecte ale rela iilor reglementate de normele dreptului mediului statul, organele i institu iile de stat, celelalte persoane juridice (asocia ii, mi c ri etc.) i persoanele fizice. În raporturile juridice privind mediul apare adeseori statul ca reprezentant sau ap r tor al 13 Pentru literatur a se vedea: M. Pollak, La régulation technologique: le difficile mariage entre le droit et la technologie, R.F.S.P., 1982, 165; T. Ivainer, De l’ordre technique à l’ordre public technologique, în Jurisclasseur periodique, 1912, I.2495. 19 intereselor generale ale societ ii sau un organ al s u ac ionând în aceast calitate. În acela i timp, caracterul de interes general al protec iei mediului confer o dimensiune universal titularilor de drepturi i obliga ii adecvate. În plus, legile prev d adeseori atribu ii i r spunderi speciale pentru autorit ile de mediu, cele centrale i locale, i obliga ii pentru toate persoanele fizice i persoanele juridice. 2. Denumire În literatura de specialitate, aceast nou ramur a dreptului cunoa te denumiri diferite: dreptul protec iei naturii i a mediului, dreptul mediului i conserv rii, drept ambiental, drept ecologic, dreptul mediului (înconjur tor) etc. („droit de la protection de la nature et de l’environnement“, „droit de l’environnement“, în limba francez , „derecho ambiental“, în limba spaniol , „environmental law“, „environmental law“ în limba englez .a.). Ini ial, atunci când înse i conceptele de natur i ecologie nu erau pe deplin conturate, s-a folosit în general denumirea de „dreptul protec iei naturii i a mediului“, iar ulterior, prin generalizarea no iunii de mediu, i dreptul s-a raportat, i în ce prive te denumirea, mai ales la acest concept. Din aceast perspectiv , consider m ca mai adecvat specificului i obiectivelor definitorii ale acestei noi ramuri denumirea de dreptul mediului. Într-adev r, în condi iile contemporane, dreptul trebuie s reglementeze toate aspectele mediului: gestionarea resurselor naturale, protec ia mediului, prevenirea i combaterea polu rii, repararea daunelor ecologice, r spunderea pentru nerespectarea normelor legale în materie etc. El dep e te astfel perspectiva ecologic (interac iunea dintre om i natur ), dar i simpla protec ie, a a c cea mai adecvat denumire, capabil s surprind complexitatea i dinamica noului domeniu al reglement rii juridice, ni se pare a fi cea de dreptul mediului. 3. Defini ie Pe baza unor asemenea considera ii privind necesitatea, rolul i dimensiunile acestei noi ramuri de drept putem formula i o defini ie a dreptului mediului14. 14 Pentru diverse defini ii ale dreptului mediului a se vedea R. Barnes Ballesteros, Las diversas interpretaciones del derecho ambiental, Journées sur l’environnement et le droit, Madrid, CIFCA, 1983; M. Du u, Despre necesitatea..., Dreptul, nr. 5/1989, p. 21. O defini ie cu puternice reminiscen e socializante formuleaz A. Capcelea: „Totalitatea normelor de drept ce reglementeaz rela iile sociale în domeniul utiliz rii naturii i resurselor ei, protec iei mediului i asigur rii securit ii ecologice a popula iei“ (Dreptul ecologic, p. 10). 20 Astfel, dreptul mediului reprezint , în abstract, ansamblul reglement rilor juridice i institu iilor stabilite în vederea protec iei, conserv rii i amelior rii mediului, conform obiectivelor de dezvoltare durabil . Rezult de aici o defini ie circumstan iat prin dou elemente fundamentale: un obiectiv direct i imediat (protec ia, conservarea i ameliorarea mediului) i altul indirect i pe termen lung (dezvoltarea durabil ). În privin a primului aspect, semnifica iile termenilor fundamentali sunt urm toarele: − protec ia mediului (prin utilizarea ra ional a resurselor naturale, prevenirea i combaterea polu rii i a efectelor d un toare ale fenomenelor naturale); − conservarea mediului (men inerea i reproducerea calit ii factorilor naturali prin instituirea unor m suri speciale de ocrotire i conservare); − ameliorarea (prin ameliorarea calit ii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale, asigurarea unor condi ii de via tot mai bune genera iilor actuale i viitoare). Obiectivul dezvolt rii durabile urm re te integrarea i armonizarea problemelor mediului în i cu procesul general al unui tip de dezvoltare care s r spund nevoilor prezentului, f r a compromite capacitatea genera iilor viitoare de a i le satisface pe ale lor. Ca urmare a caracterului s u „orizontal“ i totodat globalizant, dreptul mediului are tendin a de a p trunde practic în toate sectoarele dreptului, într-o propor ie mai mare ori mai mic . În contextul acestui „imperialism“, el le influen eaz prin „ecologizare“ i sufer , la rândul s u, amprenta acestora. Din perspectiva diferitelor „paliere“ de edictare i aplicare a reglement rilor juridice, dreptul mediului apare sub trei ipostaze principale: − dreptul na ional (românesc) al mediului, format din totalitatea reglement rilor juridice interne ale statelor, vizând protec ia, conservarea i ameliorarea mediului. În cazul nostru, obiectivul îl reprezint dreptul românesc al mediului, cu propria sa istorie, dimensiunile specifice i perspectivele de dezvoltare, în context regional i universal; − dreptul comunitar al mediului cuprinde dreptul comunitar originar i dreptul derivat (regulamentele i directivele, explicitate i precizate în semnifica iile lor prin politicile, programele, recomand rile i alte documente adoptate în cadrul Uniunii Europene), i 21 − dreptul interna ional al mediului, constituit din tratatele, cutuma i celelalte izvoare specifice de drept interna ional public referitoare la aceast materie, care cunoa te importante variante regionale i având ca obiect protejarea biosferei contra deterior rilor majore i dezechilibrelor care ar putea s -i perturbe func ionarea normal . În alt perspectiv , toate aceste trei „drepturi ale mediului“ apar in unor ordini juridice diferite, dar constituie un ansamblu ale c rui elemente se afl într-o stare de interdependen . „Baza“ o reprezint dreptul na ional, urmat, în cazul rilor membre ale Uniunii Europene, de dreptul comunitar i continuând cu dreptul interna ional al mediului. Toate aceste norme se manifest sub o form sau alta la nivelul reglement rilor na ionale. Tratatele interna ionale ratificate conform legii apar in, potrivit Constitu iei României, dreptului intern, iar ca urmare a ader rii la UE, prevederile tratatelor constitutive ale Comunit ilor Europene, precum i celelalte reglement ri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fa de dispozi iile contrare din legile interne. Dreptul mediului (în sens autocuprinz tor) se integreaz celor trei sisteme juridice: na ional, comunitar i interna ional, formând în cadrul acestora un subansamblu constituit din elemente interdependente. Ordinile juridice na ionale ale statelor trebuie s integreze dreptul interna ional pentru a-l face obligatoriu la nivel intern. Modalit ile i mecanismele de aplicare variaz , dar regula fundamental este aceea c dreptul interna ional este obligatoriu pentru state, care, la rândul lor, pot determina procedura juridic a punerii în practic . Astfel, referitor la situa ia din rile europene, unele constitu ii prev d explicit c dreptul interna ional general se aplic automat, cu putere de lege, în cadrul statelor (de exemplu art. 25 din Constitu ia Germaniei). În cazul altor state este necesar o declara ie pozitiv a guvernului, care s afirme c regula de drept cutumiar a fost acceptat de c tre statul respectiv; altele cer ca norma în cauz s fie încorporat în dreptul na ional scris. Aproape toate constitu iile prev d o procedur de adeziune a statelor la tratatele interna ionale, în general mijlocit de o procedur de semnare, urmat de o ratificare ori de o acceptare i o publicare. Ca regul general , tratatele astfel acceptate fac parte din dreptul intern, chiar dac în unele cazuri, precum cel al Marii Britanii, este necesar o lege suplimentar pentru a transforma tratatul într-o lege aplicabil în interiorul statului. Statutul în dreptul intern al dreptului interna ional provenit din cutum i locul s u în ierarhia regulilor care pot fi aplicate de c tre un tribunal sunt de asemenea variabile în rile europene. În unele cazuri, dreptul interna ional general este considerat ca superior legilor interne, chiar dac acestea cuprind prevederi contrare (art. 22 28 (1) din Constitu ia Greciei). În alte cazuri, dreptul interna ional cutumiar are acela i statut ca dreptul na ional, fiind chiar superior dreptului statului ori dreptului local (art. 9 din Constitu ia Austriei). Referitor la tratate, locul lor în ierarhia dreptului na ional difer de asemenea de la un stat la altul, chiar dac se consider curent c tratatele ratificate prevaleaz asupra legilor na ionale în caz de conflict cu acestea (art. 55 din Constitu ia Fran ei, art. 66 din Constitu ia Olandei, jurispruden a Tribunalului Federal Elve ian etc.). În ceea ce prive te dreptul comunitar, Curtea de Justi ie a CEE a considerat, în numeroase decizii, c legisla ia na ional anterioar a statelor membre nu ar putea subzista dac ar fi incompatibil cu dreptul comunitar, i judec torii trebuie s nu-i confere efecte juridice. Caracterul particular al dreptului comunitar rezid în faptul c în cazul s u nu este vorba despre un tratat, ci despre instrumente juridice adoptate conform acestuia – directive i regulamente – documente care au un caracter obligatoriu. Regulamentele se aplic direct în toate cazurile, în timp ce directivele sunt integrate dreptului na ional i se aplic prin intermediul s u. Datorit acestui num r mare de izvoare de drept i niveluri de ac iune, o problem important pentru dreptul mediului o constituie coordonarea diverselor reglement ri în vederea evit rii contradic iilor ori conflictelor de legi. Uniunea European a recunoscut realitatea i importan a acestei probleme, stabilind c „pentru fiecare categorie de poluare este necesar s se defineasc nivelul de ac iune (local, regional, na ional, comunitar, interna ional) care corespunde tipului de poluare i zonei geografice ce trebuie s fie protejat “ (Primul program de ac iune, principiul 10). Trebuie remarcate extraordinara permeabilitate i permanenta influen are dintre ordinea juridic interna ional , cea a Uniunii Europene i ordinile juridice na ionale. A a de exemplu, procedura studiului de impact ecologic n scut în legisla ia intern s-a extins rapid în cadrul dreptului comunitar, i ulterior, la nivelul dreptului interna ional. În sens invers, o serie de principii, precum cel al precau iei i al dezvolt rii durabile, formulate în dreptul interna ional au fost preluate i de reglement rile interne. Oricum, datorit caracterului global al unor probleme ecologice i efectului transfrontalier i „în lan “ al polu rii, cre te tot mai mult rolul reglement rilor regionale (comunitare) i interna ionale – deopotriv prin volum i importan – în cadrul dreptului mediului. A a de pild , pentru unele state vest-europene, i fenomenul este perceptibil i în România, o parte din ce în ce mai important a dreptului intern al mediului nu reprezint decât o transcriere a unor angajamente interna ionale în materie. În plus, fenomenul de mondializare, perceptibil deocamdat mai ales la nivel economic i al comunica iilor, accelereaz procesul de uniformizare, 23 tehnicizare i universalizare a reglement rilor juridice ecologice. În favoarea sistemului natural care trebuie protejat, conservat i ameliorat în privin a calit ii, se conjug tot mai mul i factori ca o reac ie social regularizat i exprimat juridic uniform . De asemenea, devine tot mai evident tendin a cre rii unor structuri de coordonare la nivel mondial, a cooper rii în domeniu (ONU, reuniunea p r ilor în cadrul unor conven ii cu caracter mondial – Conven ia- cadru privind schimb rile climatice, Conven ia privind protec ia stratului de ozon etc.). Din aceast perspectiv integra ionist i a criteriului finalist, dreptul mediului se constituie ca un ansamblu de norme juridice privind conservarea, protejarea i ameliorarea calit ii mediului, dispus în mai multe „straturi“ de reglementare, în func ie de creatorii i destinatarii regulilor stabilite. Într-un domeniu supus reglement rii independent deopotriv în mod natural i socioeconomic, nu se mai poate face o disjungere net în materiile tradi ionale: drept na ional (intern), drept interna ional public i drept comunitar (regional). Criteriul finalit ii devine prioritar i determinant, iar cele referitoare la modul de creare i destinatarii reglement rilor dobândesc un rol subsidiar. Ca atare, o problem intern de mediu poate fi supus concomitent ac iunii normelor juridice interne, reglement rilor interna ionale sau comunitare, dup caz. De altfel se poate afirma c s-a constituit deja un „drept comun al mediului“ la nivel mondial, promovat i format preponderent pe calea reglement rilor interna ionale. Influen a intern-interna ional fiind reciproc , structura juridic se omogenizeaz i ea. De aceea, neputând ignora diferen ele evidente care mai persist , am optat totu i pentru o prezentare integratoare a dreptului mediului, acordând o importan prioritar finalit ii urm rite, ac iunii normelor juridice existente i nevoii coordon rii i sporirii eficien ei acesteia i mai pu in izvorului i particularit ilor sale extrinseci. F r îndoial , aceast uniformitate a reglement rilor impus de factori obiectivi nu poate ignora particularit ile regionale i locale; dimpotriv , sintagma „a gândi global, a ac iona local“ surprinde foarte bine o atare realitate i tr s tur specific a acestei ramuri de drept. 24 Capitolul III DELIMITAREA DREPTULUI MEDIULUI DE CELELALTE RAMURI ALE DREPTULUI În prefigurarea i precizarea profilului i semnifica iilor proprii ale acestei noi ramuri de drept, o importan deosebit revine relev rii conexiunilor i diferen elor specifice în raport cu celelalte ramuri ale sistemului juridic. O asemenea întreprindere este de natur s reliefeze cel pu in dou elemente teoretico-metodologice principale: pe de o parte, formele i aspectele specifice de manifestare ale elementelor comune, unitare în diversele domenii ale vie ii societ ii, iar pe de alt parte, dezvolt rile i laturile noi, originale ale fiec rei ramuri, din perspectiva unor valori sociale fundamentale comune. Din acest punct de vedere, delimitarea dreptului mediului, cerin a sublinierii necesit ii i determina iilor sale proprii, vizeaz cu prec dere dreptul constitu ional (în special în ce prive te dreptul fundamental al omului la un mediu s n tos i prosper i institu iile mediului), dreptul civil (mai ales prin conexiunile dreptului de proprietate), dreptul administrativ (cu privire la metoda de reglementare), dreptul agrar (în privin a obiectului) ori alte ramuri vecine prin natura obiectului de reglementare, precum dreptul urbanismului, dreptul amenaj rii teritoriului, dreptul energiei etc. 1. Dreptul constitu ional i dreptul mediului Dreptul constitu ional este ramura de drept care cuprinde normele fundamentale din care decurg con inutul i semnifica iile esen iale ale celorlalte ramuri de drept, inclusiv ale dreptului mediului. De i acesta are ca obiectiv definitoriu reglementarea organiz rii i func ion rii organelor statului i drepturile i îndatoririle cet enilor, leg tura dintre dreptul constitu ional i dreptul mediului se manifest pe mai multe planuri, dintre care men ion m15: − Constitu ia cuprinde norme care consacr semnifica ii ale principiilor dreptului mediului, cum ar fi exploatarea resurselor naturale în 15 Ioan Muraru, E.Simina T n sescu, Drept constitu ional i institu ii politice, edi ia 12, Editura All Beck, Bucure ti, 2006, p.14. 25 concordan cu interesul na ional sau crearea condi iilor necesare calit ii vie ii; − printre drepturile, libert ile i îndatoririle fundamentale ale cet enilor este consacrat de Constitu ie, dreptul la un mediu s n tos i echilibrat din punct de vedere ecologic i se stabile te faptul c dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului; − organele i institu iile fundamentale ale statului reglementate de Constitu ie prezint i competen e generale în domeniul mediului, iar dispozi iile constitu ionale cuprind i principiile fundamentale ale institu iilor speciale în domeniu; de asemenea, legea fundamental consacr principiul autonomiei locale i descentraliz rii serviciilor publice; − garan iile juridice ale dreptului la un mediu s n tos i ale altor drepturi fundamentale conexe sunt consacrate în Constitu ie i completate prin reglement rile speciale. F r îndoial , dincolo de aceste interferen e, i deosebirile dintre cele dou ramuri sunt evidente. Ele in mai ales de natura obiectului supus reglement rii i de finalitatea normelor componente. 2. Delimitarea fa de dreptul civil Între dreptul mediului i dreptul civil se manifest o serie de interconexiuni, determinate în principal de exercitarea dreptului de proprietate i a dezmembr mintelor sale asupra factorilor naturali ai mediului, supu i protec iei, în condi iile legii. Într-adev r, reglementând principalele aspecte ale rela iilor de proprietate, normele dreptului civil se intersecteaz în unele privin e cu cele privind ocrotirea i conservarea solului i subsolului, apelor, p durilor etc., determinând consecin e i cerin e juridice complementare. În acela i timp, r spunderea pentru daune ecologice a dus la constituirea unui adev rat „drept civil al mediului“. În condi iile în care O.U.G. nr.195/2005, privind protec ia mediului a consacrat o serie de reguli specifice r spunderii pentru prejudiciul ecologic, dispozi iile Codului civil în materie r mân dreptul comun. Mai mult decât atât, potrivit art. 44 (7) din Constitu ie, dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului, stabilind astfel raportul dintre cele dou drepturi fundamentale ale omului. Totodat îns se manifest o serie de diferen e majore determinate de obiectul i metodele de reglementare diferite ale celor dou ramuri de drept. Astfel, dac în cazul raporturilor juridice civile p r ile se afl pe pozi ii de egalitate juridic , în cele de drept al mediului se g sesc într-o form de subordonare special . Mai mult decât atât, dac în stabilirea con inutului raportului 26 juridic civil (a drepturilor i obliga iilor p r ilor) voin a p r ilor are un rol însemnat, dac nu exclusiv, în raporturile de drept al mediului con inutul este întotdeauna predeterminat, stabilit de prevederile legale. În sfâr it, în raporturile de drept civil titularul dreptului ca subiect activ este determinat, iar subiectul pasiv este nedeterminat, obliga ia de a nu face nimic de natur s stânjeneasc exerci iul dreptului revenind tuturor persoanelor. În cazul raporturilor de drept al mediului este determinat în primul rând titularul obliga iei de a face sau de a nu face ceva privind protec ia i ameliorarea mediului .a. 3. Delimitarea fa de dreptul administrativ În activitatea general de rea1izare a legisla iei privind protec ia i dezvoltarea mediului, un rol deosebit revine actelor juridice emanate de la organele administra iei de stat. De aceea, o semnifica ie deosebit prezint , în precizarea dimensiunilor definitorii ale dreptului mediului, desprinderea asem n rilor i deosebirilor acestuia fa de dreptul administrativ. De altfel, se consider c , dintre ramurile sistemului juridic, dreptul mediului este cel mai legat de dreptul administrativ, datorit mai ales importan ei regulilor de poli ie administrativ i rolului statului în materie. Problemele mediului au avut un impact direct i asupra evolu iei dreptului administrativ. Mai întâi, formularea i aplicarea unei politici în domeniul mediului au determinat instituirea unei administra ii special organizate i cu atribu ii specifice. Apoi, treptat, s-au format i s-au dezvoltat institu ii de drept administrativ specifice, precum serviciul public al mediului sau tehnici juridice, ca de exemplu consultarea publicului i mai ales concertarea i contractualizarea activit ilor din domeniul mediului. La nivelul m surilor menite s serveasc ocrotirea mediului sunt enumerate: obligarea unit ilor la aplicarea (montarea i folosirea) de instala ii de filtraj i purificare, aplicare de amenzi i, în cazuri grave, oprirea sau suspendarea activit ii uzinelor în cauz , autorizarea activit ilor cu impact asupra mediului i actelor administrative aferente etc. Din punctul de vedere al apropierilor dintre cele dou ramuri de drept, o prim constatare prive te faptul c , atât în raporturile juridice administrative, cât i în cele de drept al mediului, p r ile se afl în pozi ii de subordonare, adesea una dintre ele fiind un organ al administra iei de stat. Principala diferen rezid în aceea c , pe când dreptul administrativ reglementeaz rela iile sociale n scute în cadrul i pentru realizarea activit ii executive, având la baz subordonarea în temeiul puterii de stat a unuia dintre subiecte fa de cel lalt, raporturile de drept al mediului iau 27 fiin în vederea înf ptuirii protec iei, conserv rii i dezvolt rii mediului, problem de interes general16. 4. Delimitarea fa de dreptul agrar În condi iile în care protec ia mediului vizeaz conservarea i ameliorarea factorilor naturali, printre care solul i vegeta ia terestr , conexiuni importante se stabilesc i între normele dreptului mediului i cele ale dreptului agrar. Într-adev r, urm rind analiza raporturilor de proprietate asupra p mântului, element fundamental al mediului, folosirea complet , ra ional i potrivit destina iei a terenurilor, prin atribuirea lor în proprietate ori în folosin , prin organizarea corespunz toare a întregului teritoriu i prin eviden a lor corect , la zi, dreptul agrar încorporeaz i semnificative aspecte care privesc ocrotirea naturii. Spre deosebire îns de acesta, dreptul mediului are ca obiectiv primordial – care îi justific constituirea i particularizeaz con inutul – protejarea solului prin utilizarea ra ional a terenurilor i prin m suri de prevenire i combatere a degrad rii acestuia. 5. Dreptul mediului i dreptul muncii i securit ii sociale Elementul conex dintre cele dou ramuri de drept îl reprezint „mediul muncii“, ca aspect al no iunii generale de mediu i care determin în consecin interferen a acestora. De men ionat totu i c , de regul , dreptul mediului nu se ocup i de acest sector al environmentului, sarcina principal revenind în acest sens normelor de protec ie a muncii. 6. Delimitarea fa de dreptul urbanismului Importante interferen e prezint dreptul mediului i cu dreptul urbanismului (având ca obiect afectarea i amenajarea spa iului urban). Dintr-un anumit punct de vedere, dreptul mediului poate fi definit ca ansamblul regulilor privind protec ia i conservarea mediului de via . În m sura în care acesta din urm este format din „datul natural i construit al omului“, dreptul urbanismului contribuie i el la atingerea acestui obiectiv de interes general. Spa iul diverselor ipostaze reprezint o resurs natural din ce în ce mai limitat i mai vulnerabil (calitate în care intereseaz dreptul 16 Pentru o analiz a fenomenului administrativ i a implica iilor sale juridice a se vedea A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, edi ia a 4-a, vol. I i II, Editura All Beck, Bucure ti, 2005. 28 mediului), iar amenajarea sa, prin afectarea i reglementarea utiliz rii lui de c tre consumatori (obiect al dreptului urbanismului), implic i luarea în considerare a cerin elor protej rii mediului aferent i exprimarea mijloacelor adecvate (zona de interferen dintre cele dou ramuri de drept). În mod inevitabil, într-o societate atât de urbanizat precum cea actual , problemele mediului penetreaz puternic i în mediul urban. Organizarea spa iului urban i conf1ictele diverse pe care le suscit (specula ia funciar , zgomotul, poluarea atmosferic ) au stat de cele mai multe ori i la baza apari iei mi c rii ecologiste, mai dezvoltat în ora e decât în mediul rural. La nivel teoretico-conceptual, aplicarea no iunilor ecologiei a dus la conturarea unui ecosistem urban artificial, dup modelul ecosistemului natural. De asemenea, politica din domeniul urbanismului acord prioritate m surilor vizând limitarea polu rilor urbane i protec ia elementelor supravie uitoare. M surarea influen ei asupra omului i echilibrului s u ecologic a amenajamentelor ora ului în vederea amelior rii calit ii vie ii este dificil de efectuat; totu i existen a ei nu poate fi ignorat , i ca atare trebuie circumscris ac iunii generale de protec ie a mediului. Dreptul urbanismului a suferit astfel un fenomen de „ecologizare“ crescând , prin dezvoltarea reglement rilor urm rind în mod direct ori pe cale indirect protec ia mediului i conservarea naturii. Interpenetrarea dreptului urbanismului cu dreptul mediului a dus la transformarea m surilor de protec ie a naturii într-un instrument nou, al unui urbanism preocupat în special de optimizarea cadrului de via . Astfel, realizarea unui mediu urban de calitate presupune, pe lâng o serie de m suri sectoriale de prevenire i combatere (zone de protec ie sanitar , reguli de amplasare a surselor de poluare – întreprinderi ori alte obiective economice), reforme mai profunde la nivel general, a a încât s supun ansamblul dreptului urbanismului la noile imperative ale mediului. Dar obiectivul dreptului mediului este mult mai vast. El se intereseaz nu numai de protec ia spa iilor, ci i de lupta împotriva polu rii i pentru conservarea calit ii factorilor de mediu, independent de localizarea lor. La nivel concret, de pild , scopul principal al planului de ocupare a solului îl reprezint impunerea a diferite servitu i. Unele dintre acestea sunt edictate în profitul îmbun t irii calit ii mediului urban. Astfel, dac interzicerea de a construi, limit rile construc iilor în în l ime, densitatea ocup rii solului etc. pot avea efecte mai mult sau mai pu in benefice pentru mediu, servitu ile rezultate din clasarea spa iilor împ durite i instituirea spa iilor rezervate sunt legate direct de protec ia mediului17. 17 Asupra dreptului urbanismului a se vedea, pentru literatura francez , J. B. Auby i H. Perinet-Marquet, Droit de l’urbanisme et de la construction; Montchretien, Paris, 1989; Henri Jocquot, Droit de l’urbanisme, Precis Dalloz, Paris, 1989; Jacqueline Morand-Deviller, Droit de l’urbanisme, Mementos Dalloz, Paris, 1992; P. Soler-Couteaux, Droit de l’urbanisme, Dalloz, Paris, 1996; Philippe Ch. - A. 29 7. Delimitarea fa de dreptul energiei Desigur c i în cazul celorlalte probleme care contribuie la conturarea specificit ii i autonomiei dreptului mediului în raport cu celelalte ramuri de drept trebuie s se porneasc în permanen de la esen a unitar a sistemului de drept, dinamica, func iile i obiectivele sale particulare. În condi iile imperativului economisirii resurselor energetice, în strategiile pe termen lung ale multor ri s-au elaborat solu ii tehnicoeconomice pentru introducerea în circuitul energetic a resurselor noi de energie, în aplica ii competitive cu cele clasice. Devine din ce în ce mai evident cerin a ca exploatarea surselor de energie s asigure nu numai o aprovizionare suficient , dar i ra ional i cu respectarea mediului. Din acest punct de vedere, noile energii (energie solar , energie eolian , bioenergiile: biogazul, biomasa, energie geotermal etc.) prezint o serie de tr s turi specifice, care rezid în principal în faptul c sunt pu in poluante i ofer o alternativ la energiile tradi ionale. De i înc în stadiu incipient, dreptul energiei cuprinde norme privind exploatarea surselor de energie, conservarea i distribuirea sa, înglobând i semnificative aspecte privind protec ia anumitor factori de mediu18. Diferen a esen ial dintre cele dou ramuri a1e dreptului const în aceea c , pe când dreptul energiei urm re te exploatarea surselor de energie, dreptul mediului are ca obiect principal raporturile vizând protec ia, conservarea i dezvoltarea mediului. Leg tura dintre cele dou domenii const în faptul c economisirea energiei i folosirea noilor energii reprezint c i de protejare a resurselor naturale i de utilizare ra ional a acestora. Guillot, Droit de l’urbanisme, Ed. Ellipses, 2001; pentru cea spaniol , Tornas-Raruon Fernandez, Manual de derecho urbanistico, edi ia a VI-a, Madrid, 1986. La noi a se vedea Mircea Du u, Dreptul urbanismului. Teorie i practic judiciar , Editura Economic , Bucure ti, 2000. 18 Blaise Matthev, Droit et energies nouvelles‚ Payot, Lausanne, 1986. 30 Capitolul IV IZVOARELE DREPTULUI MEDIULUI Urmând abordarea clasic în domeniu, ne vom referi la izvoarele formale ale dreptului mediului, acelea care confer unei reguli caracterul de drept pozitiv. Vom l sa la o parte deci problematica a a-numite izvoare materiale ori reale, cuprinzând ansamblul fenomenelor sociale care contribuie la formarea substan ei, materiei dreptului (nevoile practice, conjuncturile economico-politice etc.)19. În acest sens, izvorul principal de drept al mediului în plan intern îl reprezint legea în sens larg, ca text scris adoptat de c tre o autoritate competent (constitu ia, legea propriu-zis , actele guvernamentale .a.), urmate, în secundar, de cutum , precum i de o serie de mijloace auxiliare (jurispruden a, doctrina i dreptul comparat). 1. Legea În mod uzual, legea – lato sensu – reprezint dreptul scris (jus scriptum), expresia, prin intermediul puterii publice competente în acest sens, a unei reguli, a unei voin e formulate pentru viitor i enun ate într-un text oficial. În acest context, în sens larg, termenul de lege cuprinde orice regul juridic scris , indiferent de titlul dat actului legislativ: constitu ie, cod, lege, ordonan , regulamente, hot râri ale guvernului etc. 1.1. Constitu ia Ca o regul general , constitu iile stabilesc structura i ierarhia normelor juridice, con in declara ii scrise ori carte ale drepturilor i libert ilor fundamentale ale omului, stabilesc institu iile statului i reglementeaz func ionarea i competen a acestora. Ele delimiteaz rela iile existente, pe de o parte, între diferitele categorii de norme juridice (cuprinse în legi, acte emanând de la puterea executiv ) i, pe de alt parte, între dreptul na ional, dreptul comunitar i dreptul interna ional. Totodat , legea fundamental define te normele i garan iile fundamentale ale oric rei societ i i stabile te procedurile de elaborare a normelor juridice ordinare. Dup 1970 se manifest tendin a general de a îngloba în legile 19 Pentru no iunea general de izvor de drept a se vedea Claude Du Pasquier, Introduction à la teorie generale et à la psihosophie du droit, Ed. Delachaux & Niestle S.A., Neuchatel-Paris, 1967, p. 47-91. 31 fundamentale dispozi ii constitu ionale privind protec ia mediului. Acestea se refer mai ales la recunoa terea i garantarea dreptului fundamental la un mediu s n tos, crearea unor institu ii ale mediului .a., ceea ce face din constitu ie un tot mai important izvor de drept al mediului. Constitu ia României din 8 decembrie 1991 (modificat i completat prin Legea de revizuire nr.429/2003) se refer la problemele mediului în titlul II, capitolul II („Drepturile, libert ile i îndatoririle fundamentale“) i în titlul IV, (intitulat „Economia i finan ele publice“). În urma revizuirii din 2003, legea noastr fundamental a consacrat „dreptul oric rei persoane la un mediu înconjur tor s n tos i echilibrat ecologic” (art.35) i a circumstan iat semnifica iile acestuia în raport cu dreptul de proprietate (art.44(7) „Dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului ...”). S-au p strat elementele i implica iile din domeniul economic, prin obliga ia statului de a asigura: exploatarea resurselor naturale, în concordan cu interesul na ional (art.135 (2) lit.d), refacerea i ocrotirea mediului înconjur tor, precum i men inerea echilibrului ecologic (lit.e) i crearea condi iilor necesare pentru cre terea calit ii vie ii (f). 1.2. Legea propriu-zis Poate fi izvor al dreptului mediului în m sura în care reglementeaz rela iile sociale privind protec ia, conservarea sau dezvoltarea mediului. Reprezint unul dintre izvoarele cele mai frecvente ale acestei ramuri de drept20. Datorit particularit ilor domeniului supus reglement rii, în numeroase ri s-au adoptat legi-cadru pentru protec ia mediului, care enun principiile generale de ac iune, la nivelul întregului domeniu i pe „sectoare“, preluate i concretizate apoi prin legi speciale, „sectoriale“. Este i cazul României, unde Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului (aprobat , cu modific ri, prin Legea nr.265/2006) are caracterul unei legi-cadru, care stabile te „principiile i elementele strategice“, elementele cadrului juridic orizontal (garan iile dreptului la un mediu s n tos, procedura de autorizare a activit ilor economice i sociale cu impact asupra mediului), regulile fundamentale ale reglement rilor sectoriale (regimului substan elor i de eurilor periculoase, precum i al altor de euri, regimul îngr mintelor chimice i al pesticidelor, regimul privind asigurarea protec iei împotriva radia iilor ionizante i securit ii surselor de radia ii, protec iei împotriva radia iilor 20 De exemplu Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“, Legea Apelor nr.107/1996 (modificat prin Legea nr.112/2006, Legea nr.360/2003 privind regimul substan elor i preparatelor chimice periculoase, Legea nr.407/2006, a vân torii i protec iei fondului cinegetic, Legea nr.24/2007, privind reglementarea i administrarea spa iilor verzi din zonele urbane. 32 ionizante i securit ii surselor de radia ii, protec iei apelor i ecosistemelor acvatice, protec iei atmosferei .a.), atribu iile i r spunderile autorit ilor publice, obliga iile persoanelor fizice i juridice, sanc iuni. În baza i dezvoltarea prevederilor sale s-au adoptat numeroase reglement ri cu caracter de detaliu, specific. 1.3. Decretele-lege Constituie izvor de drept al mediului în m sura în care reglementeaz probleme care fac obiectul acestuia. Dat fiind caracterul lor excep ional, aceste acte normative se reg sesc greu în aceast calitate21. În plus, frecven a lor caracterizeaz un regim politic autocratic sau, oricum, inadecvat pentru o democra ie, ceea ce justific prezen a lor doar accidental în cadrul izvoarelor dreptului. 1.4. Tratatele interna ionale În concordan cu prevederile art. 11 (2) din Constitu ia României, „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern“. În caz de contrarietate între un tratat i o lege, primeaz dispozi iile tratatului. Ca atare, tratatele interna ionale cu privire la mediu pe care România le-a adoptat sau la care a aderat fac parte din dreptul intern i constituie izvoare pentru dreptul mediului, indiferent de caracterul lor – bilateral sau multilateral – sau domeniul la care se refer . Dispozi ii asem n toare exist în multe constitu ii na ionale i constituie izvoare ale mediului. Astfel, dintre actele interna ionale la care România a aderat men ion m: Conven ia UNESCO privind protec ia patrimoniului mondial, cultural i natural, din 16 noiembrie 1972 (acceptat prin Decretul nr. 187/1990), Conven ia asupra zonelor umede, de importan interna ional , în special ca habitat al p s rilor acvatice, încheiat la Ramsar, în 2 februarie 1971 (ratificat prin Legea nr. 51/1991), Conven ia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al de eurilor periculoase i al elimin rii acestora, încheiat în 22 martie 1979 (ratificat prin Legea nr. 6/1991), Conven ia privind protec ia M rii Negre împotriva polu rii, semnat la Bucure ti în 21 aprilie 1992, Conven ia privind conservarea 21 Cum au fost Decretul CFSN nr. 11/28 decembrie 1989 privind înfiin area Ministerului Apelor, P durilor i Mediului Înconjur tor, Decretul-lege nr. 48/4 februarie 1990 privind abrogarea Legii nr. 2/1976, Decretul CPUN nr. 221/11 mai 1990 privind func ionarea i atribu iile Comisiei Na ionale pentru Controlul Activit ilor Nucleare .a. 33 vie ii s lbatice i a habitatelor naturale din Europa, adoptat la Berna, în 19 septembrie 1979 (aderare prin Legea nr. 13/1993), Conven ia privind cooperarea pentru protec ia i utilizarea durabil a fluviului Dun rea (ratificat prin Legea nr. 14/1995), Conven ia privind conservarea speciilor migratoare de animale s lbatice, adoptat la Bonn, în 1979 (aderare prin Legea nr. 13/1998) .a. 2. Actele guvernamentale Practica interna ional în acest sens este destul de divers . Unele constitu ii acord puterii executive competen a de a adopta ori de a promulga acte normative cu putere de lege prin decret (Italia, Spania etc.). Acest procedeu este adesea utilizat pentru transpunerea în dreptul na ional a directivelor C.E. De asemenea, actele guvernamentale pot fi utilizate pentru aplicarea concret a unor legi-cadru. În acest context, în ara noastr guvernul adopt dou categorii de acte: − hot râri (emise pentru organizarea execut rii legilor)22; − ordonan e (emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele i în condi iile prev zute de acestea) (art. 107 din Constitu ie) i ordonan e de urgen . În m sura în care aceste acte normative se refer la protec ia, ameliorarea i conservarea mediului, constituie izvoare ale acestei ramuri23. De asemenea, ordinele ministeriale în materie pot avea o atare calitate24. 3. Actele autorit ilor publice locale Actele, respectiv hot rârile adoptate de c tre consiliile locale în exercitarea atribu iilor privind „refacerea i protec ia mediului înconjur tor 22 Ca, de exemplu, Hot rârea Guvernului nr.1076/2004, privind stabilirea procedurii de realizare a evalu rii de mediu pentru planuri i programe, H.G. nr.878/2005 privind accesul publicului la informa ia privind mediul; H.G. nr.1213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice i private; H.G. nr.28/2006 privind transportul transfrontier al organismelor modificate genetic. 23 De pild , Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului, Ordonan a de urgen nr.152/2005 privind prevenirea i controlul integrat al polu rii, Ordonan a de urgen nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu. 24 Ca, de exemplu, Ordinul nr.117/2006 al MMGA pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evalu rii de mediu pentru planuri i programe, Ordinul comun nr.221/325/2006 al MAPDR i MMGA pentru definirea bunelor condi ii agricole i de mediu din România, Ordinul nr.237/2006 al MAPDR privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic, Ordinul comun nr.520/1318 al MMGA/MAI privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substan e periculoase, .a. 34 în scopul cre terii calit ii vie ii, protec ia i conservarea monumentelor istorice i de arhitectur , a parcurilor i rezerva iilor naturale“ (art. 21, alin. 2, lit. r din Legea nr. 69/1991 privind administra ia public local ), precum i cele ale consiliilor jude ele referitoare la organizarea i dezvoltarea urbanistic a teritoriului i amenajarea acestuia (art. 59, lit. f din Legea nr. 69/1991) constituie izvoare ale dreptului mediului. 4. Cutuma Definit drept „uzaj implantat într-o colectivitate i considerat de ea ca obligatoriu din punct de vedere juridic“ (Du Pasquier), cutuma (sau dreptul creat de moravuri – jus moribus constitum) a avut un important rol de drept înaintea adopt rii codurilor moderne. Ast zi, rolul s u este deosebit de redus. Totu i, în domeniul protec iei naturii, cutuma poate prezenta unele semnifica ii. A a de pild , prin art. 8 din Legea nr. 82/1993 se recunoa te i se garanteaz „dreptul popula iei locale din teritoriul Rezerva iei Biosferei «Delta Dun rii» de a p stra obiceiurile specifice locale“ ( .a.m.d.). O situa ie special întâlnim, în aceast privin , în rile cu „common law“, unde dreptul se bazeaz în mod tradi ional pe cutume i uzuri ale societ ii. Astfel, fondat pe practicile i uzurile societ ii, validat prin respectul jurispruden ei, „common law“ cunoa te o evolu ie relativ lent , care nu satisface întotdeauna nevoile protec iei mediului, care reclam o interven ie rapid . De aceea, în rile cu „common law“ s-a dezvoltat cu prec dere un „drept statutar“, elaborat de c tre legislativ, în materia protec iei mediului. 5. Uzurile interna ionale Uzurile stabilite într-un mediu comercial i care servesc la completarea ori interpretarea contractelor pot s se refere i la obiceiuri, norme sau standarde ecologice folosite. 6. Mijloace auxiliare Dintre mijloacele auxiliare, jurispruden a, doctrina i dreptul comparat se reg sesc i în cadrul dreptului mediului. 6.1. Jurispruden a (practica judiciar ) 35 În eleas ca dreptul (obiectiv) care se degaj din hot rârile adoptate de c tre instan ele judec tore ti (rerum perpetuo similiter judicatorum auctorias), jurispruden a nu este considerat ca un izvor de drept propriuzis în sistemul nostru de drept (ca de altfel în toate sistemele de drept continental), ci are un rol auxiliar, contribuind la fixarea i dezvoltarea reglement rilor existente ori la stimularea legislatorului în adoptarea altora noi. Astfel, în aprecierea rolului practicii judiciare trebuie s avem în vedere, pe de o parte, faptul c orice tribunal este mai mult sau mai pu in obligat moral s respecte deciziile sale anterioare (continuitatea i consecven a fiind condi ii ale justi iei), iar pe de alt parte, c o instan superioar care, pe cale de recurs, a reformat sau a casat o hot râre a unei instan e inferioare impune acesteia din urm , prin for a lucrurilor, jurispruden a sa. Referind-ne la situa ia concret din România, cel pu in pân în prezent, jurispruden a în domeniul mediului fiind nesemnificativ , i efectele sale asupra dreptului pozitiv nu sunt notabile25. 6.2. Doctrina Ca oper a teoreticienilor dreptului – jurisconsul i, comentatori, cercet tori, cadre didactice etc. – doctrina (jus prudentibus constitum) are ca func ie analiza dreptului pozitiv i, pe aceast baz , constituirea unui ansamblu coerent i logic de no iuni, concepte, date etc. În acest mod ea influen eaz atât elaborarea i adaptarea reglement rilor juridice, cât i aplicarea acestora de c tre instan ele judiciare. În prezent doctrina are i în ara noastr un rol tot mai important datorit multiplic rii num rului lucr rilor ap rute pe aceast tem 26. În acest context s-au creat publica ii tiin ifice specializate, precum: „Enviromental policy and law“ (Bonn, dup 1975), „Ecology law quarterly“ (Berkeley, dup 1971), „Journal of Environmental Law“ (Oxford University Press, Anglia, dup 1990), „Revue juridique de l’environnement“ (Fran a, dup 1976), „Revista român de drept al mediului“ (Bucure ti, din 2003) .a. 25 Totu i, cu titlu exemplificativ, putem cita dou decizii ale Cur ii Supreme de Justi ie. Prima se refer la recunoa terea bazei constitu ionale a dreptului la un mediu s n tos, „fiind vorba despre art. 134, alin. 2, lit. 2, care oblig statul s asigure refacerea i ocrotirea mediului, precum i men inerea echilibrului ecologic“ (C.S.J., sec ia de contencios administrativ, decizia nr. 1112 din 12 iunie 1997). Cea de-a doua a recunoscut necesitatea ca m surile economice aferente regimului special de protec ie i conservare al Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“ s contribuie la realizarea acestui obiectiv i s nu urm reasc cu pasivitate profitul economic (C.S.J., sec ia de contencios administrativ, decizia nr.1113/1998). 26 Primul studiu asupra necesit ii recunoa terii no iunii i tr s turilor dreptului mediului (ecologic) în România a fost Mircea Du u, „Despre necesitatea, conceptul i tr s turile definitorii ale dreptului ecologic“, în Revista român de drept, nr. 5/1989, p. 21-28. Ulterior au fost publicate o serie de cursuri universitare, studii i articole. 36 6.3. Dreptul comparat Apari ia i dezvoltarea de „drepturi ale mediului“ în diverse ri ale lumii fac indispensabil studiul comparativ al acestora. El urm re te în primul rând desprinderea tendin elor generale ale evolu iei reglement rilor na ionale, de armonizare i chiar de unificare a lor (ca de exemplu în cadrul UE)27. În acela i timp, experien ele i solu iile adoptate în legisla ia altor state pot influen a procesul de elaborare i/sau aplicare a dreptului mediului în altele. Pentru rile asociate Uniunii Europene un rol deosebit de important joac în acest sens procesul de aproximare a legisla iei na ionale cu reglement rile dreptului comunitar al mediului, care va duce la uniformizarea continental accelerat a normelor juridice. 27 M. Brothe, „Tendences actuelles de la politique et du droit de l’environnement“, IUCN, Suisse, 1980, p. 28 i urm. 37 Capitolul V PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI 1.1. Situa ia din dreptul românesc Adoptat „având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ara noastr în procesul de integrarea european ”, Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului (aprobat prin Legea nr.265/2006) a reformulat sistemul principiilor dreptului românesc al mediului prin preluarea, aproape tale quale, a formul rilor existente în reglement rile juridice comunitare. Având în vedere locul i rolul prev zute în dreptul comunitar acestei problematici se poate aprecia c noul act normativ înregistreaz unele regrese în raport cu Legea nr.137/1995, chiar dac p streaz aceia i concep ie general asupra acestei institu ii juridice fundamentale. Astfel, O.U.G. nr.195/2005 distinge între, pe de o parte, principii i elemente strategice (în elese ca având acelea i func ii i semnifica ii generale), iar pe de alta modalit ile de implementare a lor. Ca principii sunt prev zute: a)principiul integr rii cerin elor de mediu în celelalte politici sectoriale (art.3 lit.a), în mod evident, a a cum se întâmpl i în dreptul comunitar, mai degrab o regul general de politic i mai pu in juridic ; b)principiul precau iei în luarea deciziei (art.3 lit.b); c)principiul ac iunii preventive (art.3 lit.c); principiul re inerii poluan ilor la surs (art.3 lit.d, prevedere mai strict decât cea din dreptul comunitar, care cuprinde i men iunea „cu prioritate ...”); principiul poluatorul-pl te te (art.3 lit.e); principiul conserv rii biodiversit ii i a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural (art.3 lit.f). Drept „elemente strategice” sunt considerate i consacrate: a)utilizarea durabil a resurselor naturale (art.3 lit.g); b)informarea i participarea publicului la luarea deciziilor, precum i accesul la justi ie în probleme de mediu (art.3 lit.h) i c)dezvoltarea colabor rii interna ionale pentru protec ia mediului (art.3 lit.i). În mod evident persist multe confuzii, în absen a unor defini ii i concep ii clare asupra unor no iuni precum cele de „principii”, „elemente strategice” .a. În orice caz, informarea i participarea publicului nu sunt simple „elemente strategice”, ci mai degrab , drepturi procedurale ale dreptului fundamental la mediu. În sfâr it, ca modalit i de implementare a principiilor i a elementelor strategice sunt stabilite de reglementarea-cadru (art.4): prevenirea i controlul integrat al polu rii prin utilizarea celor mai bune 38 tehnici disponibile pentru activit ile cu impact semnificativ asupra mediului (lit.a); adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerin elor politicii de mediu (b); corelarea planific rii de amenajare a teritoriului i urbanism cu cea de mediu (c); efectuarea evalu rii de mediu înaintea aprob rii planurilor i programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului (d); evaluarea impactului asupra mediului în faza ini ial a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului (e); introducerea i utilizarea pârghiilor i instrumentelor economice stimulative sau coercitive; rezolvarea, pe niveluri de competen , a problemelor de mediu, în func ie de amploarea acestora (f); promovarea de acte normative armonizate cu reglement rile europene i interna ionale în domeniu (g); stabilirea i urm rirea realiz rii programelor pentru conformare (i); crearea sistemului na ional de monitorizare integrat a calit ii mediului; recunoa terea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice (k); men inerea i ameliorarea calit ii mediului (e); reabilitarea zonelor afectate de poluare (m); încurajarea implement rii sistemelor de management i audit de mediu (n); promovarea cercet rii fundamentale i aplicative în domeniul protec iei mediului (o); educarea i con tientizarea publicului, precum i participarea acestuia în procesul de elaborare i aplicare a deciziilor privind mediul (p); dezvoltarea re elei na ionale de arii protejate pentru men inerea st rii favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de flor i faun s lbatic ca parte integrant a re elei ecologice europene-Natura 2000 (q); aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilit ii i etichet rii organismelor modificate genetic (r); înl turarea cu prioritate a poluan ilor care pericliteaz nemijlocit i grav s n tatea oamenilor (s). Din preambulul actului normativ-cadru rezult c aceste principii „guverneaz întreaga activitate de protec ie a mediului”, traseaz „direc iile de reglementare a activit ilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvolt rii durabile” i „vizeaz interesul public”. De asemenea, în art.1 protec ia mediului este caracterizat drept „obiectiv de interes public major”, iar principiile i elementele strategice cum c „conduc la dezvoltarea durabil ”; 2. Protec ia mediului: o problem de interes general Statutul mediului, de patrimoniu comun al umanit ii, ce trebuie conservat spre binele genera iei prezente i transmis în bun stare genera iilor viitoare, face ca protejarea sa s constituie o problem de interes general, atât din perspectiva individual , cât i din cea colectiv : comunit i, popoare i state. Caracterul de „interes general planetar“ al protec iei mediului, larg recunoscut la nivel mondial, a fost considerat de c tre unii 39 autori drept un „concept primordial“ reflectat de toate principiile dreptului mediului28. Din perspectiva contextului sociojuridic i a implica iilor sale institu ional-legislative, apreciem c valoarea excep ional pe care o reprezint mediul pentru via în general i pentru specia uman în special impune considerarea protec iei sale ca interes general sociouman drept un principiu esen ial, dominant al dreptului mediului, care determin finalit ile celorlalte principii generale i ale reglement rilor componente. În plan mondial, acest principiu se exprim ca „interes general al umanit ii“, protec ia mediului planetar interesând omenirea ca specie. Importante semnifica ii ale sale au fost relevate de c tre Curtea Interna ional de Justi ie în avizul s u din 8 august 1996 privind liceitatea amenin rii ori utiliz rii armelor nucleare (par. 29), reafirmate prin Decizia din cauza Nagymaros-Gabcikovo din 25 septembrie 1997 (par. 53 i 112). Conform acestora, mediul nu este o abstrac ie, ci mai ales spa iul unde tr iesc fiin ele umane i de a c rui calitate depind via a i s n tatea lor, inclusiv pentru genera iile care vor veni. Ca atare, principiul interesului comun al umanit ii trebuie tradus în realit i concrete, în special în ceea ce prive te spa iul, f r a uita dimensiunea temporal . Principiul a fost exprimat expres i într-o serie de conven ii interna ionale. Astfel, înc la 2 decembrie 1946, Conven ia interna ional pentru reglementarea vân torii balenelor recunoa te c „na iunile lumii au interesul de a salva, în profitul genera iilor viitoare, marile resurse naturale reprezentate de specia balenier “ („Preambul“). Preluat i de Conven ia african pentru conservarea naturii i a resurselor naturale din 1968, ideea a fost dezvoltat i prin Conven ia de la Washington din 3 martie 1973 asupra comer ului interna ional cu specii de faun i flor s lbatice amenin ate cu dispari ia („Preambul“), Conven ia de la Bonn din 23 iunie 1979 privind conservarea speciilor migratoare apar inând faunei s lbatice („Preambul“) .a. Dezvolt ri importante ale con inutului s u g sim în conven iile-cadru privind probleme globale, încheiate în ultimele dou decenii, precum Conven ia-cadru privind schimb rile climatice ori Conven ia privind biodiversitatea, din 1992. La nivel na ional, indiferent de calificarea conferit , realizarea sa cunoa te dou modalit i (concep ii) practice de afirmare. Prima este cea care consider c , în virtutea interesului general pe care îl poart , protec ia mediului trebuie s constituie o responsabilitate în primul rând public a statului. Ca atare, realizarea sa presupune edictarea de reglement ri legale stricte i precise, un control public accentuat (prin intermediul serviciilor publice specializate) i un contencios bine structurat. 28 Al. Kiss, Dinah Shelton, Traité de droit européen de l’environnement, Editions Frison-Roche, Paris, 1995, p. 40; Al. Kiss, J.-P. Beurier, Droit international de l’environnement, 2e edition, Editions Pedone, Paris, 2004, p.51. 40 Bazat pe concep ia i practica juridic continental (de inspira ie francez ), aceast pozi ie este cea mai r spândit i acord o importan deosebit legii. A doua recunoa te importan a i interesul general al protec iei mediului, dar consider c realizarea sa are loc cel mai bine în cadrul i prin mecanismele proprii economiei de pia . Aferent sistemului juridic de „common law“ (anglo-saxon), aceast concep ie reclam un minimum de reglementare juridic i interven ie statal i acord rolul determinant asimil rii aspectelor ecologice i autoregl rii proprii acestui sistem economico-social. Referitor la legisla ia româneasc , Constitu ia din 1991 se refer în mod indirect la acest principiu atunci când stabile te obliga ia statului de a exploata resursele naturale „în concordan cu interesul na ional” (art. 134, alin. 2, lit. d). Reglementarea-cadru privind protec ia mediului, Ordonan a de urgen nr.195/2005, calific „protec ia mediului ca „obiectiv de interes public major (anterior Legea protec iei mediului nr. 137/1995, cuprindea o formulare identic , iar în art. 1 din Legea nr. 9/1973, protec ia mediului reprezenta „o problem de interes na ional”). O asemenea dispozi ie general relev valoarea social-juridic deosebit conferit p str rii echilibrului ecologic i conserv rii factorilor de mediu i imprim un caracter imperativ normelor de drept pertinente. Ea indic în mod clar i concep ia general privind protec ia mediului adoptat de c tre legiuitorul român, în consens cu tradi iile noastre juridice i apartenen a la sistemul dreptului continental (de inspira ie francez ). Protec ia mediului este o responsabilitate public , o obliga ie a statului, ceea ce implic reglementarea activit i lor de protec ie i control public asupra acestora. Ca atare, exigen ele protec iei mediului greveaz desf urarea tuturor activit ilor (dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului conform art. 41 (6) din Constitu ie) i constituie o obliga ie a tuturor persoanelor fizice i juridice (art. 6 i 79 din Legea protec iei mediului). i o serie de reglement ri sectoriale cuprind dispozi ii în acest sens. Astfel, potrivit Legii nr. 107/1996, protec ia, punerea în valoare i dezvoltarea durabil a resurselor de ap sunt ac iuni de interes general (art. 1(2)). La rândul s u, Legea nr. 103/1996 calific fondul cinegetic al României drept „resurs natural de interes na ional“ (art. 2(1)), iar Codul silvic (Legea nr. 26/1996) consider fondul forestier na ional „bun de interes na ional“ (art. 4). Principalele consecin e de ordin practic ale acestui principiu esen ial se refer la controlul de legalitate privind ac iunile care produc atingeri mediului, instituirea unui serviciu public pentru protec ia mediului i existen a unei ordini publice ecologice. 41 3. Principiul conserv rii Obiectiv fundamental al problematicii protec iei mediului, conservarea urm re te s men in un nivel durabil al resurselor ecologice. Aceasta presupune în acest sens un management adecvat al resurselor renovabile i o aten ie deosebit utiliz rii resurselor nerenovabile. Potrivit Strategiei mondiale de conservare a UICN (1980), conservarea presupune: 1) men inerea proceselor ecologice esen iale i a sistemelor care reprezint suportul vie ii; 2) prezervarea diversit ii genetice; 3) realizarea utiliz rii durabile a speciilor i ecosistemelor. La rândul s u, Strategia european de conservare adoptat în cadrul Consiliului Europei (1990) î i propune ca scop s promoveze respectarea naturii pentru ceea ce este, i nu pentru ceea ce a tept m de la ea, respectiv satisfacerea nevoilor i aspira iilor legitime ale cet enilor. În cadrul politicilor de mediu trebuie s se acorde preferin strategiilor preventive i active, mai degrab decât celor corective i reactive. A adar, într-o accep iune general , conservarea presupune men inerea nivelurilor cantitative i calitative durabile ale resurselor mediului; ea nu vizeaz în general calitatea mediului, ci numai men inerea condi iilor minimale necesare pentru existen a resurselor permanente. În textele juridice mai recente, conservarea este completat i chiar înlocuit cu referirile la conceptul de „dezvoltare durabil “, în eles ca asigurare a productivit ii continue a resurselor naturale exploatabile i prezervare a speciilor faunei i florei. Prev zut expres în art. 3, lit. c din Legea protec iei mediului, este formulat drept „principiul conserv rii biodiversit ii i a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural“. Totodat , potrivit art. 134 (2), lit. e din Constitu ie, statul trebuie s asigure, printre altele, i „refacerea i ocrotirea mediului înconjur tor, precum i men inerea echilibrului ecologic“. În concep ia legii române ti (nr. 137/1995), lato sensu, conservarea semnific protec ia ecosistemelor, conservarea biodiversit ii i gospod rirea durabil a resurselor naturale. În acela i timp, conservarea trebuie privit în mod conjugat cu „elemente strategice“ precum utilizarea durabil , men inerea, ameliorarea calit ii mediului i reconstruc ia zonelor deteriorate. Suntem în prezen a unei accep iuni în consens cu documentele interna ionale. Principiul este aplicabil mai ales în privin a protec iei resurselor naturale i conserv rii biodiversit ii, implicând, printre altele, crearea de arii protejate i proclamarea de monumente ale naturii. Potrivit art. 34, alin. 2 din Legea nr. 137/1995, protejarea unor specii i organisme rare 42 amenin ate cu dispari ia, conservarea biodiversit ii i instituirea de arii protejate sunt prioritare în raport cu alte interese. 4. Principiul amelior rii calit ii mediului Ameliorarea presupune îmbun t irii st rii i calit ii mediului, a factorilor s i componen i, prin ac iuni socioumane. Consacrarea acestui principiu este mai evident la nivel comunitar, fiind expres prev zut în art. 130 R din Tratatul CE introdus prin Actul unic european din 1987. Urm rind un obiectiv superior deopotriv prevenirii, conserv rii i protec iei, care presupun, în cele din urm , numai asigurarea unui statu quo durabil, ameliorarea reclam ac iuni i rezultate pozitive, sporirea datului natural. Legea nr. 137/1995 consacra într-o manier imperfect acest principiu, dar sub un dublu aspect: intern i interna ional. Astfel, printre principiile i elementele strategice, legea-cadru enumera i men inerea, ameliorarea calit ii mediului i reconstruc ia zonelor deteriorate (art. 3, lit. h), precum i dezvoltarea colabor rii interna ionale pentru asigurarea calit ii mediului (art. 3, lit. j). 5. Principiul prevenirii Practica în domeniu a demonstrat c cea mai bun strategie de mediu const în a preveni producerea polu rilor i a v t m rilor ecologice de orice fel, mai degrab decât a încerca s se remedieze efectele acestora. Prevenirea implic , pe de o parte, evaluarea riscurilor pentru a evita pericolele, iar pe de alt parte, ac iuni bazate pe cunoa terea situa iei prezente, pentru neproducerea degrad rii mediului. În con inutul semnifica iilor sale, principiul presupune atât ac iuni asupra cauzelor care produc poluarea sau degradarea (prin retehnologizarea ecologic a proceselor de produc ie), cât i activit i de limitare a efectelor distructive sau nocive pentru factorii de mediu. Este edificatoare în acest sens obliga ia de a evalua i de a lua în calcul cerin ele protec iei mediului cu ocazia oric rei ac iuni publice sau private care risc s aib un impact asupra calit ii factorilor mediului. Astfel se afirm din ce în ce mai mult o serie de proceduri administrative precum studiile de impact (având ca scop s împiedice realizarea unor obiective economico-sociale cu impact asupra mediului, f r m suri corespunz toare de prevenire a acestuia) ori bilan ul de mediu i programul de conformare, sau preocuparea de a stabili regimuri speciale de desf urare a unor asemenea activit i (precum cel al de eurilor toxice, îngr mintelor chimice i pesticidelor etc.). Sub forma m surilor de gestiune a riscului cunoscut, principiul este prezent mai ales în dreptul interna ional, precum în cazul protec iei 43 biodiversit ii, luptei contra de ertific rii, protec iei stratului de ozon. Principiul a fost evocat i în jurispruden a Cur ii Interna ionale de Justi ie, care a statuat c „... nu pierde din vedere c , în domeniul protec iei mediului, vigilen a i preven ia se impun mai ales ca urmare a caracterului adesea ireversibil al prejudiciilor cauzate mediului i a limitelor inerente mecanismelor de reperare a acestui tip de pagube“29. În ara noastr , consacrat prin art. 3, lit. b din Legea protec iei mediului ca „principiul prevenirii riscurilor ecologice i a producerii daunelor“, acesta este recunoscut într-un sens bine determinat. Semnifica iile sale r mân totu i imprecise, legea definind la modul general cele dou elemente componente. Astfel, în în elesul Legii nr. 137/1995, riscul ecologic poten ial consta în probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare, iar daune (prejudicii) desemneaz efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra s n t ii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluan i, activit i d un toare sau dezastre. Implica iile principiului sunt evidente i în privin a garan iilor dreptului la un mediu s n tos, în art. 5 din Legea nr.137/1995 prev zându-se printre acestea: dreptul la desp gubire pentru prejudiciul suferit (lit. e) i dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asocia ii, autorit ilor administrative sau judec tore ti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect (lit. d). 6. Principiul precau iei Recunoa terea juridic i realizarea concret a semnifica iilor sale au loc în strâns independen cu cele ale principiului prevenirii. Prevenirea presupune un studiu de risc, care s permit evitarea pagubelor i o ac iune bazat pe cunoa tere. Numai c nu întotdeauna consecin ele deciziilor i ac iunilor pot fi cunoscute, total sau par ial, dinainte, iar absen a certitudinii tiin ifice nu poate constitui un pretext pentru a nu lua m suri adecvate pentru prevenirea atingerilor grave i inevitabile aduse mediului. În fa a acestei realit i, în adoptarea deciziilor trebuie s se manifeste precau ie, pruden , o diligen maxim , s se adopte m suri preventive care s elimine pe cât posibil orice risc de degradare a mediului. Precau ia reclam deci ca m surile de precau ie a mediului s fie adoptate, chiar dac nici o pagub nu se prefigureaz la orizontul apropiat. Sub aspectul probei, sarcina efectu rii acesteia se inverseaz : ea revine acum celui care sus ine c activitatea sa nu are ori nu va avea nici un 29 C.I.J., Affaire Gabcikovo-Nagymaros (Hongrie/Slovaquie), arret du 25 septembre 1997, 140. 44 impact, pân când acumularea de date tiin ifice va proba c exist o rela ie de la cauz la efect între ac iunile de dezvoltare din degradarea mediului. Pentru a r spunde unor atare preocup ri, din 1980 s-a afirmat, mai ales la nivelul politicilor i legisla iilor na ionale de mediu, principiul precau iei, care sugereaz c anumite m suri trebuie luate pentru ca eventualele pagube s fie evitate înainte ca pragul riscului de mediu s fie atins. El a ap rut ca o recunoa tere a incertitudinilor care afecteaz studiile de impact i gestiunea i care calific drept imprudent atitudinea care ipotecheaz viitorul prin luarea de decizii ireversibile. Din punct de vedere istoric, principiul precau iei a fost enun at pentru prima dat la nivel interna ional în cadrul OCDE i într-o declara ie ministerial din 1987, adoptat în urma i sub influen a celei de-a doua Conferin e interna ionale asupra protec iei M rii Nordului (Londra, 1987). Ulterior, principiul a fost frecvent invocat în contextul reglement rilor vizând polu rile marine, schimb rile climatice, de eurile toxice i produsele periculoase. La nivel comunitar european, Tratatul de la Maastricht cuprinde regula precau iei în art. 130 R, iar directivele comunitare privind utilizarea i diseminarea organismelor modificate genetic din 1990 o aplic concret. Ea permite statelor comunitare o ac iune f r a a tepta ca toate probele care s concluzioneze în sensul existen ei pericolului pentru mediu s fie tiin ific stabilite. În sfâr it, principiul 15 al Declara iei Conferin ei O.N.U. de la Rio de Janeiro (1992) afirm c , în caz de risc de pagube grave ori inevitabile, absen a certitudinii tiin ifice absolute nu poate servi ca pretext pentru a amâna adoptarea de m suri efective privind prevenirea degrad rii mediului, tez reluat i la Conven ia asupra biodiversit ii. Acest principiu s-a dezvoltat, în ultimii ani, i în alte documente O.N.U., fiind plasat în contextul preocup rilor vizând „asigurarea unui viitor durabil“ i al promov rii unor noi principii integrate, care s duc sub aspect economic la o cre tere real , „în termeni verzi“. Consacrat ca atare prin art. 3, lit. a din Legea protec iei mediului, acest principiu se afl înc în stare incipient de recunoa tere la noi în ar , mai ales c semnifica iile sale nu sunt definite. El î i completeaz i amplific semnifica iile cu un alt principiu fundamental, cel al prevenirii riscurilor ecologice i a producerii pagubelor, prevenirea implicând precau iunea, dar nereducându-se la aceasta. Unele implica ii ale sale ar putea fi percepute prin consacrarea drept modalitate de implementare a principiilor a „promov rii cercet rii fundamentale i aplicative în domeniul protec iei mediului“ (art. 4, lit. g din Legea nr. 137/1995), dar mai ales prin impunerea analizei proiectelor i a alternativelor la acestea, în vederea prevenirii impactului asupra mediului i implicit a îmbun t irii calit ii acestuia. 45 Ca o concluzie, dezbaterile de pân acum nu au reu it s stabileasc un sens exact i unic al principiului, care poate fi interpretat fie ca o atitudine de pruden rezonabil , care nu implic în mod necesar c utarea unei r spunderi, fie ca un nou fundament de r spundere în univers incert, putând transforma a priori procesele de decizie. Aplicarea principiului presupune deci fie s nu se ac ioneze, adic respectarea unei obliga ii de ab inere, renun area la o ac iune care nu este bine cunoscut i st pânit , fie s se ia m suri juridice i de alt natur pentru a limita viitoarele efecte asupra mediului i s n t ii30. 7. Principiul protec iei mediului Reprezint substan a îns i a dreptului mediului i cunoa te expresii juridice diverse în planul legisla iilor na ionale, reglement rilor comunitare i dreptului interna ional. În sens larg, el cuprinde semnifica iile principiilor anterioare (prevenirii, precau iei, conserv rii), dar nu se reduce la ele i presupune elemente în plus. El implic în esen evitarea ac iunilor nocive pentru calitatea mediului i adoptarea de m suri pozitive pentru a împiedica i a preîntâmpina deteriorarea acestuia. Legisla ia româneasc consacr protec ia mediului ca pe un principiucorolar, c tre care se îndreapt i de la care pornesc semnifica iile celorlalte principii generale. Acela i statut de principiu-obiectiv îl cunoa te în dreptul comunitar, art. 130 R, par. 2 din Tratatul de la Maastricht, precizând c „politica comunit ii în domeniul mediului vizeaz un nivel de protec ie ridicat, inând cont de diversitatea situa iilor în diferitele regiuni ale Comunit ii Europene“. 8. Principiul „poluatorul pl te te“ Adoptat mai întâi de c tre OCDE în 1972, principiul semnifica ini ial cerin a imput rii poluatorului a cheltuielilor privind m surile adoptate de c tre autorit ile publice pentru ca mediul s fie men inut într-o stare acceptabil . El se inspir din teoria economic potrivit c reia costurile sociale externe, care înso esc produc ia, trebuie s fie internalizate, adic s fie luate în calcul de to i agen ii economici în costurile lor de produc ie. Într-adev r, multe activit i economico-sociale antreneaz externalit i negative sub forma polu rii, afectând popula ia i factorii de mediu. 30 Legea francez din 2 februarie 1995 privind consolidarea protec iei mediului îl define te astfel: „Absen a de certitudine nu trebuie s întârzie adoptarea de m suri vizând s previn un risc de pagube grave i ireversibile.“ 46 Existen a acestora duce la o adev rat „dedublare“ a realit ilor privind costurile i profitul agen ilor economici. Astfel, pe ansamblu, economia trebuie s acopere atât costurile de produc ie, cât i pe cele legate de existen a externalit ilor (polu rii). Generatorii polu rii au costuri proprii diminuate datorit economisirii cheltuielilor de prevenire a polu rii (dotarea cu dispozitive i filtre, adaptarea tehnologiilor etc.), societatea în ansamblul s u, imediat sau în timp, suportând costul privind combaterea efectelor negative ale polu rii asupra s n t ii umane, activit ilor economico-sociale ori mediului în întregul s u. Pentru a se evita o asemenea situa ie i pentru a se corecta inechit ile pe care le determin , costurile „externalit ilor“ se „internalizeaz “ pe calea recunoa terii juridice a principiului „poluatorul pl te te“. Proclamarea i recunoa terea principiului cunosc situa ii diferite în legisla iile na ionale ale statelor, la nivel comunitar european i în cadrul OCDE. Principalul obiectiv al reglement rilor interna ionale în domeniu îl constituie armonizarea politicilor interne, astfel încât diferen ele legisla iei antipoluante de la o ar la alta s nu antreneze distorsiuni în avantajele comparative i schimburile comerciale. În acela i timp, principiul a fost larg acceptat de guverne, care s-au inspirat din semnifica iile sale în elaborarea politicilor lor ecologice. Totu i con inutul s u este, într-o oarecare m sur , imprecis. Astfel, în sens larg (lato sensu), principiul urm re te imputarea poluatorului a costului social al polu rii pe care o provoac . Aceasta implic antrenarea unui mecanism de responsabilitate pentru daune ecologice, care s acopere toate efectele unei polu ri, atât cele produse asupra bunurilor i persoanelor, cât i cele produse asupra mediului ca atare. În acest sens, în plan juridic, se recunoa te dreptul fundamental al omului la un mediu s n tos i echilibrat din punct de vedere ecologic. Dimpotriv , în sens restrâns (stricto sensu), acesta presupune obligarea poluatorilor la a suporta numai costul m surilor antipoluante i de cur ire. Într-o asemenea situa ie este vorba numai despre o internalizare par ial , care permite impunerea de taxe ori redeven e de c tre autorit ile publice. Într-un atare sistem, subven ionarea poluatorilor de c tre stat spre a-i ajuta financiar pentru investi iile antipoluante este contrar principiului poluatorului pl titor. Nici una dintre cele dou accep iuni nu implic în mod necesar utilizarea de m suri economice stimulative (ca de pild redeven e ori adjudecarea de drepturi de poluare), chiar dac acestea sunt adesea în raport cu costul. Realizarea semnifica iilor acestui principiu poate îmbr ca mai multe forme, precum: instituirea de norme antipoluare, utilizarea unei fiscalit i 47 incitative, definirea unui regim de r spundere obiectiv , independent de culpa pentru prejudiciul ecologic etc. La nivel comunitar, principiul a fost consacrat prin Actul unic european (1987) i Tratatul de la Maastricht (1993). Consacrat pentru prima dat prin art. 3, lit. d din Legea nr. 137/1995, principiul „poluatorul pl te te“ î i croie te drum i în practica i dreptul românesc. Astfel, semnifica iile sale fundamentale au fost deja exprimate juridic prin stabilirea, ca modalit i de implementare a principiilor, a introducerii pârghiilor economice stimulative sau coercitive i elaborarea de norme i standarde antipoluante (art. 4, lit. d i f din Legea nr. 137/1995) i, respectiv, instituirea unui regim special de r spundere pentru prejudiciu format din dou reguli principale i complementare: caracterul obiectiv, independent de culp i, respectiv, r spunderea solidar în cazul pluralit ii autorilor (art. 80 din acela i act normativ). Din p cate, principiul „poluatorul pl te te“ a r mas în prezent mai pu in un instrument juridic care s -i oblige pe cei responsabili s - i asume consecin ele actelor lor, ci mai degrab un mijloc comod de a finan a politicile în materie de mediu. F r determinarea r spunderilor individuale, principiul are drept unic consecin impunerea ca anumite industrii s suporte responsabilitatea global a costurilor luptei antipoluante. 48 Capitolul VI DREPTUL FUNDAMENTAL LA UN MEDIU S N TOS I ECHILIBRAT ECOLOGIC Printre drepturile umane fundamentale de „genera ia a treia”, a drepturilor de solidaritate dreptul la un mediu s n tos i echilibrat ecologic se caracterizeaz printr-o dinamic deosebit în privin a recunoa terii i garant rii sale juridice. Proclamat ini ial în plan interna ional (Declara ia de la Stockholm, 1972), consacrat constitu ional i/sau legislativ la nivelul statelor acest drept este receptat cu dificultate, pe cale jurispruden ial de sistemul Conven iei Europene pentru Ap rarea Drepturilor Omului i Libert ilor Fundamentale (CEADOLF) i de dreptul comunitar. În absen a unor reglement ri precise, el este recunoscut i garantat, mai ales la nivel procedural i pe cale jurispruden ial . 1.Recunoa terea i garantarea constitu ional-legislativ a dreptului fundamental la mediu în România La trei decenii i jum tate de la prima conferin a ONU privind mediul (Stockholm, iunie 1972) i de la adoptarea întâiei legi interne privind protec ia mediului (nr.9/1973) i în România dreptul mediului s-a constituit ca o ramur de drept autonom , cu un profil distinct, iar dreptul fundamental la un mediu s n tos i echilibrat ecologic a fost recunoscut i este garantat de Constitu ie. Aceast situa ie e rezultatul unui proces relativ îndelungat, desf urat sub influen a mai multor factori i cu contribu ia a numero i actori. Astfel, accesul rii la institu ii interna ionale cu preocup ri majore în domeniul mediului (Consiliul Europei (1991), Agen ia european pentru mediu 1998), declan area i finalizarea procesului de aderare la UE ori presiunea realit ilor ecologice interne, în contextul general al tranzi iei spre o societate democratic i o economie de pia au impus muta ii fundamentale la nivelul ideilor, conceptelor i reglement rilor juridice în materie. Procesul de reînnoire legislativ , aferent unor asemenea transform ri radicale (adoptarea unei noi constitu ii, a unei alte legisla ii de mediu, în frunte cu legea-cadru) a favorizat i el, cel pu in din punct de vedere formal, asimilarea principiilor, procedurilor i tehnicilor avansate de protec ie a mediului. Punctul culminant al acestor evolu ii l-a constituit consacrarea i garantarea constitu ional , înso it de un semnificativ fascicul de legisla ie subsecvent a dreptului fundamental la un mediu s n tos i echilibrat ecologic. 49 Problema prioritar a devenit acum aceea a dezvolt rii mijloacelor i instrumentelor necesare garant rii efectiviz rii semnifica iilor sale. A adar, procesul consacr rii i garant rii dreptului la mediu a cunoscut i în România o evolu ie asem n toare cu cea din celelalte state europene: o emergent progresiv la nivel legislativ, poten at de ratificarea documentelor interna ionale în materie i preg tirea ader rii la Uniunea European , precum i de recunoa terea sa, cu valoare supra legislativ , în jurispruden a Cur ii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) i încununarea sa prin recunoa terea constitu ional . 1.2. Consacrarea dreptului la un mediu s n tos în Constitu ia revizuit . Prin legea de revizuire a Constitu iei nr. 429/2003 aprobat prin referendumul na ional din 18-19 noiembrie 2003 a fost introdus, în titlul II „Drepturile, libert ile i îndatoririle fundamentale”, capitolul II „Drepturile i libert ile fundamentale” un articol nou (nr.35), intitulat „Dreptul la un mediu s n tos”.31 Plasat în economia capitolului legii fundamentale între dreptul la ocrotirea s n t ii (art.34) i dreptul la vot (art.36)32 noul text constitu ional prevede: „(1) Statul recunoa te dreptul oric rei persoane la un mediu înconjur tor s n tos i echilibrat ecologic. (2) Statul asigur cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice i juridice au îndatorirea de a proteja i a ameliora mediul înconjur tor”. În acest mod art.35 a devenit sediul principal al reglement rii constitu ionale a acestui drept, la care se mai adaug prevederile art. 44 (7) aferente dreptului de proprietate i potrivit c rora „Dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului …”, precum i cele ale art. 135 (2) lit. e conform cu care Statul trebuie s asigure, printre altele, i: „refacerea i ocrotirea mediului înconjur tor, precum men inerea echilibrului ecologic” (articol plasat îns în titlul IV „Economia i finan ele publice”). Semnifica iile acestor texte constitu ionale se completeaz reciproc, în sensul c prevederile art. 135 (2) lit. e se adaug practic la cele ale art. 35, 31 În recunoa terea expres a dreptului la un mediu s n tos un rol important l-a avut decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 a Cur ii Constitu ionale privind constitu ionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitu iei României care, constatând c propunerea introducerii unui art. 461 care s preia dispozi iile art. 134 alin.2 lit. e (sub forma „Statul i autorit ile publice sunt obligate s ia m suri pentru ocrotirea i refacerea mediului, precum i pentru men inerea echilibrului ecologic”) „este contrar logicii sistematiz rii materialului normativ” a conchis „Pentru asigurarea realiz rii scopului propunerii legislative, Curtea consider c este necesar s se insereze la capitolul II al titlului II din Constitu ie dreptul omului la un mediu s n tos, cu obliga ia corelativ a tuturor de a contribui la ocrotirea i refacerea mediului”. 32 Plasarea art.35 în structura titlului II, cap. II din Constitu ie nu prezint nici o relevant asociativ , fiind pur aleatorie, în sensul c nu permite ata area lui la o grup sau alta de drepturi fundamentale ale omului. 50 întrucât o îndatorire a statului are, în planul institu iei drepturilor omului, reflexul corelativ al unui drept fundamental, în cazul nostru dreptul la mediu. În acest mod se consacr o concep ie avansat privind dreptul la mediu, prezent i în Conven ia de la Aarhus, în care se are în vedere atât dimensiunea procedural a acestuia (prin asumarea de c tre autorit ile publice a obliga iei de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea sa), cât i pe cea material (prin obliga ia Statului de a asigura refacerea i ocrotirea mediului, precum i men inerea echilibrului ecologic). Drepturile procedurale nu sunt percepute ca drepturi în sine, ci ca mijloace de atingere a obiectivului ultim, acela al unui mediu s n tos i echilibrat ecologic, care s permit omului s tr iasc într-un mediu de o calitate cât mai înalt . Totodat , aceast ecua ie ar impune poate ca o mai exact denumire a art.35 din legea fundamental s fie aceea de „dreptul la un mediu s n tos i îndatorirea de a-l proteja”. În sfâr it, existen a formul rii „Statul recunoa te …” reflect nu atât persisten a unei viziuni paternaliste, cât mai ales realitatea c la acest moment consacrarea i garantarea dreptului la mediu se înf ptuiesc mai ales în i cu participarea autorit ii statale, precum i apartenen a reglement rii la concep ia continental pentru care protec ia mediului reprezint o responsabilitate în primul rând public . Exprimând originalitatea naturii i con inutului acestui drept fundamental, textul constitu ional consacr deopotriv dreptul oric rei persoane la un mediu s n tos i echilibrat ecologic i îndatorirea oric rei persoane fizice i juridice de a proteja i ameliora mediu, acesta din urm având un caracter corelativ primului. Ca atare, spre deosebire de celelalte îndatoriri fundamentale care au o existen de sine st t toare (relevat i de clasarea lor aparte, în capitolul III al Titlului II al Constitu iei, cea de a proteja i ameliora mediul exist numai în raport i ca o garan ie special a dreptului la un mediu s n tos. Desigur, s-ar putea sus ine c afirmarea expres a îndatoririi de a proteja mediul ar fi excesiv , întrucât dreptul la mediu implic deopotriv pentru stat o obliga ie pozitiv de protec ie i indirect obliga ia de a constrânge pe particulari la acest respect. Totu i, o asemenea prevedere este nu numai util din punct de vedere psihologic (pentru o responsabilizare a publicului i o activizare a acestuia), ci i semnificativ juridic, ridicând protec ia mediului la rangul de îndatorire fundamental .33 Noua „osatur ” constitu ional a dreptului la un mediu s n tos ofer astfel o consacrare expres i noi perspective pentru promovare i garantare a cerin elor sale. 1.2.1.Denumire i semnifica ii 33 i alte constitu ii, precum cea a Portugaliei din 2 aprilie 1976 (art.66) utilizeaz formula consacr rii deopotriv a unui drept i a unei îndatoriri fundamentale. 51 În situa ia în care noul drept fundamental cunoa te denumiri i, implicit i semnifica ii relativ diferite op iunea constitu ional contribuie la precizarea i stabilizarea acestora. Astfel, actuala reglementare constitu ional folose te pentru denumirea noului drept fundamental expresia „dreptul la un mediu s n tos i echilibrat ecologic”, iar legisla ia ordinar spre deosebire de reglementarea-cadru anterioar , a preluat-o, referindu-se la „dreptul la un mediu s n tos i echilibrat ecologic” (art.5 din Ordonan a de urgen a Guvernului nr.195/2005), „dreptul fiec rei persoane fizice la un mediu s n tos ...(art.6 din Legea nr.24/2007 privind reglementarea spa iilor verzi din zonele urbane), sau la „dreptul la un mediu de calitate” (art.1 alin. 2 din Ordonan a Guvernului nr. 243/2000 privind protec ia atmosferei). Desigur, în contextul noilor prevederi constitu ionale cuprinse în art. 35 denumirea care se impune este cea de „drept la un mediu s n tos i echilibrat ecologic”. Aceast formulare exprim cel mai bine statutul dualist (om-natur ) al acestui drept, în sensul c în timp ce ca drept fundamental al omului, la un mediu s n tos el î i p streaz esen a antropocentric a institu iei drepturilor omului, ca imperativ pentru un mediu echilibrat ecologic î i afirm o alta tot atât de important de ordin natural, protec ia mediului privind toate fiin ele vii (inclusiv specia uman ) i biosfera în general. A adar, într-un sens mai larg dar i mai exact cu natura sa special dreptul la mediu prive te deopotriv omul i elementele naturii care îl înconjoar , dispuse astfel încât s constituie un tot ecologic indisociabil. Totodat , în prealabil i în mod implicit este vorba din perspectiv preponderent formal de un drept la un mediu protejat, sub aspectul scopului imediat i de un mediu s n tos i echilibrat ecologic în privin a finalit ii concrete, al con inutului specific. În ciuda faptului c la nivel interna ional, comunitar i al dreptului comparat se utilizeaz frecvent calificative precum „mediu s n tos”, „salubru”, „de calitate”, „echilibrat ecologic”, .a. pentru caracterizarea acestui drept fundamental, în prezent nu exist o accep ie precis , consacrat juridic pentru ace ti termeni, ceea ce face dificil explica ia lor concret i mai ales aplica ia lor practic . Totu i, în raport cu diversele reglement ri juridice în prezen i tendin ele de dezvoltare manifestate se pot desprinde importante componente definitorii.34 34 La nivel interna ional ceea ce constituie un mediu satisf c tor, viabil sau s n tos are un caracter incert. Pe lâng diferen ele de ordin cultural (mai ales în privin a Nordului i Sudului) se manifest o relativitate de natur tehnico- tiin ific . Aceast situa ie este elocvent exprimat de diversele formul ri utilizate în documentele interna ionale ceea ce confer o anumit incertitudine în privin a semnifica iilor dreptului fundamental. Pentru ie irea din impas s-a recurs la folosirea unor termeni mai exac i (precum „s n tos”, „echilibrat ecologic”) ori s-a propus, relevându-se imposibilitatea definirii unui mediu ideal în termeni abstrac i, s se lase institu iilor i tribunalelor s stabileasc accep iunile concrete, a a cum s-a mai întâmplat i în cazul altor drepturi ale omului. A se vedea: Patricia Birne, Alan Boyle, International law & the environment, second edition, Oxford University Press, 2002, p.252-271. 52 Din aceast perspectiv , o prim accep ie cu totul general este aceea de „drept la mediu”, în în elesul minimal al asigur rii unei naturi înconjur toare viabile, care s suporte via a uman . Totu i, cel pu in la nivel teoretic aceast cerin a unui „minim minimorum” de supravie uire pare a fi dep it i preten iile converg spre un mediu „s n tos i echilibrat ecologic”. În prima ipostaz de manifestare constitu ional acea de „mediu s n tos” el exprim deja un anumit stadiu de evolu ie a societ ii umane, în care s n tatea omului depinde în mod esen ial de s n tatea mediului în care acesta tr ie te, cele dou no iuni fiind interdependente în existen a i ac iunea lor. Expresia tehnico-juridic a acestei cerin e o reprezint asigurarea unui mediu de calitate a (elementelor sale constitutive) i p strarea în limite determinate precum i ac iuni corespunz toare de conservare a factorilor de mediu. Condi ionarea acestui drept de „s n tatea uman ” este prezentat deopotriv în plan na ional i comunitar. Astfel, Ordonan a de urgen nr.195/2005, prevede printre modalit ile de implantare a principiilor i a elementelor startegice i „înl turarea cu prioritate a poluan ilor care pericliteaz nemijlocit i grav s n tatea oamenilor”(art.4, lit.s) iar în defini ia mediului sunt incluse i „condi iile care pot influen a bun starea i s n tatea omului”. De asemenea, la nivel comunitar mediu semnific inclusiv starea de s n tate uman , care este privit ca un element component indispensabil.35 Referitor la calitatea de „mediu echilibrat ecologic” în art.2 al OUG nr.195/2005, g sim defini ia „echilibru ecologic – ansamblul st rilor i interrela iilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigur men inerea structurii, func ionarea i dinamica ideal a acestuia”.36 F r îndoial , în acest context omul particip ca un element component, în calitate de specie între specii, la mecanismul complex al naturii, într-o stare care s poat asigura reproducerea i persisten a sa. În privin a no iunii de „mediu”, în timp ce legisla ia na ional (OUG nr.195/2005) a optat pentru o defini ie abstract (conform c reia mediul reprezint ansamblul de condi ii i elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristici ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice i anorganice, precum i fiin ele vii, sistemele naturale în interac iune, cuprinzând elementele enumerate 35 Astfel, de pild , în defini ia „informa iilor de mediu” directiva nr. 2003/4/CE din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informa ie în materie de mediu este cuprins , pe lâng starea elementelor i a factorilor de mediu i „starea s n t ii umane, securitatea, inclusiv, eventual contaminarea lanului alimentar i condi iile de via ale persoanelor, siturile culturale i construc iile, în m sura în care sunt ori pot fi alterate de elemente sau factori de mediu” art. 2 (1). 36 În expunerea de motive prezentat de guvernul francez la legea constitu ional de adoptare a Cartei mediului (2005), mediul echilibrat a fost definit ca „men inerea biodiversit ii i echilibrului spa iilor i mediilor naturale, buna func ionare a ecosistemelor i un slab nivel de poluare”. Document Assembleé nationale, no.192, 2 juillet 2003. 53 anterior, inclusiv unele valori materiale i spirituale, calitatea vie ii i condi iile care pot influen a bun starea i s n tatea omului), noua tendin afirmat mai ales la nivel interna ional (Conven ia de la Aarhus, directiva nr.2003/4/CE a Parlamentului i Consiliului din 28 ianuarie 2003) are în vedere o accep ie mai simplificatoare, dar mai concretizat , care s poat face în mod efectiv obiectul ac iunilor procedurale, vizând: elementele de mediu (aerul, atmosfera, apa, solul, peisajul i zonele naturale, biodiversitatea i componentele sale, organismele modificate genetic i interac iunile dintre ele), factori (cum ar fi: substan ele, energia, zgomotul i radia ia i activit ile i m surile) i condi ia uman (s n tatea i siguran a uman , condi iile de via uman , zonele culturale i construc iile i modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea factorilor). 1.2.2. Titularii dreptului la un mediu s n tos i echilibrat ecologic Ca drept subiectiv, orice drept uman fundamental reprezint o prerogativ conferit de lege în baza c reia titularul poate i uneori chiar trebuie s adopte o anumit conduit i s cear altora desf urarea unei conduite adecvate dreptului s u, sub sanc iunea prev zut de lege, în scopul valorific rii unui interes personal, direct, n scut i actual, legitim i juridic protejat, în acord cu interesul general.37 Desigur, dintre elementele definitorii ale acestuia, unele prezint o serie de particularit i în privin a dreptului la mediu. Referitor la caracterul „personal” al interesului protejat, acesta nu reprezint un element esen ial întrucât protec ia mediului constituie un „obiectiv de interes public major” i în aceast calitate, simpla atingere a mediului afecteaz deopotriv interesele fiec rui individ i ale tuturor. De asemenea i acordul dintre interesele individuale i cele generale este aici mult mai complex, în sensul c între ele exist o interdependen deosebit generat de unitatea om-natur . Aceste particularit i se reflect i în privin a titularilor dreptului la un mediu s n tos i echilibrat ecologic. Astfel, din formularea art. 35 (1) din Constitu ie acest drept este recunoscut „oric rei persoane” preluat i în OUG nr.195/2005, (spre deosebire de art.5 din Legea nr.137/1995 care prevedea c statul îl recunoa te „tuturor persoanelor”).38 37 Ion Deleanu, Institu ii i proceduri constitu ionale – în dreptul comparat i în dreptul român – tratat, Editura Servi-Sat, 2003, p.101 38 Constitu iile na ionale recunosc un asemenea drept individual fie sub formularea „fiecare/fiec ruia” art. 23 Constitu ia Belgiei, art.66 din Constitu ia Portugaliei, Constitu iile Germaniei, Finlandei, Ungariei …) ori „to i/tuturor persoanelor” (ca, de ex. art. 225 din Constitu ia Braziliei). Instrumentele interna ionale cu voca ie universal se refer la un „drept fundamental al omului …” (Declara ia de la Stockholm, principiul 1), viziune preluat i de Declara ia de la Rio. În privin a instrumentelor regionale, Carta african a drepturilor omului i popoarelor (1981) recunoa te „tuturor popoarelor” dreptul la mediu (art.24), consacrând astfel nu un drept individual al omului, ci unul colectiv 54 Titularul dreptului la mediu este fiin a uman , indiferent de apartene a sa la un stat, de reziden , statul civil, .a., în ipoteza sa de individ (privit ut singuli), colectiv (popoare, colectivit i) i specie între specii. Exercitarea sa poate avea loc fie în mod individual, fie colectiv, un rol important revenind în acest din urm caz organiza iilor neguvernamentale. Dreptul la un mediu s n tos i echilibrat ecologic este un „drept de solidaritate” între genera iile existente, pe de o parte, i între cele prezente i viitoare pe de alta. Primul tip de solidaritate se exprim în interesul comun al umanit ii de a asigura un mediu s n tos i echilibrat ecologic i exprim interdependen a dintre indivizii aceleia i specii i natura înconjur toare. Cel de-al doilea, se exprim mai ales prin conceptul de „drepturi ale genera iilor viitoare”. De i în concep ia juridic tradi ional , o persoan nu dobânde te drepturi decât în momentul na terii sale, în privin a dreptului de a mo teni un mediu de calitate aceasta are o fizionomie proprie. El se manifest , într-o prim etap , prin îndatorirea colectiv i individual a genera iilor prezente de a men ine i a ameliora calitatea mediului pe termen lung spre a-l transmite astfel genera iilor urm toare. Din punct de vedere juridic o importan deosebit o prezint , în acest sens, consacrarea obliga iei de la a lua în calcul i conservarea naturii pe termen lung, în mod viabil. Aceast idee este evident în cadrul dezvolt rii durabile. Astfel, dup ce î i stabile te drept obiectiv reglementarea protec iei mediului …” pe baza principiilor i elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabil a societ ii” Ordonan a de urgen nr.195/2005, define te dezvoltarea durabil ca fiind „dezvoltarea care corespunde necesit ilor prezentului, f r a compromite posibilitatea genera iilor viitoare de a- i satisface propriile necesit i”. De asemenea, utilizarea durabil a resurselor naturale este prev zut ca un „element strategic”. 1.2.3. Garan iile dreptului la un mediu s n tos i echilibrat ecologic În calitatea sa de drept fundamental recunoscut constitu ional dreptul la un mediu s n tos se bucur , pe de o parte, de garan iile aferente al popoarelor; în schimb, Protocolul adi ional de la San Salvador din 17 noiembrie 1998 la Conven ia american a drepturilor omului se refer la dreptul individual de a tr i într-un mediu s n tos (art. 11). În modul s u specific, Conven ia european pentru ap rarea drepturilor omului i a libert ilor sale fundamentale consider c atingerile aduse mediului afecteaz drepturile individuale recunoscute de document. Instrumentele privind garan iile procedurale ale dreptului la un mediu s n tos folosesc no iunea mai larg de „public” (accesul publicului la informa ie, participarea publicului la luarea deciziei i acesul publicului la informa ie, participarea publicului la luarea deciziei i accesul justi iei în probleme de mediu), în eleas ca reprezentând „una sau mai multe persoane fizice sau juridice i, în concordan cu legisla ia sau practica na ional , asocia iile, organiza iile sau grupurile acestora (art.2 pct.4 din Conven ia de la Aarhus (1998), art.2 pct.6 din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului european i a Consiliului din 28 ianuarie 2003. 55 drepturilor i libert ilor fundamentale în general, iar pe de alta de garan ii procedurale specifice. 4.4.3.1. Garan ii generale. Teoria general a dreptului constitu ional identific dou tipuri de garan ii pentru drepturile i libert ile fundamentale, cu caracter complementar: garan ii de fond i garan ii procedurale.39 Din prima categorie fac parte, de exemplu, caracterul excep ional i condi ionat al m surilor de restrângere a exerci iului unui asemenea drept (art. 53 din Constitu ie), interdic ia categoric a suprim rii sale (art. 152 (2) din legea fundamental ), înscrierea sa în rândurile domeniilor care nu pot forma obiectul revizuirii Constitu iei (art. 152 (2). O importan deosebit o reprezint , în acest context, garan iile institu ionalizate precum: controlul constitu ionalit ii legilor (prealabil i preventiv ori ulterior i sanc ionator, deosebit de însemnat r mânând în acest sens procedura excep iei de neconstitu ionalitate), controlul exercitat asupra activit ii administrative (care poate fi un control politic, administrativ, sub forma procedurii de consiliere, controlul politic, administrativ, sub forma procedurii de conciliere, controlul jurisdic ional i angajarea r spunderii administrative). La nivelul reglement rilor concrete, legea-cadru în materie (OUG nr.195/2005) preluând concep ia unui drept la mediu „dualist” i în consens cu dispozi iile constitu ionale consacr protec ia mediului i ca o obliga ie i o responsabilitate ale autorit ilor administra iei publice centrale i locale, precum i a tuturor persoanelor fizice i juridice (art.6). Dup ce reglementeaz o obliga ie general a administra iei, în acest sens, reglementarea-cadru în capitolul XIV „Atribu ii i r spunderi” stabile te în sec iunea I atribu ii i r spunderi ale autorit ilor pentru protec ia mediului, în sec iunea a 2-a atribu ii i r spunderi ale altor autorit i centrale i locale, iar în sec iunea a 3-a obliga iile personale fizice i juridice. Totu i, nici o sanc iune nu este prev zut pentru cazurile de nerespectare a acestor obliga ii. 4.4.3.2. Garan ii speciale. Realizarea dreptului la un mediu s n tos este asigurat mai ales din perspectiv procedural prin recunoa terea unor drepturi-garan ii, care cunosc în prezent o larg consacrare la nivelul reglement rilor na ionale, interna ionale i comunitare. Desigur între cele dou dimensiuni de existen i de realizare ale dreptului la mediu – cea material i cea procedural – nu se manifest o linie de demarca ie clar i precis ci, dimpotriv , o interdependen conceptual i execu ional , în consens cu unicitatea obiectivului urm rit. 39 Ion Deleanu, op. cit. p.150-157. 56 Astfel, aceast realitate a fost exprimat deja de Conven ia de la Aarhus care stipuleaz c „cet enii trebuie s aib acces la informa ie, s fie îndrept i i de a participa la luarea deciziei i s poat avea acces la justi ie în probleme de mediu” pentru „a fi în m sur s valorifice dreptul lor de a tr i într-un mediu s n tos i de a îndeplini îndatorirea concomitent i corelativ de a proteja i de a ameliora mediul în interesul genera iilor prezente i viitoare. (Preambul). Aceast leg tur indestructibil este eviden iat i în art.1 al Conven iei subintitulat „Obiective” i care stipuleaz : „Pentru a contribui la protejarea drepturilor oric rei persoane din genera iile actuale i viitoare de a tr i într-un mediu adecvat s n t ii i bun st rii sale, fiecare parte va garanta drepturile privind accesul la justi ie în probleme de mediu, conform prevederilor prezentei conven ii.40 Textul legislativ de principiu privind garan iile procedurale este în prezent cuprins în art. 5 din Ordonan a de urgen privind protec ia mediului nr. 195/2005. Sunt prev zute astfel urm toarele drepturi-garan ii: - accesul la informa ia privind mediul, cu respectarea condi iilor de confiden ialitate prev zute de legisla ia în vigoare (art.5 lit. a);41 - dreptul de asociere în organiza ii pentru protec ia mediului (art. 5 lit. b);42 - dreptul de consultare în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii i legisla iei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor i programelor (art.5 lit.c);43 - dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organiza iilor pentru protec ia mediului, autorit ilor administrative i/sau judec tore ti, dup caz, în probleme de mediu, indiferent dac s-a produs sau nu un prejudiciu (art. 5 lit. d); - dreptul la desp gubire pentru prejudiciul suferit (art.5 lit. e). 40 Interesant, din acest punct de vedere, este faptul c la nivel comunitar, în absen a recunoa terii exprese i depline a dreptului la mediu, drepturile procedurale, în frunte cu dreptul de acces la informa iile de mediu de inute de autorit ile publice sunt justificate prin aceea c „accesul crescut al publicului la informa ia în materie de mediu precum i difuzarea acestei informa ii favorizeaz o mai mare sensibilizare la problemele de mediu, o participare mai eficace a publicului la luarea deciziilor în materie de mediu i, în definitiv, ameliorarea mediului” (pct.1 din considerentele Directivei nr. 2003/4/CE a Parlamentului i a Consiliului din 28 ianuarie 2003). 41 Cadrul legal general pentru exercitarea acestui drept este reprezentat de: Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informa iile de interes public; Hot rârea Guvernului nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, Hot rârea Guvernului 878 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informa ia privind mediu. Aceasta din urm , stabile te regimul asigur rii „dreptului de acces la informa ia privind mediul de inut de sau pentru autorit ile publice”, stabilind condi iile, termenii de baz i modalit ile de exercitare a acestui drept. 42 Domeniul asociativ este reglementat în prezent prin Ordonan a Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asocia ii i funda ii. 43 Ordonan a de urgen nr.195/2005 prevede printre „elementele strategice” i participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul (art.3 lit. i); reglement ri speciale organizeaz participarea i consultarea publicului în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului i autorizare a planurilor, programelor i activit ilor economice. 57 În privin a acestuia din urm , s-a stabilit un regim special al r spunderii civile pentru prejudiciu ecologic, art. 95 din OUG nr.195/2005, prev zând dou reguli în acest sens: caracterul obiectiv, independent de culp al acestei r spunderi i r spunderea solidar în cazul pluralit ii autorilor. Totodat , organiza iilor neguvernamentale care promoveaz protec ia mediului li se recunoa te dreptul la ac iune în justi ie în probleme de mediu i calitatea procesual activ , în litigiile care au ca obiect protec ia mediului (art.20(6). De ad ugat c reglementarea-cadru prevede ca „element strategic” al protec iei mediului i „informarea i participarea publicului la luarea deciziilor, precum i accesul la justi ie în probleme de mediu ”(art.3 lit. b), iar ca modalitate de implementare a principiilor i elementelor strategice „educarea i con tientizarea publicului, precum i participarea acestuia în procesul de elaborarea i aplicare a deciziilor privind mediul” (art.3 lit. p). 58 Capitolul VIII CADRUL INSTITU IONAL. INSTITU IILE MEDIULUI 1. Institu iile mediului post-1989 Într-o viziune oarecum integratoare, prin Decretul nr. 11 din 28 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salv rii Na ionale s-a înfiin at Ministerul Apelor, P durilor i Mediului Înconjur tor, prin reorganizarea Consiliului Na ional al Apelor, Ministerului Silviculturii i Consiliului Na ional pentru Protec ia Mediului Înconjur tor, care se desfiin au. În acest mod se consacra o nou formul organizatoric , în care, în cadrul aceluia i minister, se reuneau competen e de administrare i gestionare, de exploatare i protec ie a factorilor naturali de mediu. Principalul argument în favoarea sa const în faptul c , în acest mod, autoritatea public central de resort poate cunoa te mai bine problemele conexe, complexe i complementare de mediu i poate elabora i implementa strategii corespunz toare. Dimpotriv , partizanii unui minister al mediului, separat de sectorul apelor i al p durilor, consider c principalul neajuns al unei asemenea structuri institu ionale rezid în incompatibilitatea natural dintre atribu iile de gestionare i utilizare i cele de protec ie a mediului, acela i organ administrativ neputând i s exploateze economic apa i p durile, i s asigure conservarea i protejarea acestora ca elemente fundamentale de mediu. Cele dou formule au alternat, în cele din urm impunându-se, prin consacrarea sa expres de c tre Legea protec iei mediului (nr. 137/1995), cea a Ministerului Apelor, P durilor i Protec iei Mediului. La nivelul evolu iilor administrative, dup primele alegeri libere de la 20 mai 1990, în cadrul celui de-al doilea guvern Roman s-a optat pentru un minister al mediului, ca organ central de specialitate al administra iei de stat. În ciuda schimb rii denumirii, atribu iile i structura organizatoric respectiv au r mas relativ acelea i. Astfel, într-o viziune sectorial , atribu iile erau grupate pe cele trei mari domenii: ape, mediu i p duri, c rora le corespundeau structuri administrative adecvate. În domeniul apelor, ministerul realiza în mod unitar, pe bazine hidrografice, gospod rirea resurselor de ap , amenajarea acestora, supravegherea hidrometeorologic , informarea i avertizarea în cazul fenomenelor deosebite, corelarea lucr rilor de gospod rire a apelor cu cele de combatere a eroziunii solului, desecare, protec ie împotriva polu rii apelor, emitea norme i instruc iuni pentru folosirea ra ional a resurselor de ap etc. În acest sens, pentru exercitarea atribu iilor referitoare la primul domeniu, în cadrul ministerului era organizat un departament al apelor, cu 59 o direc ie general i o direc ie de dezvoltare. Direc ia general se ocupa de problemele de exploatare, între inere a cursurilor de ap i repara ii la lucr ri hidrotehnice, de gestionarea stocului de ap , de ap rarea împotriva inunda iilor, de func ionarea re elei hidrometeorologice. În subordinea departamentului func ionau 11 direc ii de ape, organizate pe bazine hidrografice. În domeniul mediului, ministerul se preocupa de: asigurarea protec iei apelor, aerului, solului i a celorlal i factori de mediu, men inerea echilibrului ecologic, organizarea i exploatarea unui sistem na ional de monitoring, exercitarea poli iei privind aplicarea i respectarea dispozi iilor legale în materie etc. Pentru îndeplinirea unor atare atribu ii era organizat un departament al mediului, cu o direc ie de reglement ri i o inspec ie de stat. Direc ia de reglement ri stabilea limitele în care trebuia s se desf oare activit ile economico-sociale în raport cu protec ia mediului, aviza i autoriza proiecte i unit i, expertiza situa iile deosebite i coordona activitatea de cercetare. Inspec ia de stat reprezenta poli ia ecologic . În domeniul p durilor, principalele atribu ii se refereau la asigurarea conserv rii i gospod ririi vegeta iei lemnoase, organizarea i îndrumarea lucr rilor de regenerare a p durilor, urm rirea aplic rii m surilor tehnicoorganizatorice care asigur starea de s n tate a p durilor, gestionarea fondului de vân toare i pescuit etc. La nivel organizatoric, în cadrul ministerului a func ionat un departament al p durilor cu trei inspec ii: inspec ia de stat pentru gospod rirea fondului forestier (cu scopul declarat de a asigura conservarea p durilor), inspec ia de stat pentru regenerarea p durilor, ameliorarea terenurilor degradate i corectarea toren ilor i inspec ia de stat pentru protec ia vânatului, a pe telui de munte i a produselor p durii. În sfâr it, în domeniul activit ii nucleare, Ministerul Mediului avea, printre altele, drept atribu ii: emiterea de norme, instruc iuni i ghiduri obligatorii pentru securitatea nuclear pentru toate domeniile de activitate, acordarea permiselor de exercitare a activit ilor nucleare, exercitarea poli iei activit ii nucleare .a. Aceste competen e erau exercitate de c tre Comisia Na ional pentru Activit i Nucleare, dotat cu o direc ie de reglement ri i o inspec ie. Direc ia de reglement ri stabilea norme unitare valabile la nivel republican, iar inspec ia asigura poli ia respect rii acestora. În cadrul organiz rii guvernului Nicolae V c roiu (noiembrie 1992) s-a revenit la vechea formul , prin H.G. nr. 792 din 17 decembrie 1992 stabilindu-se organizarea i func ionarea Ministerului Apelor, P durilor i Protec iei Mediului. În conformitate cu prevederile Constitu iei României din 8 decembrie 1991, ministerul este organul administra iei publice centrale de specialitate 60 care exercit , în conformitate cu legea, administra ia public în domeniul gospod ririi apelor, p durilor i al protec iei mediului. Ulterior, obiectivul ministerului a devenit, în baza H.G. nr. 457 din 29 iulie 1994, aplicarea strategiei dezvolt rii i politicii guvernului în domeniile gospod ririi apelor, p durilor i protec iei mediului. În acest scop, ministerul îndepline te dou categorii de atribu ii: a) principale i b) specifice, pe domenii de activitate. Din categoria atribu iilor principale fac parte cele de ordin general, care revin ministerelor ca organe ale administra iei publice centrale de specialitate. Este vorba, de pild , despre organizarea aplic rii legilor i hot rârilor guvernului în domeniu, elaborarea ori, dup caz, avizarea proiectelor actelor normative pertinente, ini ierea i negocierea, din împuternicirea guvernului, de acte interna ionale, urm rirea i controlarea aplic rii prevederilor legale în materie, conlucrarea cu alte organisme de profil etc. Referitor la atribu iile speciale, acestea sunt repartizate pe trei domenii: domeniul gospod ririi apelor, domeniul gospod ririi p durilor, domeniul protec iei mediului. În privin a structurilor teritoriale, prin Hot rârea Guvernului României nr. 483 din 1990 s-au înfiin at inspectorate pentru protec ia mediului înconjur tor în fiecare jude i municipiul Bucure ti, ca unit i cu personalitate juridic , subordonate departamentului mediului înconjur tor din Ministerul Apelor, P durilor i Mediului Înconjur tor. În condi iile organiz rii unui minister al mediului, în perioada 1990noiembrie 1992, la nivel jude ean au func ionat agen ii pentru supraveghere juridic , finan ate de la bugetul administra iei de stat. În domeniul p durilor, în iunie 1990, la nivel jude ean s-au creat inspectorate silvice, iar în aprilie 1991, în cadrul Inspec iei de Stat a P durilor au func ionat inspec ii zonale cu atribu ii de gard forestier la Bac u, Bra ov, Bucure ti, Caransebe i Cluj, pentru urm rirea aplic rii unitare a regimului de gospod rire i exploatare pe toate terenurile cu vegeta ie forestier , indiferent de forma de proprietate a acestora. Ca atare, acestea au func ionat ca structuri specifice de protec ie a mediului (g rzi forestiere), care supravegheau i controlau aplicarea i respectarea regimului legal de c tre filialele teritoriale ale Regiei Autonome a P durilor „Romsilva“, precum i de c tre ceilal i de in tori de p duri i de terenuri cu vegeta ie forestier din afara fondului forestier, indiferent de forma de proprietate. Atribu iile inspec iilor zonale se refereau la aplicarea regimului silvic, activitatea de vân toare i salmonicultur i atribu ii de gard forestier . Ulterior, în contextul existen ei ca autoritate public central de mediu a Ministerului Apelor, P durilor i Protec iei Mediului, în plan jude ean s-au instituit agen ii de protec ie a mediului, ca servicii publice descentralizate, i filiale ale regiilor autonome ale apelor i p durilor. În 61 acest fel, datorit consacr rii unui p gubitor principiu al separa iei puterilor între departamentele ministerului, supravegherea i controlul protec iei mediului în domeniul apelor i p durilor au devenit fictive, regiile autonome comportându-se prin excelen ca structuri de gestionare, i nu de protejare propriu-zis a factorilor naturali respectivi. Organizarea i func ionarea ministerului de resort i a întregului aparat administrativ din domeniul protec iei mediului au fost stabilite, în cadrul cabinetului Victor Ciorbea (instituit în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1996), prin Hot rârea Guvernului nr. 568/1997. Conform acestui act normativ, Ministerul Apelor, P durilor i Protec iei Mediului reprezenta ,,organul administra iei publice centrale de specialitate care aplic strategia dezvolt rii i politica guvernului în domeniile gospod ririi apelor, p durilor, protec iei mediului i controlului activit ilor nucleare“ (art. 1). Sub raport formal, ministerul a fost structurat în patru departamente, conduse de c tre un secretar de stat pentru fiecare domeniu: ape, p duri, protec ia mediului i siguran nuclear , precum i în dou direc ii independente, subordonate direct ministerului. În contextul „ra ionaliz rii ac iunii administrative promovat de c tre guvernul Radu Vasile, prin Hot rârea Guvernului nr. 104 din 1 martie 1999 s-a stabilit o nou structur organizatoric a Ministerului Apelor, P durilor i Protec iei Mediului. Referitor la obiectul de activitate, s-au p strat repartizarea tricefal a atribu iilor, reflectat i de titulatura ministerului (în domeniul gospod ririi apelor, gospod ririi p durilor i protec iei mediului), i identitatea de con inut, modific rile vizând organizarea administrativ . Astfel, din dorin a de „debirocratizare“ i concentrare politic pe baza algoritmului s-a renun at la structura pe trei departamente principale, adoptându-se una bazat pe direc ii generale, direc ii i inspec ii de stat. Se remarca de asemenea o mai bun repartizare „pe orizontal “ a atribu iilor administrative, în sensul orient rii lor prioritare spre obiectivele de protec ie a mediului i mai pu in spre cele de gestionare natural-economic . Totodat , în plan teritorial se p strau agen iile jude ene de protec ie a mediului, 30 de inspectorate silvice teritoriale i zece oficii teritoriale de vân toare, entit i f r personalitate juridic . Guvernul, rezultat în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2000, a optat pentru restructurarea ministerului în sensul separ rii departamentului p durilor i ata rii acestuia la Ministerul Agriculturii i Alimenta iei i al reorganiz rii agen iilor pentru protec ia mediului în inspectorate jude ene de protec ie a mediului. Corect la nivel de principiu i conform practicilor din alte state, trecerea p durilor la ministerul agriculturii în condi iile perioadei de tranzi ie (schimbarea formei de proprietate, presiunea st rii de s r cie asupra exploat rii p durilor .a.) specifice României poate avea, cel pu in pe termen scurt, consecin e 62 negative. Trecerea din structura unui minister în care misiunea dominant este protec ia în cea a altuia cu atribu ii preponderent de administrare i gestiune economic expune fondul forestier la pericole suplimentare. O m sur , inexplicabil juridico-ecologic a fost aceea din iulie 2003, prin care s-a desfiin at ministerul mediului i gospod ririi apelor, cele dou departamente fiind transferate Ministerului Agriculturii, Alimenta iei i P durilor. În urma presiunilor exigen elor preg tirii ader rii la UE, ministerul a fost reînfiin at, în vechea formul , în martie 2004, cu costurile administrativ-juridice aferente. Guvernul stabilit dup alegerile din noiembrie 2004 a conservat formula prin H.G. nr.408 din 23 martie 2004 privind organizarea i func ionarea Ministerului Mediului i Gospod ririi Apelor (MMGA). Definit ca „organ de specialitate al administra iei publice centrale, cu personalitate juridic ”, MMGA „realizeaz politica în domeniile mediului i gospod ririi apelor la nivel na ional, elaboreaz strategia i reglement rile specifice de dezvoltare i armonizare a acestor activit i în cadrul politicii generale a Guvernului, asigur i coordoneaz aplicarea strategiei Guvernului în domeniile respectiv, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sintez , coordonare i control în aceste domenii” (art.1 (3). Pentru atingerea acestor obiective, ministerul îndepline te urm toarele func ii, stabilite oficial: a) de strategie, prin care se elaboreaz , în conformitate cu politica economic a Guvernului i cu tendin ele pe plan mondial, strategia de dezvoltare în domeniul mediului i gospod ririi apelor i se proiecteaz instrumentele financiare necesare; b) de reglementare, prin care se asigur elaborarea cadrului normativ i institu ional pentru realizarea obiectivelor din domeniul s u de activitate; c) de administrare, prin care se asigur administrarea propriet ii publice i private a statului, precum i gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil, în domeniul s u de activitate; d) de reprezentare, prin care se asigur , în numele statului sau al Guvernului, reprezentarea pe plan intern i extern, în domeniul s u de activitate; e) de autoritate de stat, prin care se asigur aplicarea i respectarea reglement rilor legale privind organizarea i func ionarea institu iilor care î i desf oar activitatea în subordinea, sub autoritatea i, dup caz, în coordonarea sa. f) de coordonare a utiliz rii asisten ei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea European în domeniul mediului; g) de gestionare a creditelor externe, altele decât cele comunitare, în domeniul s u de activitate. 63 Se p streaz tradi ionala diviziune a atribu iilor în: principalele (precum cele vizând elaborarea strategiilor i politicilor în domenii, coordonarea activit ii de integrare a politicii de mediu în celelalte politici sectoriale, elaborarea proiectelor de acte normative) i atribu ii specifice domeniilor de activitate pe care le coordoneaz (respectiv protec ia mediului i gospod rirea apelor). 3. Unit i aflate în subordinea MMGA În subordinea MMGA func ioneaz urm toarele institu ii publice cu personalitate juridic : Agen ia Na ional pentru Protec ia Mediului (ANPM), Administra ia Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii” i Garda Na ional de mediu. 3.1.Agen ia Na ional pentru Protec ia Mediului (ANPM) (înfiin at prin H.G. nr.1625/2003 i reorganizat prin H.G.nr.459/2005) reprezint un „organ de specialitate al administra iei publice centrale, cu personalitate juridic ”, ale c rui atribu ii privesc planificarea strategic , monitorizarea factorilor de mediu, autorizarea activit ilor cu impact asupra mediului, implementarea legisla iei i politicilor de mediu la nivel na ional, regional i local” art.1(1). Definit de actul normativ de organizare ca „autoritate de execu ie i implementare a Ministerului Mediului i Gospod ririi Apelor” (art.3). Îndepline te patru func ii principale: de suport tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ, a strategiilor i politicilor sectoriale de mediu, de implementare a legisla iei de mediu, de coordonare a activit ilor de implementare a strategiilor i politicilor de mediu la nivel na ional regional i local i de autoritate în autorizarea activit ilor cu impact poten ial asupra mediului i asigurarea conform rii cu prevederile legale, în realizarea c rora îndepline te atribu iile stabilite de lege. Agen iile regionale pentru protec ia mediului (în num r de 8, conform celor 8 agen ii regionale de dezvoltare) sunt institu ii publice cu personalitate juridic care îndeplinesc atribu iile ANPM la nivel regional, în domeniile implement rii strategiilor i politicilor de mediu, legisla iei în vigoare i coordoneaz elaborarea planurilor de ac iune la nivel regional. Emit acte de autorizare în domeniul protec iei mediului. La nivelul fiec rei agen ii regionale pentru protec ia mediului func ioneaz un Comitet regional pentru protec ia mediului, format din reprezentan i ai structurilor teritoriale de mediu, finan elor publice, s n t ii, ai autorit ilor publice, care colaboreaz cu agen ia regional la aplicarea, la nivel regional a strategiei i politicii na ionale de protec ie a mediului (art.74-75 din OUG nr.195/2005). 64 Agen iile jude ene pentru protec ia mediului sunt institu ii publice cu personalitate juridic , în subordinea ANPM, cu statut de servicii publice deconcentrate i îndeplinesc atribu iile aferente autorit ilor publice teritoriale pentru protec ia mediului la nivel jude ean. 3.2.Garda Na ional de Mediu (GNM) (reorganizat i func ionând conform H.G. nr.440/2005) este institu ie public „de inspec ie i control”, cu statut de „organ de specialitate al administra iei publice centrale”, având personalitate juridic i aflat în subordinea M.M.G.A. Ca „un corp specializat de control i „inspec ie” Garda are atribu ii în materia „prevenirii, constat rii i sanc ion rii înc lc rii prevederilor legale privind protec ia mediului, apelor, solului, aerului, biodiversit ii, precum i a celor prev zute în legile specifice domeniului controlului polu rii industriale i managementul riscului, fondului de mediu i altor domenii prev zute de legisla ia specific în vigoare, inclusiv privind respectarea procedurilor legale de emitere a avizelor, acordurilor i autoriza iilor de mediu i gospod rire a apelor emise de autorit ile competente” (art.3(2). În plan teritorial, GNM are în subordine 8 comisariate regionale, institu ii cu personalitate juridic a c ror structur organizatoric include 41 de comisariate jude ene, Comisariatul Municipiului Bucure ti i Comisariatul Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii”, organizate ca servicii f r personalitate juridic în cadrul comisariatelor regionale de care apar in. 3.3.Administra ia Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii (ARBDD)” (constituit prin Legea nr.82/1993, cu modific rile ulterioare) este o institu ie public , cu personalitate juridic având ca misiune „administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional al rezerva iei, precum i pentru refacerea i protec ia unit ilor fizice-geografice aferente acesteia. Conducerea ARBDD este realizat de Consiliu tiin ific (format din 15 membri, dintre care 3 reprezentan i ai administra iei publice locale) i Colegiul executiv, ambele organisme având ca pre edinte pe Guvernatorul Rezerva iei. Corpul de inspec ie i paz realizeaz supravegherea întregului teritoriu al rezerva iei i sanc ioneaz nerespectarea m surilor de protec ie stabilite conform legii. Administra ia îndepline te func ia de autoritate de mediu pe teritoriul rezerva iei i organism de gestiune a problemelor de protec ie i conservare a patrimoniului natural al zonei deltaice, conform statutului s u intern i interna ional de rezerva ie a biosferei. 5.Organisme consultative 65 Pe lâng Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor func ioneaz urm toarele organisme consultative: a)Comitetul Ministerial pentru Situa ii de Urgen ; b)Comisia Na ional pentru Siguran a Barajelor i a Altor Lucr ri Hidrotehnice; c)Comitetul Na ional Român pentru Programul Hidrologic Interna ional; d)Comisia na ional de acordare a etichetei ecologice; e)Comitetul consultativ de organizare i coordonare a schemelor de management de mediu i audit; f)Comitetul interministerial pentru coordonarea integr rii domeniului protec iei mediului în politicile i strategiile sectoriale la nivel na ional; g)Comisia tehnico-economic ; h)Centrul Român pentru Reconstruc ia Ecologic a Râurilor i Lacurilor. 6.Structuri pentru probleme ecologice globale 6.1.Comisia Na ional privind Schimb rile Climatice (CNSC) (înfiin at prin H.G. nr.1275/1996 i reorganizat prin H.G. nr.658/2006) este un organism interministerial, f r personalitate juridic (coordona i de MMGA, dar aflat în subordinea Consiliului interministerial pentru agriculturp, dezvoltare i mediu!) care “promoveaz m surile i ac iunile necesare aplic rii unitare pe teritoriul României” a obiectivelor i prevederilor Conven iei-cadru privind schimb rile climatice (1992) i ale Protocolului de la Kyoto (1997), ratificate de România. 6.2.Comitetul Na ional pentru Protec ia Stratului de Ozon (CNPSO) (înfiin at prin H.G. nr.243/1995) constituie un organism interministerial, f r personalitate juridic , menit s promoveze m surile i ac iunile necesare aplic rii pe teritoriul României a prevederilor de la Viena privind protec ia stratului de ozon, adoptat în anul 1985, a protocoalelor i amendamentelor ulterioare la acest conven ie, ratificate de statul român. 7. Alte structuri Sub autoritatea MMGA func ioneaz Administra ia Na ional de Meteorologie (ANM), iar în coordonarea sa: Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protec ia Mediului – ICIM Bucure ti, Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare Marin “Grigore Antipa”I.N.C.D.M. Constan a, Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare “Delta- 66 Dun rii” – I.N.C.D.D.D.Tulcea, Administra ia Fondului pentru Mediu, Administra ia Na ional “Apele Române”. 7.1. Administra ia Fondului pentru mediu (organizat prin Ordonan a de urgen nr.196/2005, aprobat prin Legea nr.105/2006) este institu ie public cu personalitate juridic , în coordonarea autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului. Administra ia Fondului are în principal, urm toarele atribu ii: a)urm re te constituirea i gestionarea Fondului pentru mediu; b)întocme te planul anual de lucru i bugetul de venituri i cheltuieli; c)analizeaz , selecteaz i finan eaz proiectele pentru protec ia mediului aprobate în conformitate cu prevederile prezentei ordonan e de urgen i conform cu procedurile prev zute în Manualul de operare al Fondului pentru mediu; d)urm re te i controleaz implementarea proiectelor aprobate i finan ate din Fondul pentru mediu; e)finan eaz lucr ri destinate prevenirii, înl tur rii i/sau diminu rii efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucr rile de gospod rire a apelor (art.3(3) din OUG nr.196/2005). Ca structuri de decizie ale institu iei func ioneaz Comitetul de avizare i Comitetul director. 7.2. Administra ia Na ional “Apele Române” (înfiin at prin Ordonan a de urgen nr.197/2002) este caracterizat drept “institu ie public de interes na ional, cu personalitate juridic , având ca scop cunoa terea, protec ia, punerea în valoare i utilizarea durabil a resurselor de ap , monopol natural de interes strategis, precum i administrarea infrastructurii Sistemului na ional de gospod rire a apelor” (art.1(1), care func ioneaz “pe baz de gestiune i autonomie economic ”. În ciuda calific rilor legale, mai mult sau mai pu in corecte din punct de vedere teoretic, Administra ia este un organism de gestiune a unei resurse de importan major , ale c rui atribu ii principale se refer la: gospod rirea durabil a resurselor de ap , administrare i exploatarea infrastructurii Sistemului na ional de gospod rire a apelor, gestionarea i valorificarea resurselor de ap de suprafa i subterane, cu poten ialele lor naturale, i a fondului na ional de date în domeniu, protec ia cantitativ i calitativ a acestora .a. 67 Capitolul IX TEHNICI DE PROTEC IE A MEDIULUI I. REGIMUL GENERAL AL TEHNICILOR DE PROTEC IE Prevenirea, limitarea i controlul efectelor negative ale activit ilor umane asupra mediului au impus dezvoltarea specific a unor tehnici administrative clasice i apari ia altora noi, speciale în frunte cu un sistem de avize, acorduri i autoriza ii, care s determine în ce m sur poluarea este admis ori interzis . Aceasta presupune instituirea de restric ii, diferite ca natur i con inut i stabilirea de condi ii pentru desf urarea activit ilor cu posibil impact negativ asupra mediului, cu implica ii corespunz toare pentru exercitarea anumitor drepturi fundamentale, în frunte cu dreptul de proprietate, libertatea de întreprindere ori dreptul de folosin al unor bunuri comune (ap , aer .a.), în numele interesului public superior al protec iei mediului i al dreptului uman fundamental la un mediu s n tos. Problema i-a g sit o rezolvare de principiu în ara noastr prin dispozi iile art. 44 alin. 7 din Constitu ie, care stipuleaz c ,,Dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului …” i ale art.53 (1) al legii fundamentale, în privin a exigen elor „ordinii publice” (ecologice) i s n t ii publice. 1. Norme tehnice de conduit Una dintre tehnicile devenite tradi ionale ale reglement rii vizând protec ia mediului este reprezentat de instituirea de norme ori/ i standarde ecologice. Astfel, în func ie de natura i influen a negativ a unor factori asupra mediului, reglement rile legale în materie prev d, de exemplu, norme tehnice de încadrare a produselor i substan elor în raport cu gradul de nocivitate, toxicitate i/ori inflamabilitate, norme tehnice privind ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea i folosirea produselor i substan elor chimice, norme tehnice privind distrugerea sau neutralizarea produselor, ori, dup caz, decontaminarea dup efectuarea de opera ii cu produse ori substan e chimice etc. Reglement rile tehnice opereaz de altfel prin excelen prin edictarea de norme de mediu. Acestea pot ti de patru tipuri: - norme de calitate a mediului, care fixeaz niveluri maxime admisibile de poluare în mediile receptoare: aer, ap , sol. Normele de calitate pot varia dup utilizarea mediului dat. Ele pot acoperi zone 68 geografice determinate (na ionale, regionale ori locale), dup cum o norm de calitate a apei poate s se aplice unui întreg curs de ap ori numai unei p r i a acestuia; - norme de emisie, care stabilesc cantitatea de poluan i ori concentra iile de poluan i care pot fi degaja i de o surs dat (o uzin , de pild ). Aceste norme stabilesc obliga ii de rezultat, l sând poluatorului libertatea de alegere a mijloacelor pentru a se conforma exigen elor date; emisiile de substan e poluante pot fi m surate pe unitatea de timp ori în cursul unei opera iuni date; ca regul , normele de emisie se aplic instala iilor fixe i surselor mobile de poluare plasate în categoria vizat de normele de produs; - norme de procedeu, care enun un anumit num r de specifica ii c rora trebuie s le corespund instala iile fixe; acestea stabilesc obliga ii de mijloc i nu las poluatorului libera alegere a tehnicilor prin care în elege s reduc emisiile; - norme de produs, care tind s fixeze fie propriet i fizice i chimice pentru un anumit produs, fie reguli privind condi iile, ambalajul ori prezentarea produsului, în special pentru produsele toxice sau limitele la emisiile poluante pe care acest produs poate s le degajeze în cursul utiliz rii sale. Norme tehnice pot s fie prev zute i de codurile de bun conduit stabilite de c tre organismele profesionale ori altele în afar chiar a normelor obligatorii impuse de c tre autorit i. A a de pild , la nivel interna ional, ISO (lnternational Standards Organisation), organiza ie neguvernamental , a elaborat i standarde de mediu. În special seria de norme ISO-14000 prive te gestiunea mediului i prevede auditul de mediu, urm rirea produselor în cadrul strategiilor existente i acordarea unei m rci ecologice. 2 . Autorizarea prealabil a activit ilor cu impact asupra mediului Una dintre tehnicile moderne folosite în mod curent pentru a preveni sau a limita v t m rile aduse mediului const în obliga ia de a ob ine o autoriza ie special prealabil pentru desf urarea anumitor activit i sau pentru utilizarea produselor i serviciilor care prezint un risc din punct de vedere ecologic. Pe aceast cale, autorit ile publice, ca purt toare ale interesului general de protec ie a mediului, verific îndeplinirea prealabil a anumitor condi ii de amplasare, stabilesc o serie de parametri tehnicotehnologici de func ionare, instituie un control asupra activit ii i respect rii normelor vizând protec ia mediului. 69 3. Regimul juridic al actelor de reglementare privind protec ia mediului în România Orice „poli ie de mediu”, în sens administrativ, presupune limit ri i interdic ii i se bazeaz pe o formul care las , în general, autorit ii administrative competente o anumit marj de manevr în privin a m surilor de protec ie adoptate i al con inutului lor exact. Instrumentul cel mai uzitat pentru aceasta îl reprezint autorizarea administrativ (lato-sensu) prealabil a unui proiect, plan, program sau activitate specific , cu posibile efecte ecologice negative semnificative. Nu e posibil i nu exist , a adar, o interdic ie absolut a polu rii i nici o protec ie deplin a intereselor ecologice, prin intermediul autoriza iilor realizându-se numai un anumit echilibru între aceste cerin e esen iale. Dup criteriul genului proxim – actele, autoriza iile administrative clasice – i în exprimarea diferen ei specifice – legat de protec ia mediului, acestea se definesc printr-o procedur general de emitere, caracterizat prin patru etape principale: solicitarea autoriza iei, instrumentarea cererii, decizia i monitorizarea condi iilor de autorizare, marcate major de particularit ile obiectivului urm rit i consecin ele pe care le genereaz .44 Din aceast perspectiv , relevarea specificului actelor de reglementare privind protec ia mediului presupune surprinderea elementelor specifice ale no iunii, categoriilor, procedurii, formei deciziei, modalit ilor lor, implica iilor .a. 3.1. No iunea i caracteristicile actelor de reglementare (autoriza iilor, acordurilor i avizelor) de mediu. Tributar utiliz rii limbii engleze în procesul de receptare a Acquis-ului comunitar de mediu, legisla ia româneasc a optat pentru denumirea generic de „acte de reglementare” (to regulate), pentru autoriza iile, acordurile i avizele de mediu, iar Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului (aprobat , cu modfic ri, prin Legea nr. 265 din 29 iunie 2006) a preferat o defini ie prin enumerare a acestora, i nu o prezentare sintetic a respectivei no iuni. Potrivit art.8 (1) din Ordonan a de urgen nr.195/2005, autorit ile competente în domeniu, cu excep ia G rzii Na ionale de Mediu i a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare i emit (mai corect, elibereaz ), dup caz, trei categorii de acte de reglementare: avize de mediu, acorduri i autoriza ii/autoriza ii integrate de mediu. În ciuda denumirilor diverse i diferite fa de terminologia curent , acestea sunt acte tehnico-juridice, instrumentate conform unei proceduri 44 A se vedea: Mircea Du u, Regimul juridic al actelor de reglementare privind protec ia mediului, în rev. „Dreptul”, nr.12/2006, p.142-164. 70 speciale, emise i care exprim decizia autorit ilor competente în materie de mediu i stabilesc condi ii pentru desf urarea proiectelor, planurilor sau activit ilor, precum i drepturi i obliga ii pentru titularii acestora, din perspectiva asigur rii protec iei mediului i conserv rii naturii, Cu subspeciile lor (avizele de mediu: avizul de mediu pentru planuri i programe, avizul pentru stabilirea obliga iilor de mediu, avizul de mediu pentru produse de protec ie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngr mintelor chimice i aviz Natura 2000; acordurile de mediu: acord de mediu, acord de import/export plante i/sau animale s lbatice non CITES, acord de import pentru organisme modificate genetic; autoriza ii: autoriza ia de mediu, autoriza ia integrat de mediu, autoriza ia privind activit ile cu organisme modificate genetic, autoriza ia privind emisiile de gaze cu efect, de ser , permis CITES), acestea sunt „acte de reglementare”, emise conform unei proceduri specifice, care presupune evaluarea de mediu (conceput ca un ansamblu de opera iuni tehnico-administrative precum: elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului i a autorit ilor publice interesate, luarea în considerare a concluziilor raportului de mediu i a rezultatelor acestor consult ri în procesul decizional i asigurarea inform rii asupra deciziei luate). Sunt acte administrative de finalitate, „pentru mediu”, emi ându-se de autorit ile competente „numai dac planurile i programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activit ile existente prev d prevenirea, reducere, eliminarea sau compensarea, dup caz, a consecin elor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice i reglement rile în vigoare” (art.15(2), din Ordonan a de urgen a guvernului nr.195/2005). Cerin ele procedurale aferente dreptului fundamental la un mediu s n tos i echilibrat ecologic, vizând informarea, consultarea i participarea publicului la luarea deciziei privind emiterea actelor de reglementare în domeniu, precum i accesul la justi ie în asigurarea legalit ii i aplic rii acestora, imprim o serie de particularit i regimului acestor acte, în privin a, de exemplu, formei deciziei, modific rii (revizuirii), efectelor .a. A adar, emiterea (eliberarea), reînnoirea, suspendarea, încetarea actelor de reglementare sunt supuse unui regim special, „de drept al mediului”, fa de care dreptul administrativ r mâne dreptul comun, dar în multe privin e i genul proxim în raport cu care se exprim i manifest diferen a specific , individualizatoare. Ca atare, din aceast perspectiv , cea de a fi mai întâi acte specifice de drept al mediului i în subsidiar acte administrative individuale, se cuvine examinat regimul juridic al „actele de reglementare”. 3.2.Categorii de „acte de reglementare”. Legisla ia româneasc în vigoare stabile te, cu unele imperfec iuni, o serie de categorii distincte de 71 acte de reglementare (autoriza ii, acorduri, avize), conform unor criterii mai mult sau mai pu in precise i supuse unor reguli specifice. 3.2.1.Avizele de mediu - avizul de mediu pentru planuri i programe, avizul pentru stabilirea obliga iilor de mediu, avizul de mediu pentru produsele de protec ie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngr mintelor chimice i avizul Natura 2000 45– indiferent de denumire, reprezint , ca natur juridic , avize conforme a c ror solicitare i ale c ror prevederi sunt obligatorii pentru adoptarea/emiterea/aprobarea .a. documentelor c rora li se adreseaz i fa de care certific integrarea considerentelor privind protec ia mediului. Func ia lor esen ial este aceea de a asigura receptarea exigen elor ecologice în acte administrative, politico-juridice .a. care pot sau au un impact semnificativ asupra mediului, dar al c ror obiectiv principal definitoriu este de alt natur . Aceste cerin e ale avizului reprezint o condi ie de legalitate a însu i actului ce urmeaz a se emite, neîndeplinirea lor atr gând nulitatea absolut a acestuia. Neconstituind acte administrative (de mediu) de-sine-st t toare, ci doar opera iuni tehnico juridice deosebit de importante, avizele nu pot fi contestate în justi ie decât odat cu actul pe care îl condi ioneaz . 3.2.2. Acordul de mediu46 are o pozi ie intermediar , între avize i autoriza ii, cu un profil juridic specific, datorit scopului urm rit i regimului juridic aplicabil. Astfel, potrivit legii cadru (art.11) acesta este 45 -avizul de mediu pentru planuri i programe – (definit ca actul tehnico-juridic emis de autoritatea competent pentru protec ia mediului, care confirm integrarea aspectelor privind protec ia mediului în planul sau programul supus adopt rii) este obligatoriu pentru adoptarea planurilor i programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului i are ca scop integrarea obiectivelor i cerin elor de mediu în con inutul acestor documente (art.9 alin1 i 2 din Ordonan a de urgen nr.195/2005); -avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu este obligatoriu în cazul în care titularii de activit i cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmeaz s deruleze sau s fie supu i unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de ac iuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau în alte situa ii care implic schimbarea titularului activit ii, precum i în caz de dizolvare urmat de lichidare, faliment, încetarea activit ii, conform legii i se ob ine potrivit procedurii speciale; ca expresie a importan ei considerentelor ecologice, clauzele privind mediul cuprinse în actele întocmite în aceste proceduri au caracter public, iar îndeplinirea obliga iilor de mediu este prioritar în cazul procedurilor de dizolvare urmat de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activit ii. -avizul de mediu pentru produse de protec ie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngr mintelor chimice – necesar în procedura de omologare a produselor de protec ie a plantelor i respectiv de autorizare a îngr mintelor chimice, în vederea producerii, comercializ rii acestora în agricultur i silvicultur . -avizul Natura 2000 – are ca obiectiv confirmarea integr rii aspectelor privind protec ia habitatelor naturale i a speciilor de flor i faun s lbatic în planul sau programul supus adopt rii. 46 Definit de Ordonan a de urgen nr.195/2005 drept „act tehnico-juridic prin care se stabilesc condi iile de realizare a proiectului, din punct de vedere al impactului asupra mediului”, acordul de mediu reprezint decizia autorit ii competente pentru protec ia mediului care d dreptul titularului de proiect s l realizeze din punct de vedere al protec iei mediului. -acord de import pentru organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea competent pentru protec ia mediului, care d dreptul titularului s realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic i stabile te condi iile în care acesta se poate desf ura, conform legisla iei în vigoare; 72 obligatoriu pentru proiectele publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activit ilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact asupra mediului, iar pentru ob inerea sa, în cazul proiectelor publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor este necesar evaluarea impactului asupra mediului. O alt caracteristic a acordului de mediu este acea c , spre deosebire autoriza ia de mediu i ca o consecin a naturii sale juridice, se emite în paralel cu celelalte „acte de reglementare” (mai corect alte acte administrative) emise de autorit ile competente, potrivit legii (art.11 alin.4 din Ordonan a de urgen nr.195/2005), astfel c efectul juridic al documentului supus acordului este rezultatul manifest rii de voin al mai multor organe (autorit i), inclusiv al celei de mediu. Totu i, se cuvine men ionat faptul c , dup eliberarea acordului de mediu i în conexiunea prealabil cu acesta se emit i alte acte administrative precum: autoriza ia de construire sau avize ori acorduri cerute pentru diverse alte domenii, în condi iile legii. 3.2.3. Autoriza ia de mediu (lato sensu)47 este considerat ca fiind actul administrativ în baza c ruia se pot desf ura, în mod legal, activit ile existente i începe activit ile noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului. În sens administrativ, autoriza iile de mediu sunt autoriza ii libere, acte administrative individuale, care stabilesc drepturi i/sau obliga ii determinate pentru subiectul c ruia i se adreseaz . Activit ile supuse astfel autoriz rii sunt determinate prin sistemul listei. Referitor la stabilirea consecin elor asupra mediului, pentru ob inerea autoriza iei de mediu, în cazul activit ilor existente, care nu sunt conforme cu normele i 47 Act tehnico-juridic emis de autorit ile competente de protec ia mediului, prin care sunt stabilite condi iile i/sau parametrii de func ionare a unei activit i existente sau a unei activit i noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în func iune. În dreptul comunitar, no iunea de „autoriza ie” (a proiectelor publice i private susceptibile s aibe un impact notabil asupra mediului, având în vedere, în special, natura, dimensiunile, ori localizarea lor) este definit ca „decizia autorit ii sau autorit ilor competente, care deschide dreptul titularului unei lucr ri de a realiza proiectul” (art.1 par.2 din Directiva nr.85/337/CEE privind evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice i private asupra mediului. La noi, legea reglementeaz urm toarele categorii de autoriza ii: -autoriza ia privind activit i cu organisme modificate genetic-act tehnico-juridic emis de autoritatea competent , conform dispozi iilor legale în vigoare, care reglementeaz condi iile de introducere deliberat în mediu i/sau pe pia a organismelor modificate genetic i pentru utilizarea în condi ii de izolare a microorganismelor modificate genetic; -autoriza ie privind emisiile de gaze cu efect de ser -act tehnico-juridic emis de c tre autoritatea public competent pentru protec ia mediului pentru una sau mai multe instala ii sau pentru p r i ale instala iei situate pe acela i amplasament i exploatate de acela i operator, prin care se aloc un num r de certificate de emisii de gaze cu efect de ser . -certificatul de emisii de gaze cu efect de ser -titlul care confer dreptul de a emite o ton de dioxid de carbon echivalent într-o perioad definit . -permisul CITES-permis de export i/sau de import în condi iile art.III i pentru indivizi apar inând speciilor înscrise în anexa I a Conven iei privind comer ul interna ional cu specii s lbatice de faun i flor pe cale de dispari ie (CITES), semnat la Washington, 3 martie 1973, la care România a aderat prin Legea nr.69 din 15 iulie 1994 (Publicat în Monitorul Oficial nr.211/12.08.1994). 73 reglement rile în vigoare, este necesar efectuarea bilan ului de mediu (apreciat prin decizia autorit ii competente), urmat de programul pentru conformare (negociat cu titularul activit ii), iar în cazul activit ilor noi se impune evaluarea impactului de mediu. În dreptul comunitar, potrivit art.1 par.2 al Directivei nr.337/85/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice sau private asupra mediului, autoriza ie înseamn „decizia autorit ii sau autorit ilor competente care na te dreptul beneficiarului obiectivului de a realiza proiectul”, iar în termenii art.1 par.2 „Statele membre vor lua m surile necesare pentru ca, înainte de ob inerea autoriza iei, proiectele susceptibile de a avea efecte semnificative asupra mediului, mai ales în privin a naturii lor, a dimensiunilor sau a localiz rii, s fie supuse unei evalu ri a inciden elor”. A a cum s-a statuat în jurispruden a Cur ii de Justi ie a Comunit ii Europene (CJCE) „aceasta (autoriza ia) r mâne o no iune comunitar care ine exclusiv de dreptul comunitar” (CJCE, cauza Diane Barker c/London Borough of Bromley, nr.C-290/03, hot rârea din 4 mai 2006). Autoriza iile de mediu se pot grupa, în func ie de criteriul folosit, în mai multe categorii. Clasificarea principal este cea care le distinge în func ie de activitatea pe care o „reglementeaz ”; din acest punct de vedere avem, pe de o parte, autoriza iile care permit realizarea de activit i care, în mod direct ori indirect, presupun contaminarea sau deversarea asupra unei resurse naturale, iar pe de alta, autoriza iile care permit efectuarea de activit i care, în plus, este posibil sau au efectiv un impact (semnificativ) asupra mediului. Diferen a dintre cele dou categorii este semnificativ , deopotriv în privin a polu rii i cea a regimului juridic aplicabil. Astfel, în plan concret, în timp ce, în cazul permiselor de deversare, ceea ce se autorizeaz este impactul asupra mediului i nu activitatea care îl produce, permisele de activit i cu impact asupra mediului autorizeaz activit ile care produc acest impact i nu impactul îns i. În fapt, evaluând activitatea în func ie de efectele pe care le produce i care trebuie s fie în conformitate cu normele care o reglementeaz , se va avea în vedere, în mod logic, impactul respectivei activit i. Deci, în esen , aceste autoriza ii presupun un control asupra cauzelor impactului ecologic, în timp ce cele din prima categorie iau în considera ie doar caracteristicile i condi iile impactului. Din aceast perspectiv , este vorba de un control în privin a cauzei i a tuturor consecin elor asupra mediului pe care activitatea respectiv le are, iar primul tip de autoriza ii se refer la un control privind efectele i anumite surse de contaminare, f r a se ine seama, sau s se analizeze toate formele de impact pe care activitatea îl are sau îl produce. Diferen a dintre cele dou categorii de autoriza ii se manifest , mai ales, în privin a procedurii de acordare a lor. 74 În cazul autoriza iilor de deversare sau poluare, procedura are ca obiectiv acordarea acestor autoriza ii, drept pentru care demersul procedural se realizeaz prin aprecierea condi iilor în care deversarea sau contaminarea se vor produce. Dimpotriv , în situa ia celorlalte autoriza ii, cele vizând activit i sau executarea de proiecte, se analizeaz nu numai problemele ecologice (impactul asupra mediului al proiectului), ci i proiectul însu i. Din aceast perspectiv , sunt autoriza ii propriu-zise de mediu cele din prima categorie, care autorizeaz desf urare de activit i ce, în mod direct sau indirect, presupun un impact asupra mediului, deoarece este vorba de activit i poluante (deversarea/emisiunea de substan e, energie, gaze în atmosfer , sol sau ap ). În schimb, se poate considera c cele din a doua categorie sunt, în sens impropriu, denumite autoriza ii de mediu, întrucât ele permit exercitarea unei activit i, dar au avut în vedere, între altele, impactul ecologic al acesteia i au inclus, pe lâng alte condi ii, i pe cele necesare pentru a evita sau reduce impactul asupra mediului. În orice caz, este de subliniat faptul c , în plan general regimul i natura autoriza iilor de mediu evolueaz , dup unii autori, spre situa ia concesiunilor, dar cu o important precizare. Particularit ile obiectivului protec iei mediului ridic o problem deosebit din perspectiva celor dou institu ii juridice tradi ionale ale dreptului administrativ: autoriza ia sau licen a presupun ca titularul lor s fi avut un drept anterior (a adar, dreptul de a polua!), preexistent, iar concesiunea nu (ceea ce ar r spunde mai bine exigen elor ecologice). În fine, se cuvine men ionat faptul c , indiferent de întinderea exact a condi iilor pe care autoritatea public le impune solicitantului, autoriza ia este întotdeauna eliberat „sub rezerva drepturilor ter ilor”. Aceasta înseamn c ea nu confer un drept de a v t ma mediul (a polua, a distruge) i, cel pu in teoretic, ter ii victime au posibilitatea s - i valorifice drepturile lor împotriva titularului actelor de reglementare, chiar dac acesta respect , în mod scrupulos, condi iile stabilite. Ca specie a primeia, autoriza ia integrat de mediu48, se aplic în cazul activit ilor supuse regimului stabilit prin Ordonan a de urgen nr. 152 din 10 noiembrie 2005 privind prevenirea i controlul integrat al polu rii (aprobat , cu modific ri, prin Legea nr. 84/2006); ea cuprinde condi ii i detalii cu privire la m surile adoptate pentru protec ia aerului, apei i solului (art. 4.1(2) din Ordonan a de urgen nr. 152/2005). 48 Cu totul neinspirat i evident incomplet, autoriza ia integrat de mediu este definit de lege drept „acttehnic-juridic emis de autorit ile competente, conform dispozi iilor legale în vigoare privind prevenirea i controlul integrat al polu rii”(O.U.G. nr. 195/2005), sau “actul tehnico-juridic emis de autorit ile competente potrivit dispozi iilor legale în vigoare, care acord dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instala ie, în anumite condi ii care s garanteze c instala ia corespunde prevederilor prezentei ordonan e de urgen ”(art. 2, lit.b din Ordonan a de urgen nr. 152/2005). 75 Spre deosebire de acordul de mediu, autoriza iile de mediu au un caracter de sintez , în sensul c se emit dup ob inerea celorlalte avize, acorduri, autoriza ii, dup caz, ale autorit ilor competente, potrivit legii i exprim cerin ele definitorii pentru cazul respectiv. 3.3. Evaluarea impactului asupra mediului Studiul de impact asupra mediului (SIM) este un instrument procedural de prevenire a v t m rilor mediului, prealabil i indispensabil eliber rii autoriza iilor, care s-a generalizat practic în toate drepturile na ionale, dup apari ia sa în SUA prin National Environmental Policy Act (NEPA) din 1969 i cunoa te importante dezvolt ri în legisla iile na ionale, dreptul comunitar i dreptul interna ional al mediului.49 Pe con inut, este vorba de un document cu caracter tiin ific, care analizeaz i evalueaz efectele, presupuse sau manifeste ale unei activit i date asupra mediului i care permite, astfel, autorit ilor publice care decid i publicului care este consultant, s hot rasc autorizarea sau nu, a respectivei activit i, în cuno tin de cauz . In concep ia Conven iei de la Espoo, evaluarea impactului asupra mediului (definit , o procedur na ional având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activit i propuse, potrivit art.1 „Defini ii”) reprezint un „instrument necesar în vederea îmbun t irii calit ii informa iilor furnizate factorilor de decizie i permi ând acestora s ia decizii ra ionale din punct de vedere al mediului, concentrate pe limitarea pe cat posibil a impactului negativ semnificativ al activit ilor” (Preambul, considerentul 7). Reglementarea româneasc (defini iile aferente i art.21 din Ordonan a de urgen nr.195/2005, cu reglement rile subsecvente) se circumscrie unei asemenea caracteriz ri50. Pe lâng procedura de realizare 49 La nivel comunitar, principalele reglement ri în materie, receptate i în legisla ia româneasc în procesul de preaderare sunt: Directiva nr.337/85/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea inciden elor anumitor proiecte publice i private asupra mediului (revizuit prin Directiva nr.97/11/CE din 3 martie 1997); Directiva nr.2001/42/CE din 27 iunie 2001 privind evaluarea incidentelor anumitor planuri i programe asupra mediului, Directiva nr.2003/35/CE din 26 mai 2003 prev zând participarea publicului în timpul elabor rii anumitor planuri i programe relative la mediu i care modific , în ceea ce prive te participarea publicului i accesul la justi ie, directivele 85/337/CEE i 96/61/CE. La nivel interna ional, problema face obiectul Conven iei privivind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier , adoptat la Espoo la 25 februarie 1991 (ratificat de Romania prin Legea nr.22 din 22 februarie 2001 i intrat în vigoare la 10 septembrie 1997) i al Protocolului de la Kiev, la Conven ia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier , relativ la evaluarea strategic de mediu, adoptat la 23 mai 2003. Semnificative r mân i Obiectivele i principiile privind evaluarea impactului asupra mediului, adoptate de Consiliulu de conducere al Programului Na iunilor Unite pentru Mediu (UNEP) în 1990. 50 Potrivit defini iei re inute de Ordonan a de urgen nr.195/2005, evaluarea impactului asupra mediului reprezint un proces menit s identifice, s descrie i s stabileasc , în func ie de fiecare caz i în conformitate cu legisla ia în vigoare, efectele directe i indirecte, sinergice, cumulative, principale i secundare ale unui proiect asupra s n t ii oamenilor i a mediului la care, prin Hot rârea Guvernului nr.1213/2006 s-a ad ugat „finalizat prin raportul evalu rii impactului asupra mediului”. Tot conform aceluia i act normativ, evaluarea de mediu constituie elaborarea raportului de mediu, consultarea 76 i rolul conferit, regimul s u juridic este definit i prin aceea c studiul de impact este realizat de persoane fizice sau juridice independente (de titularul planului, programului, proiectului sau al activit ii care suport îns cheltuielile aferente elabor rii), atestate de autoritatea competent pentru protec ia mediului. În planul responsabilit ii aferente i în strâns leg tur cu o asemenea situa ie, r spunderea pentru corectitudinea informa iilor puse la dispozi ia autorit ilor competente pentru protec ia mediului i a publicului revine titularului (planului, programului, proiectului sau activit ii) iar r spunderea pentru corectitudinea lucr rilor de evaluare apar ine autorului acestora (art.21 (4) din Ordonan a de urgen nr.195/2005). Dintr-o alt perspectiv , cea privind r spunderea fa de ter i, dac o pagub survine ulterior, prin faptul proiectului sau activit ii, care are consecin e ecologice neprev zute în studiul de impact, titularul acestora angajeaz r spunderea civil , în condi iile regimului special în materie, indiferent care ar fi, în realitate, con inutul îns i al evalu rii. Previziunile studiului nu exonereaz , în nici un caz, pe solicitant de r spunderea sa viitoare. Referitor la r spunderea fa de administra ie, aceasta s-ar putea pune numai în situa ia unei evalu ri de mediu inten ionat eronate i care ar fi indus în eroare autoritatea de mediu. Aceasta ar putea angaja r spunderea civil a solicitantului, dar ar fi foarte dificil de probat prejudiciul suportat de autorit ile administrative. Mai degrab , într-o atare situa ie s-ar ridica problema r spunderii penale a celor vinova i (în privin a elabor rii proiectului). Persoana (fizic sau juridic ) atestat , care a efectuat lucr rile de evaluare nu r spunde, în privin a con inutului studiului, decât fa de solicitant; administra ia ori ter ii nu pot s se întoarc astfel împotriva executantului, ci numai asupra titularului activit ii. publicului i a autorit ilor publice interesate de efectele implement rii planurilor i programelor, luarea în considerare a raportului de mediu i a rezultatelor acestor consult ri în procesul decizional i asigurarea inform rii asupra deciziei luate. Cele dou defini ii, destul de prolixe, cuprind prima - elemente de con inut i secunda - aspecte procedurale ale SIE. Dup cum se poate observa legea român nu utilizeaz sintagma „studiu de impact ecologic”, ci o expresie mai imprecis , respectiv cea de „evaluarea impactului asupra mediului”, dar cu acela i con inut. De asemenea, ca variante ale acesteia pot fi considerate: evaluarea riscului (ca analiz a probabilit ii i gravit ii principalelor componente ale impactului asupra mediului i se stabile te necesitatea m surilor de prevenire, interven ie i/sau remediere), bilan de mediu (analiz tehnic prin care se ob in informa ii asupra cauzelor i consecin elor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente i anticipate ale activit ii, în vederea autentific rii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament. Rezultatele acestor expertize sunt consemnate în documenta ii care pot fi: raport de mediu, raport de amplasament i raport de securitate. HG nr.1213/2006 renun la utilizarea termenului de evaluare de mediu (evident, în mod ilegal!) i folose te pe cea de procedur de evaluare a impactului asupra mediului pe care o define te drept „parcurgerea etapelor ce au ca obiect stabilirea necesit ii supunerii unui proiect evalu rii impactului asupra mediului, evaluarea impactului asupra mediului, consultarea publicului i a autorit ilor publice cu responsabilit i în domeniul protec iei mediului, luarea în considerare a raportului evalu rii impactului asupra mediului i a rezultatelor acestor consult ri în procesul decizional i asigurarea inform rii asupra deciziei luate”. 77 De i exist tendin a de a se reduce evaluarea impactului asupra mediului la un simplu element al unei proceduri speciale, rolul s u r mâne mult mai complex51, f r a constitui îns un act administrativ special, desine-st t tor . Calificat , în termeni clasici, drept o opera iune procedural prealabil (o expertiz tiin ific ) evaluarea de mediu (concretizat prin studiul de impact, amplu reglementat la nivel na ional, interna ional i comunitar, fiind considerat o regul de form , special protejat ) prezint un grad ridicat de „juridicitate”, prin faptul c , elementele sale pot fi contestate i deci pot genera un contencios. Astfel, procedura de realizare a sa este supus controlului i contest rii de c tre administra ie, publicul interesat i judec tor, acesta din urm putând dispune anularea studiului pentru lipsa publicit ii, a consult rii publicului ori a insuficien ei sale (cu ocazia controlului jurisdic ional al actului final al procedurii de reglementare, avizul, acordul sau autoriza ia). Lipsa, neregularitatea ori ilegalitatea evalu rii de mediu constituie un viciu de procedur care antreneaz anularea actului de reglementare atacat. Verificarea con inutului studiului de c tre magistrat se face în sensul analizei dac aceasta cuprinde elementele minimale cerute de reglement rile în materie; documentul care apare suficient de serios i de circumstan iat este legal; dimpotriv , un studiu sumar ori imprecis, care cuprinde erori ori contradic ii va antrena ilegalitatea autoriz rii acordate, pentru viciu grav de procedur . Absen a studiului de impact, de pild , poate constitui un motiv de suspendare a actului de reglementare, i o cauz de nulitate absolut a actului de reglementare emis f r existen a acestuia. 3.4. Competen e. Actele de reglementare sunt emise, revizuite i actualizate, dup caz, de autorit ile competente pentru protec ia mediului (institu ii publice cu personalitate juridic , finan ate integral de la bugetul de stat). De la regula general a competen ei agen ilor de mediu de emitere (eliberare) exist unele excep ii, respectiv: - Guvernul, prin hot rârea la propunerea autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului promoveaz : - acordul de mediu i autoriza ia/autoriza ia integrat de mediu pentru activit ile miniere care utilizeaz substan e periculoase în procesul de prelucrare i concentrare, pentru capacit i de produc ie mai mari de 5 51 Aceast perspectiv este afirmat i de Comisia European într-un r spuns parlamentar „Totu i, trebuie semnalat c Directiva 85/337 este o directiv de procedur i nu permite s se evalueze corectitudinea unui proiect i nici dac este corect decizia de autorizare. Dispozi iile pe care le con ine cer ca înaintea oric rei decizii de autorizare s se efectueze un studiu pertinent privind efectele posibile ale lucr rii asupra mediului i s se îndeplineasc procedura corespunz toare de informare a publicului”, R spunsul Comisiei Europene la întrebare scris , E 1820/96, 1996, DOC 385/47. 78 milioane de tone/an i sau dac suprafa a pe care se desf oar activitatea este mai mare de 1000 ha (art.19); - acordul de mediu sau autoriza ia de mediu pentru instala iile cu risc nuclear major (centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear i depozite finale ale combustibilului nuclear ars (art.46(3). - Autoritatea public central pentru protec ia mediului (Ministerul mediului i gospod ririi apelor) emite autoriza iile i acordurile de import privind importul organismelor/microorganismelor modificate genetic, precum i acordul i autoriza ia de mediu privind utilizarea în condi ii de izolare a microorganismelor modificate genetic i introducerea deliberat în mediu i pe pia a organismelor modificate genetic vii, dup solicitarea avizelor necesare (art.40). 3.5. Proceduri de emitere. Emiterea actelor de reglementare se efectueaz potrivit unor proceduri specifice pentru fiecare categorie dintre acestea, aprobate prin hot râre de guvern sau ordin al autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului. Regimul general al acestora se caracterizeaz prin urm toarele reguli fundamentale comune, stipulate în Ordonan a de urgen nr.195/2005: - actele de reglementare se emit numai dac planurile i programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activit ile existente prev d prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, dup caz, a consecin elor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice i reglement rile în vigoare (art.15 (2); - titularii activit ilor care fac obiectul procedurilor de reglementare, din perspectiva impactului negativ asupra mediului au obliga ia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competent de protec ia mediului în derularea acestor proceduri; nerespectarea acestora conduce la încetarea de drept a procedurii i anularea solicit rii actului de reglementare (art.15 alin.2 i 3); - obliga ia autorit ilor competente de a asigura informarea, consultarea i participarea publicului la luarea deciziei privind emiterea actelor de reglementare i garantarea accesului la justi ie în vederea controlului legalit ii acestora; organiza iile neguvernamentale care promoveaz protec ia mediului au drept la ac iune în justi ie în probleme de mediu, având calitatea procesual activ în litigiile care au ca obiect protec ia mediului (art.20(6). 3.5.1. Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice sau private. 79 Ca parte integrant a procedurii de emitere a acordului de mediu procedura de evaluare a impactului asupra mediului presupune parcurgerea mai multor etape, începând cu stabilirea necesit ii supunerii unui proiect evalu rii impactului asupra mediului, urmat , dup caz, de evaluarea impactului asupra mediului, consultarea publicului i a autorit ilor publice cu responsabilit i în domeniul protec iei mediului, luare în considerare a raportului evalu rii impactului asupra mediului i a rezultatelor acestor consult ri în procesul decizional i asigurarea inform rii asupra deciziei luate. Ea este stabilit în prezent prin Hot rârea Guvernului nr.1213 din 6 septembrie 2006, privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice i private. Legisla ia român utilizeaz sistemul listei în determinarea proiectelor supuse evalu rii impactului asupra mediului, cu dou subdiviziuni: prima, cuprinde proiectele prev zute în anexa nr.1 a H.G. nr.1213/2006 precum i orice proiecte propuse a se realiza pe un amplasament situat în perimetre de protec ie hidrogeologic prev zute de legisla ia privind caracterul i m rimea zonelor de protec ie sanitar i hidrologic i care sunt supuse evalu rii de mediu, datorit naturii, dimensiunii sau localiz rii lor i secunda, proiectele publice sau private în privin a c rora trebuie stabilit necesitatea efectu rii evalu rii impactului asupra mediului, prev zute în anexa nr.2 i realizare în cadrul unei arii naturale protejate, indirect legate de aceasta sau necesare pentru managementul ariei naturale protejate care, fie individual, fie împreun cu alte proiecte, pot avea efecte semnificative asupra ariei naturale protejate, având în vedere obiectivele de conservare a acesteia, a a cum sunt prev zute în legisla ia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice; prin excep ie, toate proiectele prev zute în anexa 2, ce urmeaz a fi realizate în zona costier se supun evalu rii impactului asupra mediului. Evaluarea identific , descrie i evalueaz , în mod corespunz tor i pentru fiecare caz în parte, efectele directe i indirecte ale proiectului asupra urm torilor factori: a)fiin e umane, faun i flor ; b)sol, ap , aer, clim i peisaj; c)bunuri materiale i patrimoniu cultural; d)interac iunea dintre ace ti factori. Ea stabile te m surile de prevenire, reducere i, unde este posibil, de compensare a efectelor semnificative adverse ale proiectului asupra factorilor de mediu i contribuie la luarea deciziei de emitere a acordului de mediu sau de respingere a cererii respective. Potrivit art.4 din H.G. nr.1213/2006, procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizeaz în etape, astfel: a)etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra 80 mediului; b)etapa de definire a domeniului evalu rii i de realizare a raportului evalu rii impactului asupra mediului; etapa de analiz a calit ii raportului evalu rii impactului asupra mediului. Pentru toate proiectele supuse evalu rii, titularii acestora au obliga ia de a furniza, în cadrul raportului evalu rii impactului asupra mediului informa iile vizând descrierea proiectului, rezumatul principalelor alternative studiate i indicarea motivelor pentru alegerea final , descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de proiectul propus, în special a popula iei, faunei, florei, solului, apei, aerului, factorilor climatici, bunurilor materiale .a. i descrierea efectelor semnificative posibile ale proiectului propus asupra mediului (rezultând din: existen a proiectului, utilizarea resurselor naturale, emisiile de poluan i), descrierea m surilor preconizate pentru prevenirea, reducerea i, unde este posibil, compensarea oric ror efecte semnificative adverse asupra mediului, un rezumat f r caracter tehnic al informa iilor astfel furnizate i indicarea dificult ilor (tehnice i din lips de Know-how) întâmpinate de titularul proiectului în prezentarea informa iilor solicitate. De asemenea, se aduc la cuno tin a publicului, din timp i cel mai târziu imediat ce informa ie poate fi furnizat într-un termen rezonabil, prin anun public i prin afi area pe pagina proprie de internet orice solicitare de acord de mediu, tipul deciziilor posibile etc.; de asemenea este f cut public decizia de emitere a acordului de mediu sau de respingere a cereri aferente. 3.5.2. Procedura de realizare a evalu rii de mediu pentru planuri i programe În spiritul reglement rilor europene i interna ionale, actul normativ în materie (respectiv prin Hot rârea Guvernului nr.1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evalu rii de mediu pentru planuri i programe) i implicit procedura pe care o stabile te au ca obiectiv asigurarea unui „nivel înalt de protec ie a mediului i de a contribui la integrarea considera iilor cu privire la mediu în preg tirea i adoptarea anumitor planuri i programe, în scopul promov rii dezvolt rii durabile, prin efectuarea unei evalu ri de mediu a planurilor i programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului”. Potrivit legii, sunt supuse evalu rii de mediu planurile i programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, predeterminate de actul normativ (în art.5 alin.2-4 din H.G. nr.1076/2006). Evaluarea de mediu se efectueaz în timpul preg tirii planului i programului i se finalizeaz înainte de adoptarea acestuia ori de trimitere a sa în procedur legislativ ; procedura se realizeaz în etape, astfel: a)etapa de încadrare a planului sau programului în procedura evalu rii de mediu; 81 b)etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program i de realizare a raportului de mediu; c)etapa de analiz a calit ii raportului de mediu. Etapa de încadrare se declan eaz prin notificarea în scris a autorit ii competente pentru protec ia mediului i informarea publicului, pentru consultare de c tre titularul planului sau programului, prima versiune a acestora; publicul poate formula în scris comentarii i propuneri asupra versiunii i eventualele efecte ale acesteia asupra mediului. Consultarea i concertarea între titularul planului sau programului, a autorit ii de s n tate public i a autorit ilor interesate de efectele implement rii planului sau programului, se realizeaz în cadrul unui comitet special constituit. Decizia de încadrare se ia de c tre autoritatea competent pentru protec ia mediului, avându-se în vedere comentariile i propunerile venite din partea publicului, pe baza consult rilor realizate în cadrul comitetului, în termen de 25 de zile calendaristice de la primirea notific rii. Planurile i programele care, în urma etapei de încadrare, nu necesit evaluare de mediu, urmeaz a fi supuse procedurii de adoptare f r aviz. Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program i de realizare a raportului de mediu are, a a cum îi arat i numele, ca obiective definitivarea proiectului de plan sau program, stabilirea domeniului i a nivelului de detaliu al informa iilor ce trebuie incluse în raportul de mediu, precum i analiza efectelor semnificative ale planului sau programului asupra mediului, opera iuni care se efectueaz în cadrul unui grup de lucru, alc tuit din reprezentan i ai titularului planului sau programului, din una sau mai multe persoane fizice sau juridice interesate atestate conform legii, precum i din exper i care pot fi angaja i. Pe baza recomand rilor grupului de lucru, titularul planului sau programului elaboreaz detaliat alternativele care îndeplinesc obiectivele de mediu relevante pentru respectivele documentele; persoanele atestate, împreun cu exper ii angaja i, dup caz, analizeaz efectele negative asupra mediului a alternativelor propuse de titularul planului sau programului i stabilesc m surile de prevenire, reducere, compensare i monitorizare a efectelor semnificative ale impactului asupra mediului pentru fiecare alternativ a planului sau programului, f când recomand ri în acest sens. Urmeaz , ca pa i procedurali: prezentarea, de c tre titularul planului sau programului, grupului de lucru a alternativei finale (care reprezint proiectul de plan sau de program) m surilor de prevenire, reducere sau compensare a efectelor negative asupra mediului, programului de monitorizare, pe baza c rora se realizeaz con inutul-cadru al raportului de mediu; raportul de mediu identific , descrie i evalueaz poten ialele efecte semnificative asupra mediului ale implement rii planului sau programului, 82 precum i alternativele rezonabile ale acestuia, luând în considerare obiectivele i aria geografic ale planului sau programului; publicitatea disponibiliz rii proiectului de plan sau programe, finalizarea raportului de mediu, locul i orarul consult rii acestora i faptul c publicul poate face comentarii i propuneri scrise. Etapa de analiz a calit ii raportului i de luare a deciziei cuprinde transmiterea, în termen de 5 zile calendaristice de la finalizarea raportului de mediu, de c tre titular, a proiectului de plan sau de program, înso it de raport, autorit ilor competente pentru protec ia mediului, organizarea dezbaterii publice a acestora, analiza calit ii raportului de mediu, luarea deciziei de emitere a avizului de mediu. Reglementarea în materie (Hot rârea Guvernului nr.1076/2004) stabile te reguli speciale privind informarea i participarea publicului la procedura de evaluare de mediu. 3.6. Termenele de valabilitate. Actele de reglementare sunt acte administrative ale c ror efecte sunt limitate în timp. În func ie de natura i particularit ile proiectului sau activit ii supuse autoriz rii termenele de valabilitate stabilite de lege (art.16) sunt: - avizul de mediu pentru planuri i programe au aceia i perioad de valabilitate ca i planul sau programul pentru care a fost emis, cu excep ia cazului în care intervin modific ri ale acestora; - avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu este valabil pân la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu excep ia cazului în care intervin modific ri ale condi iilor în care a fost emis; - acordul de mediu este valabil pe toat perioada de punere în aplicare a proiectului; neînceperea lucr rilor de investi ii aferente în termen de 2 ani de la data emiterii atrage pierderea valabilit ii (perimarea) acordului, cu excep ia cazurilor proiectelor cu finan are extern pentru care acordul de mediu î i p streaz valabilitatea pe toat perioada desf ur rii acestora, pân la finalizarea investi iei; perimarea nu se aplic atunci când neexecutarea lucr rilor la termen este imputabil faptei autorit ilor; aceasta din urm provoac întreruperea termenului respectiv, ceea ce înseamn c dup dispari ia piedicii, începe s curg un nou termen i nu opereaz o simpl suspendare a acestuia; - autoriza ia de mediu este valabil 5 ani, iar autoriza ia integrat de mediu 10 ani; cu titlul de excep ie cele emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de ac iuni sunt valabile pe toat perioada derul rii programului/planului. În orice caz, aceasta nu poate dep i ultimul termen al programului sau planului. 83 3.7. Revizuirea actelor de reglementare. Dac apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii lor, avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu, acordul de mediu i autoriza ia de mediu, se revizuiesc. De i textul art.17(1) al Ordonan ei de urgen nr.195/2005 prevede c „În acest caz se poate cere i refacerea evalu rii impactului asupra mediului i/sau a bilan ului în materie”, consider m c , fa de justificarea revizuirii (apari ia unor elemente noi cu impact asupra mediului) i specificul procedurilor în materie, refacerea studiului de impact (în sensul complet rii sale) nu reprezint o simpl posibilitate la latitudinea autorit ii publice competente, ci o obliga ie a efectu rii revizuirii autoriza iilor respective. De i legea utilizeaz termenul de revizuire, consider m c mai potrivit este cel de modificare (adaptare, actualizare) a actelor de reglementare respective la situa ii noi ap rute pe parcursul valabilit ii lor. Astfel, în ciuda faptului c într-o oarecare m sur institu ia prev zut la art.17 din Ordonan a de urgen nr.195/2005 evoc situa ia stipulat în art.322 pct.5 din Codul de procedur civil (de unde i denumirea adoptat ), totu i diferen a în cazul nostru este major , în sensul c „revizuirea” intervine atunci când apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute (mai precis, inexistente) la data emiterii avizului, acordului i autoriza iei de mediu. A adar, nu este vorba de o revizuire impus de cunoa terea mai exact a situa iei de la momentul emiterii actelor de reglementare, prin noi dovezi, ci de o adaptare a documentelor în cauz la evolu iile de fapt. De altfel, art.15(1) din Ordonan a de urgen nr.195/2005 se refer atât la revizuire, cât i la actualizarea actelor de reglementare de c tre autorit ile competente pentru protec ia mediului, ceea ce impune o delimitare a celor dou opera ii, de i expres legea reglementeaz numai una dintre ele. Reglementarea specific privind autoriza ia integrat de mediu (Ordonan a de urgen nr. 152/2005) se refer la revizuirea i reactualizarea autoriza iei i actualizarea condi iilor prev zute de aceasta, f r a exista o delimitare clar între cele trei opera iuni, ci mai degrab o confuziune a acestora. Întocmai ca i în situa iile reglementate de Ordonan a de urgen nr. 195/2005, revizuirea este conceput ca o adaptare, din moment ce “Autoritatea competent evalueaz periodic condi iile din autoriza ia integrat de mediu i, acolo unde este necesar, le revizuie te”, aceasta fiind obligatorie în situa iile prev zute în art. 25, lit. a-d din Ordonan a de urgen nr. 152/2005, precum i în caz de “modific ri planificate în exploatarea instala iei” (art. 26). Din aceast perspectiv , revizuirea urmeaz s opereze în situa ia în care modificarea actului de reglementare respectiv este impus de elemente noi descoperite ulterior, dar existente la momentul emiterii sale. 84 Ini iativa revizuirii (modific rii) poate apar ine atât titularului actului de reglementare vizat, cât i autorit ilor publice competente. Decizie distinct , actul modificativ nu retrage actul ini ial, dar nici nu face s curg un nou termen de valabilitate al acestuia. În acela i timp, procedura specific de emitere va fi reluat asupra elementelor componente modificate, în func ie de natura lor (inclusiv consultarea publicului)52. Desigur, nu vom fi în situa ia unui simplu act de reglementare modificativ, ci de unul nou, substituit celui ini ial, atunci când primul sufer modific ri importante ori o schimbare a concep iei sale generale. De altfel, art. 27 din Ordonan a de urgen nr. 152/2005 prevede c orice modificare substan ial planificat în exploatarea instala iei presupune ob inerea unei noi autoriza ii integrate de mediu, conform procedurii legale. În cazul activit ilor cu impact transfrontier asupra mediului opereaz institu ia juridic a reexamin rii deciziei, în urma consult rii statelor p r i la Conven ia Espoo interesate; ea intervine în situa ia în care apar informa ii suplimentare privind impactul transfrontier semnificativ al unei activit i propuse indirecte de începerea acestora, care nu erau disponibile la momentul lu rii deciziei privind acea activitate i care ar fi putut influen a sensibil aceast decizie. Dup cum se poate observa, reexaminarea se apropie mult de institu ia clasic a revizuirii. Analiza ulterioar realiz rii proiectului i adoptarea m surilor necesare în urma supravegherii activit ii i determin rii apari iei oric rui impact transfrontier negativ evoc adoptarea autoriza iilor de mediu din dreptul intern. 3.8. Suspendarea acordului i autoriza iei de mediu. Ca opera iune de întrerupere temporar a efectelor juridice ale actului administrativ, suspendarea opereaz i în privin a actelor de reglementare (acordului sau autoriza iei de mediu) cu titlu excep ional i sub cele dou ipostaze posibile: amânarea temporar a producerii efectelor juridice ale actelor administrative sau încetarea vremelnic a acestora. i în aceast materie, suspendarea poate deveni necesar din mai multe motive, în principal pentru contestarea legalit ii de c tre o persoan fizic , o organiza ie neguvernamental de mediu sau de o autoritate public , în fa a 52 Într-o decizie de spe , Tribunalul de Prim Instan (TPI) a anulat o decizie a Comisiei Europene prin care aceasta declara inadmisibil cererea Marii Britanii de cre tere a cantit ii totale de cote de emisii de GES i pe considerentul c hot rârea Londrei nu mai putea fi modificat , întrucât anterior avusese loc consultarea publicului i se inuse seama de observa iile sale, în caz contrar aceast procedur ar fi r mas f r obiect. TPI, cauza T-178/05, Ac iune în anulare, Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord împotriva Comisiei CE, hot rârea din 25 octombrie 2005. De remarcat c art. 31 din Ordonan a de urgen nr. 152/2005 prevede c autoritatea competent ia m suri pentru ca publicului interesat s i se asigure posibilitatea de a participa, din timp i efectiv la procedura pentru: emiterea autoriza iei integrate de mediu pentru instala ii noi, pentru orice modificare substan ial în exploatarea instala iei i revizuirea autoriza iei sau actualizarea condi iilor unei autoriza ii integrate de mediu. 85 instan ei de contencios administrativ competent i prin hot râre a acesteia, în condi iile legi i ca o retractare vremelnic a organului emitent, în cazul schimb rii condi iilor de fapt dup eliberarea actului de reglementare i punere sub semnul întreb rii a legalit ii sale pe considerente de oportunitate53. Acest din urm caz este special reglementat în art.17 alin 3-5 din Ordonan a de urgen nr.195/2005. Astfel, pentru nerespectarea prevederilor actelor de reglementare i ale programelor pentru conformare/planurilor de ac iune, acordul de mediu i autoriza ia/ autoriza ia integrat de mediu se suspend de c tre autoritatea competent pentru protec ia mediului care le-a emis (referitor la acestea din urm , potrivit art. 19(3) din Ordonan a de urgen nr. 152/2005 “Nerespectarea termenelor i m surilor cuprinse în planul de ac iuni atrage suspendarea autoriza iei integrate de mediu în condi iile prev zute de legisla ia în vigoare”). Procedura aferent presupune o notificare prealabil prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obliga iilor, dup care se dispune m sura. Suspendarea se men ine pân la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni, dup care dac nu s-au îndeplinit condi iile stabilite prin actul de suspendare se dispune anularea acordului de mediu sau autoriza ie. Pe perioada suspend rii, desf urarea proiectului sau activit ii este interzis (art.17 alin. 4). Ca în cazul oric rui act administrativ de acest gen, dispozi iile de suspendare i, implicit, de încetare a desf ur rii proiectului sau activit ii sunt executorii de drept, numai instan a judec toreasc , în condi iile legii speciale, putând dispune suspendarea acestora. 3.9. Revocarea (retractarea) actelor de reglementare. Actele administrative de mediu pot fi revocate (retractate) în limitele obi nuite ale revoc rii autoriza iilor administrative individuale creatoare de drepturi, în sensul c nu pot fi retrase decât pentru motive de ilegalitate i în termenele prev zute de lege; autoriza iile ob inute prin fraud pot fi retractate oricând. O situa ie special o reprezint cea a procedurii prealabile prev zut de art.7 din Legea nr.554/2004, potrivit c reia înainte de a se adresa instan ei de contencios administrativ competente, persoana care se consider v t mat într-un drept al s u sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie s solicite autorit ii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunic rii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. În aceste condi ii autoritatea de mediu poate s aprecieze i s decid asupra retract rii actelor de reglementare contestate. Aceast institu ie juridic a fost preluat i particularizat la situa ia autoriza iilor integrate de mediu, de Ordonan a de urgen nr. 152/2005. 53 Pentru problema general a suspend rii actelor administrative, a se vedea: A.Iorgovan, Tratat de drept administrativ, edi ia 4, vol.II, Editura All Beck, 2005, p.94-96. 86 Decizia de revocare a unui act de reglementare este ea îns i o decizie creatoare de drepturi în profitul ter ilor, ceea ce presupune îndeplinirea exigen elor de legalitate. 3.10.Transferul actelor de reglementare. Actele de reglementare sunt autoriza ii cu caracter real, în sensul c nu sunt legate de persoana titularului lor. Ca atare, acestea pot forma obiectul unui transfer, de exemplu, în favoarea noului titular al proiectului, activit ii, planului sau programului reglementate. Transferul nu constituie o opera iune total liber , cerându-se o decizie a autorit ilor competente în acest sens, care se mul ume te îns a lua act de schimbarea titularului, f r a putea reconsidera con inutul autoriza iei i nici a impune prescrip ii noi. Dac cu aceast ocazie se constat c nu toate condi iile avute în vedere la emiterea actului se p streaz , atunci se poate ajunge la modificarea (adaptarea) acestuia. Capitolul X R SPUNDEREA PENTRU V T M RILE ADUSE MEDIULUI 1. R SPUNDEREA ECOLOGIC CIVIL PENTRU PREJUDICIUL 1. Mult vreme, dreptul a conceput i a admis responsabilizarea i, în mod corelativ, obligarea la repararea numai a prejudiciilor suferite de c tre om; dreptul la reparare nu exista decât dac victima era subiect de drept (respectiv persoan fizic sau persoan juridic în în eles societal). Apari ia i recunoa terea juridic a prejudiciului ecologic au for at îns l rgirea spectrului de aplicare i adecvarea regimului de r spundere la noile realit i a concep iei clasice a r spunderii civile. Primul element l-au constituit în acest sens apari ia i consacrarea no iunii de daun (prejudiciu) ecologic, urmat relativ rapid de stabilirea unui regim special de r spundere adaptat particularit ilor acesteia. R spunderea civil apare în dreptul mediului ca un mijloc la care se recurge în ultim instan , prioritatea fiind acordat celorlalte tehnici i instrumente, cu prec dere celor de natur economicofiscal . 87 Din aceast perspectiv i având în vedere fundamentul s u specific, ea apare mai degrab ca o reparare, i mai pu in ca o r spundere în în eles clasic. În acela i timp este de remarcat faptul c , i atunci când activitatea poluantului este exercitat conform regulilor administrative stabilite, nu se împiedic r spunderea civil , în m sura în care autoriza iile administrative sunt eliberate sub rezerva drepturilor ter ilor. Activitatea v t m toare ilicit nu este mai pu in prejudiciabil i se impune deci i în aceast situa ie o reparare. A adar poluantul nu poate niciodat s se ascund de r spundere în spatele prescrip iilor administrative, chiar dac le respect integral. 1.1. Specificitatea prejudiciului ecologic Potrivit unei defini ii larg acceptate – de legisla iile na ionale i reglement rile interna ionale – dauna ecologic reprezint prejudiciul cauzat naturii s lbatice, neapropriabil – res nullius – ori intereselor colectivit ii prin intermediul mediului receptor – aer, ap , sol – independent de lezarea direct a unui interes uman. Conform legii-cadru române ti în materie (O.U.G. nr.195/2005), prejudiciu înseamn „efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra s n t ii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluan i, activit i d un toare ori dezastre”. În vederea explic rii acestei „no iuni revolu ionare“ pentru dreptul civil clasic s-a recurs în principal la dou argumente teoretice. Primul, consider c la originea accept rii conceptului de „daun ecologic “ se afl teoria inconvenientelor de vecin tate, în sensul c , treptat, o asemenea teorie a l rgit no iunea de vecin tate geografic la cea de vecin tate social , prin introducerea conceptului de patrimoniu comun. Ca atare, prejudiciul ecologic a putut fi definit ca o atingere a patrimoniului ecologic comun. Acest tip de pagub se distinge i nu se confund cu suma diferitelor atingeri aduse patrimoniului ecologic al indivizilor; victima tulbur rii este în acest caz colectivitatea de in toare a unui patrimoniu distinct de ansamblul patrimoniilor personale ale subiectelor de drept. Într-o alt perspectiv se consider c no iunea (conceptul) de pagub ecologic este legat de proprietate, a c rei valoare economic este determinant . Paguba poate consta în pierderea ori deteriorarea unui bun care are o valoare de pia , într-o pierdere de venit ori în daune vizând interese morale, estetice i tiin ifice. Aceast concep ie economizant ridic îns probleme pentru protec ia speciilor faunei i florei s lbatice care nu sunt exploatate i nu au deci nici o valoare de pia , precum i pentru ecosistemele i peisajele a c ror valoare economic nu poate s fie evaluat . Totodat , evaluarea valorii economice a altor elemente de mediu, precum diversitatea biologic , echilibrul ecosistemelor, este deosebit de dificil de realizat. 88 În acela i timp, m surarea ori evaluarea pagubelor în scopul atribuirii unei indemniza ii ridic i alte aspecte importante, ca de exemplu pragul ori nivelul minim de pagub care atrage r spunderea, constatarea daunei, în special când este vorba despre efecte pe termen lung, la mare distan ori cauzate de actori multipli, i, în sfâr it, posibila ireversibilitate a prejudiciului. De altfel, aceast ultim problem r mâne, în mare parte, ignorat de drept. Indiferent de viziunea acceptat , repararea prejudiciului ecologic nu este asigurat decât în mod imperfect, fie pentru c acesta nu este reparabil în natur (atingerile ireversibile ale echilibrului natural), fie c este diluat astfel încât nici o repara ie nu este posibil i c sursa de poluare este prea imprecis pentru a identifica autorul. O problem discutat i discutabil r mâne i aceea de a ti de la ce grad al efectelor negative pentru mediu se deschide dreptul la repararea pagubelor; pentru a g si o solu ie general acceptabil , jurispruden a francez , de exemplu, a consacrat no iunea de „cauz probabil i credibil “, atunci când nici o alt cauz decât poluarea ori deteriorarea mediului nu poate fi considerat în mod rezonabil drept cauz principal a daunei. 1.2. Repararea prejudiciului Particularit ile prejudiciului ecologic au dus la considerarea i afirmarea de noi tipuri de pagube i la recunoa terea unor moduri de reparare originale. Referitor la primul aspect, apar ca noi tipuri de prejudicii: prejudiciul nefinanciar, m surile de salvgardare, prejudiciul de dezvoltare i prejudiciul cauzat mediului natural. Prejudiciul nefinanciar se refer mai ales la indemnizarea unei pierderi de agrement, o pagub neidentificabil material i care nu aduce atingere unui patrimoniu economic, cu alte cuvinte, un prejudiciu moral pentru daune ecologice. M surile de salvare constituie o no iune lansat prin Conven ia de la Bruxelles din 29 noiembrie 1969 privind responsabilitatea civil pentru pagube datorate polu rii prin hidrocarburi i se refer la obliga ia de indemnizare a colaboratorilor ocazionali i spontani ai unei opera iuni de lupt contra polu rii, dac ace tia au intervenit în mod util. Cheltuielile legate direct de opera iunile de lupt contra polu rii, de sp lare ori de restaurare sunt indemnizabile de c tre autorul pagubei. Un serviciu public poate beneficia de rambursarea cheltuielilor vizând m surile luate în scopul prevenirii unei polu ri. Prejudiciul de dezvoltare apare ca o aplicare a principiului precau iei, r spunde obliga iei de securitate subsecvent r spunderii obiective i justific r spunderea civil bazat pe risc. Este vorba despre o pagub înc 89 indecelabil , dar apreciabil de c tre tribunale sub unghiul dreptului contractual i al r spunderii delictuale. Referitor la modurile de reparare, acestea se refer în special la încetarea polu rii, repararea în natur i repararea pecuniar . Prejudiciul cauzat mediului natural rezid în v t m ri aduse naturii, biodiversit ii sau peisajului, cum ar fi, de exemplu, dispari ia unei specii de plante sau animale. Este greu, dac nu imposibil de evaluat în bani i se rezum , în privin a repar rii, la m suri de aducere în starea anterioar ori de „reparare în natur ”. 1.3. Determinarea responsabilului pentru producerea pagubei ecologice 1.3.1. Leg tura de cauzalitate Oricare ar fi regimul juridic sub care se plaseaz pentru a fi desp gubit , victima trebuie s probeze c daunele rezult dintr-un act al p r ii chemate în justi ie. Din acest punct de vedere, pagubele ecologice ridic o serie de probleme specifice. O dat prejudiciul individualizat, dou sunt atitudinile posibile: fie socializarea indemniz rii daunei, fie c utarea unei leg turi de cauzalitate pentru a identifica autorul. Socializarea prezint un avantaj i dou inconveniente. Avantajul const , în mod evident, în faptul c permite indemnizarea automat a victimelor prin simpla justificare a prejudiciului. Inconvenientele se refer , pe de o parte, la modul de reparare, care se limiteaz la indemnizare f r s se preocupe de dispari ia sursei pagubei, i pe de alt parte, la repara ia pe seama colectivit ii a unei pagube care ar trebui s fie suportat numai de c tre autorul s u, ceea ce evit integrarea costului în pre ul produsului ori serviciului. Este nevoie deci s nu se socializeze indemnizarea decât atunci când s-au epuizat celelalte c i de reparare. Aceasta presupune îns stabilirea unei leg turi de cauzalitate între act i pagub . Dificult ile apar în acest sens la trei niveluri: stabilirea unei leg turi de cauzalitate, prezum ia probabilit ii leg turii de cauzalitate i pluralitatea cauzelor pagubei. a) Stabilirea unei leg turi de cauzalitate. Sarcina probei acesteia incumb victimei, lucru greu de îndeplinit întrucât v t marea se produce adesea dup un anumit timp, fie c ac iunea s-a declan at atunci când o expertiz tehnic a devenit imposibil . Totodat , la ora actual , cuno tin ele tiin ifice nu permit s se disting leg tura de cauzalitate dintre o expunere la o poluare i o pagub . Aceast absen de certitudine permite s se opun victimei alte explica ii tiin ifice ale pagubei, a c rei reparare se cere celui desemnat ca fiind autorul. De aici, problema prezum iei probabilit ii leg turii de cauzalitate. 90 b) Prezum ia probabilit ii leg turii de cauzalitate. F r a merge pân la r sturnarea sarcinii probei, se poate s se ajung îns la suplinirea condi iilor privind stabilirea leg turii de cauzalitate. În timp ce, în virtutea concep iei clasice a codului civil, s-a respins sistematic orice ac iune fondat pe existen a unui prejudiciu indirect, în cazul daunelor ecologice s-a f cut o excep ie, care a devenit apoi regul . c) Pluralitatea cauzelor pagubei. Dificult ile stabilirii leg turii de cauzalitate sunt amplificate adesea de pluralitatea surselor poten iale ale pagubei. Factorii care sunt, frecvent, totodat victimele i vectorii pagubei se adi ioneaz pentru a se dizolva în elemente precum apa, solul, atmosfera. Adi ionarea lor poate crea o sinergie care spore te paguba; exist de asemenea ipoteze în care fiecare factor luat izolat nu este v t m tor, în timp ce conjugarea mai multora este de natur a antrena consecin e grave i prejudiciabile. La nivelul actual al reglement rilor legale i practicii judiciare, faptul c o pagub ecologic ar putea fi imputabil i altor cauze nu-i nici exoneratorie, nici un factor de atenuare pentru autorul unei surse de pagub . Fiecare este responsabil pentru întreaga pagub , în m sura în care nu se face proba unei culpe a victimei ori a unui fapt exterior. Totodat , pluralitatea autorilor unei pagube nu împiedic de a cere repara ia integral unuia singur dintre ei. În sfâr it, numai culpa victimei poate constitui o cauz de exonerare, care s permit poluatorului s scape de obliga ia de indemnizare. În caz de concurs par ial al victimei, regula cauzalit ii integrale nu trebuie s fac obstacol la indemnizarea total . Aceste principii au dus la plasarea regimului juridic al ac iunii în repararea pagubei ecologice în afara „imperiului Dreptului“, dup expresia lui M. Despax. Este vorba deci despre un regim derogator de la cel al r spunderii civile, f r baze corespunz toare la nivelul reglement rilor legale. 1.3.2. Modalit i de desemnare a responsabilului pentru daunele ecologice În domeniul mediului, stabilirea unei leg turi de cauzalitate este dificil mai ales din cauza caracterului difuz al daunelor. Ca urmare a acestui lucru, într-un mare num r de cazuri, reglement rile juridice au construit un responsabil, determinabil în mod prealabil realiz rii pagubei54. 54 Ca de pild Comprehensive Environment Response, Compensation and Liability Act, 1980. 91 S-au remarcat în acest sens trei sisteme: − prima ipostaz const în canalizarea responsabilit ii. Aplicarea acestui mecanism presupune desemnarea, înainte de survenirea prejudiciului, a persoanei care va suporta povara r spunderii i care, pentru aceasta, va trebui s subscrie o garan ie. Ca exemplu tipic în acest sens este citat responsabilitatea pentru prejudiciile consecutive devers rii hidrocarburilor în mare. Unele sisteme de drept au cunoscut principiul canaliz rii r spunderii în materia accidentelor de s n tate determinate de poluare. Astfel, o lege japonez din octombrie 1973 stabilea un fel de prezum ie de cauzalitate pentru unele maladii zise specifice, determinate de poluan i precum mercurul, cadmiul i arsenicul. Indemnizarea acestor pagube este suportat în mod direct de c tre poluatori, propor ional cu contribu ia la poluare în zona determinat în prealabil; − o alt tehnic de desemnare a responsabililor rezid în constituirea unui fond de indemnizare alimentat prin cotiza iile poluatorilor55; − la rezultate asem n toare se poate ajunge i prin intermediul reglement rilor fiscale. În acest sens, redeven a perceput de c tre agen iile financiare de bazin din Fran a constituie un exemplu edificator. 1.3.3. Desemnarea victimei Victima abilitat s ac ioneze r mâne îns , de cele mai multe ori, titularul unui drept ori interes – în în elesul strict – care a fost atins, ceea ce plaseaz în planul nondreptului pagubele cauzate elementelor naturii care nu au reprezentan i abilita i, ori interesele în cauz sunt prea difuze sau eventuale. Examenul reglement rilor în materie arat c cei îndrept i i pot fi grupa i în trei categorii: − unii care invoc o v t mare a integrit ii lor fizice; − al ii care reclam repararea unei v t m ri a unui interes de natur patrimonial ; − în sfâr it, cei care ac ioneaz în virtutea st rii de gestiune ori de ap rare a anumitor elemente de mediu. În ce prive te aceast ultim situa ie, este de remarcat c , în mod frecvent, cei abilita i s ac ioneze, în baza func iilor pe care le ocup ori sarcinilor care le revin, sunt cei care produc prejudiciul care se impune a fi reparat. Unele progrese notabile s-au înregistrat în cazul în care legiuitorul a recunoscut asocia iilor neguvernamentale dreptul de a ac iona pentru ob inerea repar rii v t m rilor cauzate intereselor colective. 55 M. Hertzo, La fiscalité de l’environnement, în Fiscalité et Environnement, nr. special, P.U.F., 1984. 92 Dar i aici exist o serie de dificult i legate mai ales de legitimitatea ap r rii intereselor de aceast natur de c tre persoane private ori de concuren a dintre diferi i intervenien i care reclam repararea aceleia i pagube. Importante contribu ii are în acest sens dreptul comparat. Astfel, în dreptul brazilian, de exemplu, s-a recunoscut asocia iilor de ap rare a mediului posibilitatea de a reclama Ministerului Public punerea în mi care a ac iunii civile publice (Legea nr. 7347 din 24 iulie 1985). Interesul unei asemenea reglement ri rezid , înainte de toate, în aceea c asocia iilor li se confer rolul de ini iatori ai ac iunii i auxiliari ai Ministerului Public, f r a le recunoa te dreptul de a privi, într-o manier privat , produsul rezultatului acestora. În acela i sens s-a orientat i dreptul federal american, unde legiuitorul a prev zut c administra iile ori serviciile specializate pot fi desemnate ca trusturi de resurse naturale. Cu acest titlu ele sunt abilitate s fac evaluarea pagubelor ecologice i s exercite ac iunea în justi ie. În sfâr it, i legea româneasc , nr. 137/1995, recuno tea calitatea procesual activ în materie de mediu organiza iilor neguvernamentale, m sur abrogat îns în mod inexplicabil în iunie 2002! 2. Regimul r spunderii pentru prejudiciul ecologic instituit prin Ordonan a de urgen nr.195/2005 În condi iile lipsei unor reglement ri speciale privind r spunderea civil pentru prejudiciul ecologic, art. 41 (6) din Constitu ia din 1991(devenit art.44(7) în urma Legii de revizuire nr.429/2003) a introdus (indirect) dou posibile fundamente ale r spunderii în materie: nerespectarea de c tre proprietar a sarcinilor privind protec ia mediului i, respectiv, nerespectarea obliga iei de asigurare a bunei vecin t i. Acestea opereaz cu predilec ie în materia pagubelor produse prin poluare. De altfel, din punct de vedere istoric i în absen a unei reglement ri legale exprese, fundamentul curent a fost i este înc în unele ri (Fran a de exemplu), pentru r spunderea civil (obiectiv ) a întreprinderilor poluatoare, tulbur rile anormale de vecin tate. Legea nr.137/1995 privind protec ia mediului a rezolvat aceast dilem i a adus importante nout i în domeniul r spunderii pentru prejudiciul ecologic. Astfel, abandonând regimul clasic al r spunderii civile delictuale stabilit prin art. 998 i urm. din Codul civil, actul normativ a consacrat trei reguli generale (speciale) i complementare în materie de r spundere pentru prejudiciu: r spunderea obiectiv , independent de culp , r spunderea solidar , în cazul pluralit ii autorilor i obliga ia de asigurare a riscului de pagub ecologic . Noua reglementare-cadru privind protec ia mediului, O.U.G. nr.195/2005 a marcat un oarecare regres în materie, 93 abandonând obliga ia de asigurare, care marcheaz i ea specificul r spunderii pentru daune ecologice. Astfel, potrivit art.95(1) din ordonan , r spunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culp ; în cazul pluralit ii autorilor, r spunderea este solidar . În aliniatul urm tor al aceluia i articol se stipuleaz c „În mod excep ional, r spunderea poate fi i subiectiv pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate i habitatelor naturale, conform reglement rilor specifice”, prevederi evident superflue, fiind cunoscut faptul c excep iile sunt reglementate expres i sunt de strict interpretare. Precizarea c prevenirea i repararea prejudiciului adus mediului se realizeaz conform prevederilor ordonan ei i a reglement rilor specifice (art.95(3) încearc s suplineasc eliminarea obliga iei de asigurare prin trimiterea la o viitoare lege special . Dup cum se poate observa este vorba, în primul rând, despre o adaptare a institu iei r spunderii civile delictuale la specificul domeniului protec iei mediului, în sensul satisfacerii cerin elor principiilor fundamentale ale precau iei i „poluatorul pl te te”. Apoi, se asigur în acela i timp o protec ie sporit a victimei prejudiciilor ecologice, prin absolvirea acesteia de la sarcina probei culpei f ptuitorului i cre terea posibilit ii de reparare a pagubei prin consacrarea r spunderii solidare în cazul pluralit ii autorilor prejudiciului. Reglement rile legale în materie consacr pe deplin teza c „r spunderea pentru prejudiciul ecologic“ reprezint mai degrab o reparare în sens modern decât o responsabilitate în sens clasic, în condi iile în care, substan a acesteia, atitudinea subiectiv a autorului este suprimat dintre condi iile angaj rii r spunderii i prin aceasta eliminat i func ie preventiv a acesteia. 1.2.1. Câmpul de aplicare a regimului special de r spundere Criteriul principal, determinant, îl reprezint în acest sens natura prejudiciului. Astfel, în art. 95 alin. l din Ordonan a de urgen nr.195/2005 se folose te expresia de „prejudiciu adus mediului” mai precis decât termenul de „prejudiciu ecologic” utilizat de Legea nr.137/1995, iar în elesul conferit nu este identic. Ca atare, ori de câte ori va fi vorba despre un asemenea „prejudiciu adus mediului“, se vor aplica principiile specifice (al r spunderii obiective i al r spunderii solidare, dup caz), derogatoare de la dreptul comun, urmând ca în completarea lor s se aplice regulile compatibile cu specificul ecologic ale legisla iei civile ordinare. În aceast perspectiv , se poate observa c dac în condi iile Legii nr.137/1995 erau supuse regimului special de r spundere trei categorii de daune: prima reprezentat de daunele provocate s n t ii umane, cea de-a doua, de pagubele produse bunurilor (materiale, corporale sau necorporale 94 .a.), iar cea de-a treia, de prejudiciile cauzate mediului, în toate cazurile provocate de poluan i, activit i d un toare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase, O.U.G. nr.195/2005 utilizând expresia „prejudiciul adus mediului” vizeaz numai aceast din urm categorie. În în elesul aceleia i reglement ri-cadru, poluantul constituie orice substan , preparat sub form solid , lichid , gazoas sau sub form de vapori ori de energie, radia ie electromagnetic , ionizant , termic , fonic sau vibra ii care, introdus în mediu, modific echilibrul constituen ilor acestuia i al organismelor vii i aduce daune bunurilor materiale. În privin a efectului, este de observat c exigen a întrunirii cumulative a celor dou cerin e (de afectare deopotriv a echilibrului constituen ilor mediului, al organismelor vii i de a aduce daune bunurilor materiale) este excesiv , contravine primului element al defini iei i anuleaz multe semnifica ii definitorii ale no iunii. Termenul de „activit i d un toare“ nu este definit, dar din coroborarea sa cu cel de „deteriorare a mediului“ (precizat de lege) ar fi vorba despre alterarea caracteristicilor fizico-chimice i structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversit ii i productivit ii biologice a ecosistemelor naturale i antropizate, afectarea echilibrului ecologic i a calit ii vie ii prin supraexploatarea resurselor, gospod rirea i valorificarea lor deficitar , ca i prin amenajarea teritoriului. Prin intermediul mediului, sunt astfel afectate interese colective i în mod indirect, fapt pentru care repara ia nu putea fi asigurat corespunz tor în condi iile dreptului clasic, ce presupunea lezarea unor interese individuale, clar identificate. A doua categorie o constituie prejudiciile cauzate mediului, independent de lezarea direct a unui interes uman. În aceast situa ie, mediul natural nu mai este numai „vectorul“ daunelor, ci chiar obiectul acestora. În condi iile actualei reglement ri, numai acestea sunt supuse regimului special de reparare. 1.2.2. R spunderea obiectiv , independent de culp inând seama de riscurile tot mai mari pe care le prezint activit ile umane pentru mediu, legea instituie pentru prejudiciu o r spundere „cu caracter obiectiv, independent de culp ”. În consecin , victima va trebui s dovedeasc numai existen a prejudiciului i raportul de cauzalitate dintre fapt i pagub . Se elimin astfel obstacolul probei culpei, deosebit de dificil în materie ecologic , datorit investiga iilor pe care le presupun descoperirea i identificarea sursei precise a daunelor, inclusiv o anumit cooperare a poluatorului. În alt ordine de idei, întrucât dovada existen ei culpei devine inutil , pentru a se angaja r spunderea, de acum înainte, asigurarea calit ii 95 mediului nu mai apar ine categoriei obliga iilor de mijloc, ci devine una de rezultat. Va interesa deci rezultatul final, protec ia i calitatea mediului, nu numai diligen ele depuse pentru evitarea polu rii sau degrad rii mediului. 1.2.3. R spunderea solidar în caz de pluralitate a autorilor Prin art. 95 alin. 1, din Ordonan a de urgen nr.195/2005 se introduce în sistemul legislativ românesc cel de-al cincilea caz de solidaritate pasiv legal în materie de obliga ii i spre deosebire de situa iile prev zute de art. 1003 din Codul civil, când „delictul sau cvasidelictul“ trebuie s fie imputabil mai multor persoane; în cazul prejudiciului ecologic, coautorii s i r spund solidar, independent de culp , obiectiv, în raport cu victima. Aceasta înseamn c victima poate s se îndrepte împotriva oric ruia dintre autori spre repararea total a pagubei, iar aceasta r mâne s se îndrepte împotriva celorlal i, între care obliga ia devine decizibil . 2. R SPUNDEREA CONTRAVEN IONAL ÎN MATERIE DE MEDIU 2.1.Considera ii generale În dreptul mediului se recurge adesea la r spunderea administrativ (contraven ional ) pentru prevenirea sau combaterea nerespect rii prescrip iilor legale în materie, date fiind avantajele pe care le prezint o atare form de r spundere. Astfel, procedura de constatare i aplicare a sanc iunilor contraven ionale este mult mai rapid i mai supl în raport cu celelalte proceduri judiciare, ceea ce este favorabil cerin elor de reparare cu prioritate a prejudiciilor ecologice. În acela i context, m surile dispuse sunt executorii, permi ând o interven ie urgent în cazul unor ac iuni cu impact negativ deosebit asupra mediului, adoptarea unor m suri de securitate i siguran etc. De asemenea, în privin a agen ilor abilita i s constate i/sau s aplice sanc iunile contraven ionale, datorit particularit ilor domeniului, este nevoie de o anumit specializare pentru aprecierea gravit ii faptelor, a m surilor ce se impun adoptate, precum i pentru urm rirea i controlul îndeplinirii acestora. Din punct de vedere legal, contraven ia constituie fapta s vâr it cu vinov ie, stabilit i sanc ionat prin lege, ordonan prin hot râre a Guvernului sau, dup caz, prin hot râre a consiliului local al comunei, ora ului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucure ti, a consiliului jude ean ori a Consiliului General al Municipiului Bucure ti 96 (art. 1 alin 2 din Ordonan a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven iilor). În precizarea no iunii i precizarea din alin.1 al respectivului articol conform c reia „Legea contraven ional ap r valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penal , care stabile te, imperfect, apartenen a contraven ionalului la ilicitul penal. De remarcat c în legisla ia din alte ri (cea francez , de exemplu) contraven iile sunt „infrac iuni materiale”, în sensul c nu este necesar pentru a le caracteriza ca atare stabilirea vinov iei, poluatorul fiind sanc ionat în mod automat, odat ce a înc lcat prevederile legale aferente. Potrivit reglement rii-cadru în vigoare, prin legi sau prin hot râri de guvern se pot stabili i sanc iona contraven ii în toate domeniile de activitate, iar prin hot râri ale autorit ilor administra iei publice locale sau jude ene se stabilesc i se sanc ioneaz contraven ii în toate domeniile de activitate în care acestora le sunt stabilite atribu ii prin lege, în m sura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contraven ii prin legi sau prin hot râri ale guvernului. Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucure ti pot stabili i sanc iona contraven ii în urm toarele domenii: salubritate; activitatea din pie e, cur enia i igienizarea acestora; între inerea parcurilor i spa iilor verzi, a spa iilor i locurilor de joac pentru copii; amenajarea i cur enia spa iilor din jurul blocurilor de locuin e, precum i a terenurilor virane; între inerea bazelor i obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; între inerea str zilor i trotuarelor, a colilor i altor institu ii de educa ie i cultur , între inerea cl dirilor, împrejmuirilor i a altor construc ii; depozitarea i colectarea gunoaielor i a resturilor menajere. Consiliul General al Municipiului Bucure ti poate stabili i alte domenii de activitate din competen a consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili i sanc iona contraven ii. Hot rârile consiliilor locale sau jude ene ori, dup caz, ale sectoarelor municipiului sunt nule de drept. Nulitatea se constat de instan a de contencios administrativ competent , la cererea oric rei persoane interesate. A a cum rezult din defini ia de mai sus, este vorba despre o înc lcare a reglement rilor juridice vizând protec ia mediului cu vinov ie, fiind exclus r spunderea f r culp . Aici se impun câteva preciz ri. În primul rând, întrucât contraven iile la regimul protec iei mediului vizeaz prin excelen înc lc ri ale unor obliga ii legale privind ocrotirea i conservarea naturii, simpla înfrângere a prevederilor acestora face s se nasc prezum ia de culp . De asemenea, fapta ilicit care constituie contraven ie poate consta dintr-o ac iune sau inac iune legat indisolubil de o anumit atitudine psihic a autorului s u fa de consecin ele lor negative; culpa poate fi prezent sub toate formele ei. 97 Sanc iunile care se aplic faptelor considerate contraven ii sunt principale i complementare. Sanc iunile contraven ionale principale sunt: avertismentul, amenda contraven ional i prestarea unei activit i în folosul comunit ii, iar cele complementare: a)confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraven ii; b)suspendarea sau anularea, dup caz, a avizului, a acordului sau a autoriza iei de exercitare a unei activit i; c)închiderea unit ii; d)blocarea contului bancar; e)suspendarea activit ii agentului economic; f)retragerea licen ei sau a avizului pentru anumite opera iuni ori pentru activit i de comer exterior, temporar sau definitiv; g)desfiin area lucr rilor i aducerea terenului în starea ini ial (art.5(3) din O.G. nr.2/2001). Sanc iunea stabilit trebuie s fie propor ionat cu gradul de pericol social al faptei; pentru una i aceia i contraven ie se poate aplica numai o sanc iune contraven ional principal i una sau mai multe sanc iuni complementare. Persoana juridic r spunde contraven ional în cazurile i în condi iile prev zute de actele normative prin care se stabilesc i se sanc ioneaz contraven iile. Aplicarea sanc iunii amenzii contraven ionale se prescrie în termen de 6 luni de la data s vâr irii faptei. 2.2.Categorii de contraven ii Noua reglementare-cadru în materie, Ordonan a de urgen a Guvernului nr.195/2005 a p strat, în general, aceia i concep ie asupra contraven iilor, cu unele ajust ri în privin a obiectului acestora i mai ales a sanc iunilor pecuniare aplicabile (cuantumul amenzilor crescând considerabil, diferen a între cele aplicate persoanelor fizice i ale persoanelor juridice fiind de 6-8 ori mai mare). Dup criteriul cuantumului amenzilor aplicabile, în art.96 din ordonan sunt prev zute trei categorii de contraven ii. Astfel, din prima grup fac parte 27 de contraven i constând în înc lc ri ale prevederilor legale precum: obliga iile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare i de a raporta autorit ilor competente rezultatele acesteia, precum i accidentele i incidentele care pot conduce la pericole de accidente, de a ine eviden a strict a substan elor i preparatelor periculoase, de a identifica i preveni riscurile pe care acestea le pot prezenta pentru s n tatea popula iei i a mediului, obliga ia persoanelor fizice i juridice autorizate de a aplica prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contamin rii radioactive a mediului, de a men ine în stare de func ionare capacitatea de monitorizare a mediului local, obliga ia proprietarilor de terenuri cu titlu sau f r titlu, de a men ine perdelele forestiere i aliniamentele de protec ia .a. A doua categorie (cu 34 de contraven ii) cuprinde înc lc ri a unor prevederi legale de genul: 98 obliga iei persoanelor fizice de solicitare i ob inere a actelor de reglementare, obliga iile autorit ilor administra iei publice locale privind îmbun t irea microclimatului urban, de a informa publicul privind riscurile generale de func ionare sau existen a obiectivelor cu risc pentru mediu, obliga ia persoanelor fizice i persoanelor juridice de a asigura m suri i dot ri speciale pentru izolarea i protec ia fonic a surselor generatoare de zgomot i vibra i .a. În sfâr it, cea dea treia categorie de contraven ii la regimul protec iei mediului, considerate cele mai grave, cel pu in din perspectiva amenzilor aplicabile cuprinde un num r de 15 înc lc ri ale legii, ca de exemplu: obliga ia persoanelor fizice i juridice de a diminua, modifica sau înceta activit ile generatoare de poluare la cererea motivat a autorit ilor generatoare de poluare la cererea motivat a autorit ilor competente, de a realiza în totalitate i la termen m surile impuse, în conformitate cu actele de reglementare i prevederile legale, în urma inspec iilor de mediu, obliga iile persoanelor fizice i juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu i de a înl tura urm rile produse de aceasta, restabilind condi iile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului „poluatorul pl te te” .a. Actuala reglementare-cadru nu mai stipuleaz actualizarea periodic (anual ) a cuantumului amenzilor. Ca expresie a principiului poluatorul-pl te te, unele acte normative, precum Legea nr.24/2007 privind reglementarea i administrarea spa iilor verzi din zonele urbane, prev d c , pe lâng aplicarea amenzii, contravenien ii trebuie s repare prejudiciile aduse mediului prin s vâr irea faptei contraven ionale. Astfel, potrivit art.24(1) din Legea nr.24/2007 prejudiciile cauzate spa iilor verzi se recupereaz pe baza hot rârii judec tore ti definitive; în cazul deterior rii spa iilor verzi în urma incendiilor, se stabile te compensarea nu numai a pagubei pricinuite acestora, ci i a cheltuielilor suportate pentru stingerea incendiului i cur area teritoriului de de eurilor provenite în urma acestuia i refacerea zonei verzi (art.24(2); în situa ia polu rii chimice a spa iilor verzi, se stabile te nu numai compensarea pagubei pricinuite spa iilor verzi, ci i a cheltuielilor suportate pentru reecologizarea zonei i a lucr rilor pe termen lung necesare pentru decontaminarea zonei, precum i a cheltuielilor medicale evaluate în cazul afect rii popula iei (art.24 (3). 2.3.Subiectele r spunderii contraven ionale în materia protec iei mediului F r îndoial , caracterul de interes general al protec iei mediului i conserv rii naturii face ca subiectul pasiv al r spunderii contraven ionale în materie s fie, incontestabil, întreaga comunitate reprezentat formaljuridic de c tre stat. Unele probleme ridic îns identificarea subiectului 99 activ, adic a entit ii asupra c reia se aplic sanc iunile contraven ionale. Din acest punct de vedere, regula în materie este aceea c subiect al r spunderii contraven ionale este persoana fizic responsabil de s vâr irea contraven iei. Ca atare, este pasibil de aplicarea sanc iunii contraven ionale, în condi iile legii, orice persoan fizic , indiferent de cet enie ori reziden . Actuala reglementare general în materie l mure te situa ia persoanei juridice ca subiect al contraven iei i stabile te câteva reguli precise în acest sens. Astfel, persoana juridic r spunde contraven ional în cazurile i în condi iile prev zute de actele normative prin care se stabilesc i se sanc ioneaz contraven ii (art. 3 (2)); acestea intr în vigoare în termen de 30 de zile de la data public rii sau, dup caz, de la data aducerii lor la cuno tin public , potrivit legii, în afar de cazul în care în cuprinsul acestora se prevede un termen mai lung. Anumite sanc iuni complementare se aplic numai persoanelor juridice (închiderea unit ii, suspendarea activit ii etc.). În materie de mediu apar ca subiecte ale r spunderii contraven ionale al turi de persoane fizice i persoane juridice în general i unele circumstan iate precum: autorit ile administra iei publice locale, proprietarii i de in torii de terenuri cu titlu sau f r titlu, persoane fizice i juridice autorizate etc. 2.4.Cauze care înl tur r spunderea contraven ional Potrivit art. 11 (1) din Ordonan a de Guvern nr. 2/2001, caracterul contraven ional al faptei este înl turat în cazul legitimei ap r ri, st rii de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, în cazul iresponsabilit ii, be iei involuntare complete, erorii de fapt, precum i infirmit ii, dac are leg tur cu fapta s vâr it , i starea de minoritate (copilul sub 14 ani). Pentru contraven iile s vâr ite de minorii care au împlinit 14 ani minimul i maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta s vâr it se reduc la jum tate. De asemenea minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanc ionat cu prestarea unei activit i în folosul comunit ii. Cauzele care înl tur caracterul contraven ional al faptei se constat numai de c tre instan ele de judecat . „Decontraven ionalizarea“ opereaz i ea ca o cauz de impunitate, în sensul c , dac printr-un act normativ fapta nu mai este considerat contraven ie, ea nu se mai sanc ioneaz , chiar dac a fost s vâr it înainte de data intr rii în vigoare a noului act normativ, în aplicarea principiului constitu ional potrivit c ruia legea dispune numai pentru viitor, cu excep ia legii penale sau contraven ionale mai favorabile (art.15(2) din Constitu ie. În privin a prescrip iei, aplicarea sanc iunii amenzii contraven ionale se prescrie în termen de ase luni de la data s vâr irii faptei; în cazul contraven iilor continue (adic în situa ia în care înc lcarea obliga iei legale 100 dureaz ), termenul curge de la data constat rii faptei. Executarea amenzii contraven ionale se prescrie dac procesul-verbal de constatare a contraven iei nu a fost comunicat contraven ional în termen de o lun de la data aplic rii sanc iunii sau în termen de doi ani de la data aplic rii. În sfâr it, executarea sanc iunii închisorii contraven ionale se prescrie în termen de un an de la data r mânerii irevocabile a hot rârii judec tore ti, dac contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activit i în folosul comunit ii. 2.5.Procedura contraven ional Indiferent de natura conferit (civil , administrativ , specific contraven ional ), procedura contraven ional presupune ca etape constatarea contraven iei, aplicarea sanc iunii i c ile de atac împotriva actelor de sanc ionare a contraven iilor. În privin a primelor dou aspecte, constatarea contraven iilor i aplicarea sanc iunii (amenzii) se fac de c tre comisari i persoane împuternicite din cadrul G rzii Na ionale de Mediu i Administra iei Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii”, autorit ile administra iei publice locale i personalul împuternicit al acestora, Comisia Na ional pentru Controlul Activit ilor Nucleare, Ministerul Ap r rii Na ionale i Ministerul Administra iei i Internelor prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conforme atribu iilor stabilite prin lege, precum i de personalul structurilor de administrare i custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate (art.97). Hot rârea judec toreasc prin care s-a solu ionat plângerea poate fi atacat cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cu particularitatea c motivarea acestuia nu este obligatorie, aceasta putând fi sus inut i oral în fa a instan ei. Recursul suspend executarea hot rârii. 3. R SPUNDEREA PENAL IN MATERIE DE MEDIU 3.1. Situa ia din dreptul românesc Situa ia regimului r spunderii penale de mediu în dreptul românesc este marcat de o multitudine de factori de ordin istoric, conjunctural i de perspectiva integr rii României în uniunea European . Astfel, primele „infrac iuni de mediu” au fost inserate în prima legecadru privind protec ia mediului (nr.9/1973) cu toate limitele aferente timpului (obiective de natur socio-politic ), treptat fiind particularizate în legisla ia specific . Nu putem ignora în acest context faptul c legisla ia de 101 mediu a acreditat astfel pentru prima dat r spunderea contraven ional (penal ) a persoanei juridice în dreptul român, pentru atingerile aduse mediului, evident cu limitele de rigoare. Aceast practic s-a p strat pân ast zi când, cel de-al treilea act normativ-cadru în domeniu, ordonan a de urgen nr.195/2005 (legea nr.265/2006) a p strat acela i sistem de r spundere penal în materie, cu o serie de ajust ri impuse de evolu ia dreptului comparat, a doctrinei i a jurispruden ei aferente. În prezent regimul juridic general al infrac iunilor ecologice este confuz i, în unele privin e, chiar contradictoriu. Într-adev r, în contextul procesului de modernizare a legisla iei penale i de armonizare a reglement rilor de mediu cu exigen ele comunitare, ca o m sur pozitiv noul Cod penal (Legea nr.301/2004) a preluat (de i nu a inspirat, pe con inut) din legea-cadru sediul principal al acestei categorii de infrac iuni, prev zând capitolul V intitulat „Crime i delicte contra mediului”, în titlul VIII „Crime i delicte de pericol public” al P r ii speciale. A a cum rezult din chiar denumirea capitolului, unele infrac iuni de mediu au fost considerate crime, ca expresie a gradului ridicat de pericol social recunoscut astfel. Optându-se pentru o abordare sectorial , au fost prev zute crime i delicte privind înc lcarea regulilor privind protec ia atmosferei (art-395), înc lcarea regulilor privind protec ia apei (art.396), înc lcarea regulilor de gospod rire a apelor (art.397), înc lcarea regulilor privind utilizarea apei potabile (art.398), distrugerea lucr rilor de protec ie a apelor (art.399), înc lcarea regulilor privind protec ia fondului forestier (art.401), poluarea fonic (art.402), poluarea accidental (art.403). Ca o particularitate, persoana juridic se sanc ioneaz pentru infrac iunile contra mediului. Totu i, actul normativ nu a reu it s ofere un cadru general adecvat domeniului, s creeze o infrac iune ecologic tip, pe baza c rora s se configureze întregul edificiu penal de protec ie a mediului. În plus, amânarea, practic sine die, a intr rii în vigoare a Legii nr.301/2004 face s r mân la faza de tentativ , ridicarea ilicitului penal ecologic la nivelul codului penal, sediul principal al infrac iunilor ecologice r mânând astfel reglementarea-cadru în materie, respectiv O.U.G. nr.195/2005. Astfel, în art.98 din actul normativ în cauz sunt prev zute 25 infrac iuni tip i patru agravante, grupate în func ie de pedepsele stabilite în patru categorii i forme agravante; în marea lor majoritate faptele stabilite sunt incriminate „dac au fost de natur s pun în pericol via a ori s n tatea uman , animal sau vegetal ”. Formele agravante ale unora dintre acestea (cele prev zute la alin.3 i 4 ale art.98 din O.U.G. nr.195/2005) intervin în situa ia când infrac iunile au pus în pericol s n tatea sau integritatea corporal a unui num r mare de persoane, au avut vreuna din urm rile prev zute în art.182 din Codul penal ori au cauzat o pagub 102 material important , sau în cazul când s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei na ionale; în aceste cazuri tentativa se pedepse te (art.98 alin.6). Sub raportul manierei de incriminare, în unele situa ii persist dependen a administrativ , precum infrac iunile de continuare a activit ii dup suspendarea acordului de mediu sau autoriza iei/autoriza iei integrate de mediu (art.98 alin.2, pct.6), continuarea activit ii dup dispunerea încet rii acesteia (art.98 alin.4, pct.1); incriminarea depinde de respectarea normelor tehnice instituite (infrac iunea de producere de zgomote peste limite admise (art.98 alin.2 pct.4) sau de cea a restric iilor sau interdic iilor stipulate de lege /precum cele pentru protec ia apei i a atmosferei (art.98 alin.2, pct.1) ori vizând vânatul i pescuitul unor specii protejate (art.98 alin.2 pct.5). Se întâlnesc i infrac iuni ecologice propriu-zise, ca poluarea prin evacuare, cu tiin , în ap , în atmosfer sau pe sol a unor de euri sau substan e periculoase (art.98 alin.2 pct.1), arderea miri tinilor, stufului, tuf ri urilor i vegeta iei ierboase din ariile protejate i de pe terenurile supuse refacerii ecologice /art.98 alin.1, pct.1) .a. 3.2. Aspecte procesuale. Potrivit art.99(1) din OUG nr.195/2005 constatarea i cercetarea infrac iunilor prev zute de acest act normativ se fac din oficiu de c tre organele de urm rire penal , conform competen elor legale. Ca o particularitate, în cazul descoperirii i stabilirii s vâr irilor lor de c tre comisarii G rzii Na ionale de Mediu, Comisiei Na ionale pentru Controlul Activit ilor Nucleare, jandarmi i personalul împuternicit din cadrul Ministerului Ap r rii Na ionale, faptul se aduce de îndat la cuno tin a organului de urm rire penal competent potrivit legii de procedur penal (art.99(2). 103 PARTEA SPECIAL Recurgând la o asemenea demarca ie a materiei dreptului mediului – partea general i partea special – din motive preponderent scolastice, aceast diviziune a cursului universitar este consacrat prezent rii legisla iei române ti sectoriale, puternic marcate de transpunerea Acquisului comunitar de mediu, în contextul preg tirii ader rii României i declan rii procesului de integrare în Uniunea European . În acest sens, planul lucr rii urmeaz pe con inut cu fidelitate structura actualei reglement ri-cadru în materie, respectiv Ordonan a de urgen nr.195 din 22 decembrie 2005 privind protec ia mediului (aprobat cu modific ri i complet ri prin Legea nr.265/2006), respectiv: regimul substan elor i preparatelor periculoase, regimul de eurilor, regimul îngr mintelor chimice i al produselor de protec ie a plantelor, regimul activit ilor nucleare, conservarea biodiversit ii i arii naturale protejate, protec ia apelor i a ecosistemelor acvatice, protec ia atmosferei, schimb rile climatice, gestionarea zgomotului ambiental, protec ia solului, subsolului i a ecosistemelor terestre, protec ia a ez rilor umane, f r a p stra îns i ordinea acesteia în expunerea materiei. Se poate remarca faptul c legea român opteaz pentru dou modalit i fundamentale de reglementare i direc ionare a ac iunii vizând mediul: pe de o parte instituirea unor regimuri speciale de desf urare a anumitor activit i care, prin natura lor prezint un pericol i afecteaz mediul, rolul normelor juridice fiind acela de a le circumscrie, spre a limita efectele negative în cadre bine determinate tehnico-ecologic în raport cu actualele date ale cunoa terii tiin ifice, iar pe de alt parte reglementarea protec iei (lato-sensu) elementelor i factorilor de mediu, prin dimensionarea intensit ii ac iunii distructive, în leg tur cu obiectele de calitate urm rite. În acela i timp, îmbinarea gestiunii (durabile) cu protec ie consolidat reprezint tendin a dominant în domeniu. De i acest segment constituie i poate fi considerat ca un „drept român al mediului” el nu poate fi rupt de partea general i poart , în acela i timp, o semnificativ amprent comunitar i interna ional . Ca o concluzie general asupra evolu iilor post 1989, legisla ia româneasc de mediu a cunoscut, în contextul preg tirii ader rii rii la UE, „alian ” preponderent de ordin economic, o atenuare a dimensiunilor de protec ie propriu-zis , prin stipularea de interdic ii i de m suri de conservare i dezvoltarea aspectelor de gestiune, în care interesul economic devine tot mai evident, dac nu egal cu cel ecologic. Este o reac ie nepotrivit , de mimetism excesiv i nejustificat, care se cuvine urgent 104 rectificat prin recurgerea la chiar instrumente comunitare, în virtutea principiului subsidiarit ii. Capitolul XI CONSERVAREA BIODIVERSIT II. REGIMUL ARIILOR PROTEJATE I AL MONUMENTELOR NATURII Situat în centrul geografic al Europei, România cuprinde cinci din cele 10 regiuni biogeografice recunoscute oficial în UE: alpin , continental , panonic , pontic i stepa, ultimile dou fiind prezente doar în ara noastr , de inând astfel cea mai mare diversitate biogeografic în compara ie cu celelalte ri comunitare. Biodiversitatea biogeografic este datorat , în principal, procentului ridicat (de 47%) de ecosisteme naturale i seminaturale. P durile reprezint o component fundamental a sa, acestea ad postind 60% din efectivele popula iilor de urs din Europa i 40% din cele de lup. De asemenea s-au identificat 783 tipuri de habitate din care 758 sunt habitate terestre, ceea ce explic diversitatea faunei i florei. Principalele amenin ri la adresa biodiversit ii României constau în pierderi de habitate i fragmentarea acestora din cauza urbaniz rii, dezvolt rii infrastructurii i exploat rii resurselor naturale, supraexploatarea ecosistemelor i speciilor, pierderea de zone umede în lungul Dun rii, poluarea, turismul necontrolat, comer ul cu specii rare i amenin toare .a. 1.Regimul general al conserv rii biodiversit ii. Capitolul VIII: Conservarea biodiversit ii i arii naturale protejate (art.49-59) al Ordonan ei de urgen nr.195/2005 stabile te regimul juridic general al acestor dou componente majore ale protej rii naturii, care cuprinde reglement ri privind ariile naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice. Conservarea i utilizarea durabil a patrimoniului natural sunt considerate „obiectiv de interes public major” i component fundamental a strategiei na ionale pentru dezvoltarea durabil (art.1-O.U.G. nr.236/2000). Reglement rile legale utilizeaz i definesc, în acest context, trei no iuni principale, cu importante semnifica ii juridice. Astfel, elementul central îl constituie în acest domeniu conceptul de mediu natural în eles ca ansamblul componentelor, structurilor i proceselor fizico-geografice, biologice i biocenotice naturale, terestre i acvatice, având calitatea 105 intrinsec de p str tor al vie ii i generator de resurse necesare acesteia, urmat într-un alt context de cel de patrimoniu natural ca ansamblul componentelor i structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice i biocenotice ale mediului natural a c ror importan i valoare ecologic , economic , tiin ific , biogen , sanogen , peisagistic , recreativ i cultural-istoric au o semnifica ie relevant sub aspectul conserv rii diversit ii biologice floristice i faunistice, al integrit ii func ionale a ecosistemelor, conserv rii patrimoniului genetic, vegetal i animal, precum i pentru satisfacerea cerin elor de via , bun stare, cultur i civiliza ie ale genera iilor prezente i viitoare, iar categoria general de „bun-mediu” este particularizat prin bun al patrimoniului natural considerat o component a patrimoniului natural care necesit un regim special de ocrotire, conservare i utilizare durabil în beneficiul genera iilor prezente i viitoare. Printre regulile constitutive ale acestui regim se num r : - obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului la proiectarea lucr rilor care pot modifica cadrul natural al unei arii protejate, urmat de avansarea solu iilor tehnice de men inere a zonelor de habitat natural, de conservare a func iilor ecosistemelor i de protec ie a speciilor s lbatice de flor i faun , inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei i a condi iilor impuse prin acordul de mediu, precum i automonitorizarea pân la îndeplinirea acestora (art.49(5); - obliga ia de in torilor, cu orice titlu, de suprafe e terestre i acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie natural protejat de a aplica i/sau respecta m surile stabilite de autoritatea competent pentru protec ia mediului; - scutirea de plat a impozitului pe teren (acordat pe baza unei confirm ri emise de structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competent pentru protec ia mediului) a proprietarilor de terenuri extravilane situate în arii naturale supuse unor restric ii de utilizare (art.50); - interzicerea introducerii pe teritoriul rii, cu excep ia cazurilor prev zute de lege, de culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante i animale s lbatice vii, f r acordul pentru import al speciilor non-CITES sau, respectiv, permisului CITES pentru celelalte specii; - realizarea exportului speciilor de plante i animale din flora i fauna s lbatic pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES i, respectiv, permisului CITES, pentru celelalte specii; - posibiliteatea organiz rii i desf ur rii activit ilor de recoltare, capturare i/sau de achizi ie i comercializare pe pia a intern a plantelor i animalelor din flora i fauna s lbatic , terestr i acvatic , sau a unor p r i ori produse ale acestora, în stare vie, proasp t ori semiprelucrat , numai de 106 persoane fizice sau juridice autorizate de autorit ile publice jude ene pentru protec ia mediului (art.53). 2. Regimul ariilor protejate Printre modalit ile frecvent utilizate în vederea protec iei i conserv rii naturii un loc central îl ocup constituirea de arii protejate i declararea de monumente ale naturii. 2.1. Regimul juridic al ariilor protejate i monumentelor naturii în România În prezent, regimul juridic general al ariilor protejate este stabilit în capitolul VIII: Conservarea biodiversit ii i arii naturale protejate (art.4954), prin Ordonan a de urgen nr.236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice (aprobat cu modific ri prin Legea nr.462/2001) modificat i completat prin Legea nr.345 din 19 iulie 2006 i alte reglement ri subsecvente. 2.2. Regimul juridic special al ariilor naturale protejate Reglement rile legale în vigoare stabilesc o serie de reguli generale, categorii de arii protejate, procedura de instituire i regimul juridic aplicabil acestora. 2.2.1. Reguli generale. Categorii de arii naturale protejate Potrivit at.52 din O.U.G. nr.195/2005 în ariile naturale protejate sunt interzise: desf urarea programelor, proiectelor i activit ilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate, schimbarea destina iei terenurilor, p unatul i amplasarea de stâne i locuri de târlire, activit i comerciale de tip comer ambulant, f r aprobarea structurilor de administrare. De asemenea, pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe lâng interdic iile prev zute în planurile de management i regulamente, sunt oprite: a)distrugerea sau degradarea panourilor informative i indicatoare, construc iile, împrejmuirile, barierele, pl cile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenaj ri aflate în inventarul ariilor naturale protejate; b)aprinderea i folosirea focului deschis, în afara vetrelor special amenajate 107 i semnalizate în acest scop de c tre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate; c)abandonarea de eurilor în afara locurilor special amenajate i semnalizate pentru colectare daca exist ; d)accesul cu mijloace motorizate care utilizeaz carburan i fosili pe suprafa a ariilor naturale protejate, în scopul practic rii de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public i a terenurilor special amenajate; e)exploatarea oric ror resurse minerale neregenerabile din parcurile na ionale, rezerva iile naturale, rezerva iile tiin ifice, monumentele naturii i din zonele de conservare special ale parcurilor naturale. în parcurile naturale în afara zonelor de conservare special , exploatarea oric ror resurse minerale neregenerabile este permis numai daca acest lucru este prev zut în mod explicit în planurile de management i regulamentele acestora. Pentru realizarea m surilor speciale de ocrotire i conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural, legisla ia româneasc prevede categorii, diferen iate prin regimul juridic – de ocrotire, conservare i utilizare – în raport cu nivelul de stabilire: a) categorii stabilite la nivel na ional: rezerva ii tiin ifice, parcuri na ionale, monumente ale naturii, rezerva ii naturale i parcuri naturale; b) categorii stabilite prin reglement ri interna ionale: situri naturale ale patrimoniului natural universal, zone umede de importan interna ional , rezerva ii ale biosferei, arii speciale de conservare, arii de protec ie special avifaunistic . În privin a celei de-a doua categorii, acestea sunt supuse unui regim juridic mixt, format, pe de o parte, din reglement ri interna ionale de tip clasic, ce reflect semnifica ia mondial a obiectivului respectiv, iar pe alt parte, din legisla ia intern de aplicare i particularizare a dispozi iilor interna ionale. Prima grup este supus exclusiv reglement rilor na ionale. Datorit mobilit ii deosebite în materie de categorisire i caracterizare a ariilor protejate, Ordonan a de urgen nr. 236/2000 prevede c aceste categorii se pot modifica i completa prin hot râre a guvernului, la propunerea autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului, cu avizul prealabil al Academiei Române, luându-se în considerare recomand rile organiza iilor interna ionale autorizate, precum i criteriile pentru selectarea siturilor de importan comunitar . Actul normativ-cadru stabile te urm toarele reguli generale: − suprafe ele terestre i acvatice care la data intr rii sale în vigoare (decembrie 2000) apar ineau domeniului public i care, prin valoarea patrimoniului natural, geografic, floristic, faunistic, forestier i de alt natur , necesitau instituirea regimului de rezerva ie tiin ific , r mâneau în proprietate public i dobândeau regimul de protec ie conform procedurii legale; − obliga ia autorit ilor publice centrale i locale de a pune sub regim provizoriu de ocrotire bunurile patrimoniului natural, pân la 108 îndeplinirea procedurilor legale de instituire a regimului de protec ie i conservare; − caracterul prioritar al instituirii regimului de arie natural protejat i de zon de protec ie a bunurilor patrimoniului natural în raport cu orice alte obiective, cu excep ia celor care privesc asigurarea securit ii na ionale, a securit ii, s n t ii oamenilor i animalelor i prevenirea unor catastrofe naturale. − stabilirea m rimii suprafe ei de teren ce se supune regimului special de ocrotire, conservare i utilizare pe baz de studii de fundamentare tiin ific ; − instituirea regimului de protec ie indiferent de destina ia terenului i de de in tor i obligativitatea respect rii acestuia. 2.2.2. Procedura de instituire a regimului de arie natural protejat Aceasta presupune ar tarea actului normativ de stabilire, ini iativa recunoa terii unei anumite categorii i unele reguli tehnice. Astfel, în privin a primului aspect, instituirea regimului de arie natural protejat se face: a) prin lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal i pentru rezerva iile biosferei; b) prin hot râre a guvernului, pentru parcuri na ionale, parcuri naturale, zone umede de importan interna ional , arii speciale de conservare, arii de protec ie special avifaunistic , rezerva ii tiin ifice, monumente ale naturii, rezerva ii naturale; c) prin hot râri ale consiliilor jude ene sau locale pentru arii naturale situate pe suprafe e terestre sau acvatice care apar in domeniului public de interes jude ean sau local, precum i pentru cele situate pe suprafe ele aflate în proprietate privat . Dup cum se poate observa, reglementarea în vigoare amestec în aceast privin dou criterii de desemnare a rangului actului normativ de instituire a categoriei ariei de protejare i regimului aplicabil aferent: categoria de conservare i protec ie i regimul protej rii propriet ii (publice sau private). Ini iativa (propunerile) de instituire a regimului de arie natural protejat apar ine i ea în mod diferit: pentru cazurile care necesit adoptarea de lege sau hot râre de guvern, competen a revine autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului, Academiei Române i autorit ilor locale pentru protec ia mediului, altor autorit i publice, regii autonome, companiilor i societ ilor na ionale care au în administrare suprafe e terestre i acvatice din domeniul public de interes na ional, pre edin ilor consiliilor jude ene sau primarilor, forurilor de tiin , cultur i înv mânt, ONG i persoanelor fizice; în situa ia celor instituite prin hot râri ale comisiilor jude ene sau locale, aceasta apar ine pre edin ilor consiliilor jude ene sau primarilor, autorit ilor teritoriale pentru protec ia 109 mediului, institu iilor de înv mânt sau tiin ifice locale, i muzeelor, ONG locale i persoanelor fizice, proprietarilor de terenuri. Zonele i siturile naturale care întrunesc criteriile de sit al patrimoniului natural universal, zon umed de importan interna ional , rezerva ie a biosferei, arie special de conservare i arie de protec ie special avifaunistic dobândesc acest regim conform procedurii stabilite prin ordonan , sub rezerva recunoa terii lor de c tre organismele interna ionale autorizate (art. 8(4)). În situa iile care impun luarea de urgen a m surilor de protec ie i conservare ce se impun, se poate institui regimul de arie protejat cu caracter provizoriu, în baza documenta iei avizate de c tre Academia Român , prin ordin al conducerii autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului, pân la declararea conform procedurii legale. Ca regul general , în modul de constituire i de administrare a ariilor protejate trebuie s se ia în considerare interesele comunit ilor locale, facilitându-se participarea localnicilor la aplicarea m surilor de protec ie, conservare i utilizare durabil a resurselor naturale, încurajându-se men inerea practicilor i cuno tin elor tradi ionale locale în valorificarea acestor resurse, în beneficiul comunit ilor locale (art. 10). Documenta ia necesar în vederea instituirii regimului special de arie natural protejat trebuie s cuprind : a) studiul de fundamentare tiin ific ; b) harta topografic , cu limitele ariei naturale protejate; c) suprafa a i situa ia juridic a terenurilor, cu precizarea proprietarilor acestora; d) avizul Academiei Române (art. 11). Pân la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protec ie a ariilor naturale protejate, de in torii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, indiferent de destina ia terenurilor, sunt inu i s aplice i s respecte m surile de ocrotire, conservare i utilizare stabilite de c tre autorit ile pentru protec ia mediului, în condi iile prezentei ordonan e de urgen . 2.2.3. Alte reguli Ariile naturale protejate i zonele de protec ie trebuie eviden iate în mod obligatoriu în planurile na ionale, zonale i locale de amenajare a teritoriului i de urbanism. În perimetrele ariilor naturale protejate i în vecin tatea acestora, precum i a altor bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protec ie i conservare este interzis orice lucrare sau activitate susceptibil s genereze un impact negativ asupra acestora. Autorizarea 110 activit ilor în perimetrul ariilor naturale protejate i în vecin tatea acestora se face cu ajutorul structurilor administrative ale ariei naturale protejate. În sfâr it, sunt ocrotite i se conserv totodat în regim de protec ie coridoarele ecologice instituite de c tre autoritatea public central pentru protec ia mediului, cu ajutorul consiliului jude ean i al Academiei Române, fiind interzise orice lucrare i ac iune care le afecteaz integritatea. 2.2.4. Administrarea re elei de arii naturale protejate Ansamblul ariilor protejate instituite conform legii, constituirea na ional de arii naturale protejate, coordonarea i managementul lor sunt în responsabilitatea autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului, a Academiei Române i a Comitetului Na ional „OmBiosfer “, conform atribu iilor specifice. Modalit ile de administrare a ariilor naturale protejate i a altor bunuri ale patrimoniului natural puse sub regim special de protec ie i conservare sunt stabilite avându-se în vedere: a)categoria ariei naturale protejate; b)întinderea ariei naturale protejate; c)posibilit ile de asigurare a resurselor financiare suplimentare pentru asigurarea unei func ion ri corespunz toare a administra iei. Administrarea ariilor naturale protejate i a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural puse sub regim special de protec ie i conservare se poate face prin: a)structuri de administrare special constituite subordonate direct Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii; b) structuri de administrare special constituite în subordinea unor regii autonome, companii i societ i na ionale i comerciale, autorit i ale administra iei publice locale, servicii descentralizate ale administra iei publice centrale, institu ii tiin ifice, de cercetare i de înv mânt din sectorul public i privat, muzee, organiza ii neguvernamentale, constituite potrivit legii; c)persoane fizice cu calitatea de custode. Structurile de administrare special constituite se asigur , în mod obligatoriu, pentru rezerva iile biosferei, parc na ional i parc natural. Pentru una sau mai multe situri naturale ale patrimoniului universal, arii speciale de conservare, arii de protec ie special , ari faunistic i zone umede de importan interna ional se asigur structuri de administrare special constituite. 111 Aceste structuri sunt reprezentate, în condi iile legii, prin: a)administra ii proprii, cu personal calificat, special angajat, care asigur administrarea ariilor naturale protejate, potrivit planurilor de management i regulamentelor de organizare i func ionare; b)consilii consultative de administrare, organizate pe lâng administra iile proprii, alc tuite din reprezentan i ai institu iilor, organiza iilor economice, autorit ilor i comunit ilor locale care de in cu orice titlu suprafe e în perimetrul ariei naturale respective i care sunt implicate i interesate în aplicarea m surilor de protec ie, conservare i dezvoltare durabil a zonei. Administra iile proprii, cu personal calificat, special angajat se numesc: a)de Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii, în cazurile în care acestea îi sunt direct subordinate; b)de organiza iile c rora li se atribuie dreptul de a administra o arie natural protejat i care consimt s asigure din surse proprii la asigurarea mijloacelor financiare i/sau tehnice, necesare pentru buna administrare, potrivit planului de management. Consiliile consultative de administrare se organizeaz la propunerea administra iei ariei protejate, cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii. Structurile de administrare special constituite pentru administrarea ariilor naturale protejate vor fi îndrumate i supravegheate de un consiliu tiin ific. Componen a consiliilor tiin ifice se propune de administra ia ariilor naturale protejate, cu avizul Academiei Române i se aprob de Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii. Consiliile tiin ifice evalueaz modul în care sunt aplicate m surile prev zute în planurile de management i prezint , anual sau ori de câte ori este necesar, Academiei Române i autorit ii centrale pentru protec ia mediului rapoarte cuprinzând constat ri, propuneri i recomand ri. Evaluarea managementului ariilor naturale protejate cu structuri de administrare special constituite se face cel pu in o dat pe an, pe baza rapoartelor consiliilor tiin ifice, de c tre Agen ia Na ional pentru Ari Naturale i protejate i Conservarea Biodiversit ii i de Academia Român . Consiliile tiin ifice ale parcurilor na ionale i naturale analizeaz , în vederea aviz rii, solicit rile de desf urare a oric ror activit i susceptibile s aib impact negativ asupra ariei naturale protejate, precum i orice studii privind activit i i dezvolt ri ce ar urma s se desf oare pe suprafa a sau imediata vecin tate a ariilor naturale protejate. În cazul în care pentru o investi ie de interes na ional cu poten ial impact negativ asupra unei arii naturale protejate nu exist solu ii 112 alternative, iar planul sau proiectul trebuie realizat pentru un obiectiv de interes public major, inclusiv cu caracter social sau economic, statul va asigura m suri de compensare a teritoriului, astfel încât s se protejeze integritatea re elei de arii protejate. Acolo unde aria natural protejat de interes comunitar are tipuri de habitate i/sau specii prioritare, planul sau proiectul trebuie s fie de interes major din punct de vedere al beneficiilor de mediu sau alte motiva ii imperative de interes public major. Consiliile tiin ifice ale parcurilor na ionale i naturale amalizeaz , în vederea aviz rii, solicit rile de desf urare a oric ror activit i susceptibile s aib impact negativ asupra ariei naturale protejate, precum i orice studii privind activit i i dezvolt ri ce ar urma s se desf oare pe suprafa a sau în imediate vecin tate a ariilor naturale protejate. În cazurile rezerva iilor tiin ifice, rezerva iilor naturale, monumentelor naturii i ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protec ie, care nu sunt cuprinse în perimetrele rezerva iilor biosferei, ale parcurilor na ionale i parcurilor naturale, ariilor speciale de conservare, ariilor de protec ie special avifaunistic , administrarea se poate asigura prin una dintre modalit ile prev zute de lege, pe baz de conven ii încheiate, dup caz, cu autoritatea central pentru protec ia mediului. În situa iile în care în aceea i zon exist arii naturale protejate i alte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protec ie, dar pentru care nu se constituie structuri de administrare speciale sau nu s-a dat spre administrare unor custozi administrarea lor, se poate asigura de c tre un singur organ de administrare, în coordonarea direct a autorit ii publice teritoriale a protec iei mediului, cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii. Planurile de management i regulamentele ariilor naturale protejate care reglementeaz desf urarea tuturor activit ilor din aria natural protejat se elaboreaz de administratorii ariilor naturale protejate i se aprob de Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii cu avizul Academiei Române. Pân la aprobarea planurilor de management administratorii ariilor naturale protejate se asigur în baza ordinului emis de autoritatea public central pentru protec ia mediului. M surile de management al ariilor naturale protejate se elaboreaz astfel încât s in cont de exigen ele economice, sociale i culturale, precum i de particularit ile regionale i locale ale zonei. Reglementarea con inutului planurilor de management se va face prin acte normative specifice. Modificarea planurilor de management se poate face de administratorii sau custozii ariilor naturale protejate, cu avizul consiliului 113 tiin ific i ac Academiei Române, precum i cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodoversit ii. Respectarea planurilor de management i a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum i pentru persoanele fizice i juridice care de in sau administreaz terenuri i alte bunuri i/sau care desf oar activit i în perimetrul i în vecin tatea ariei naturale protejate. Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare local i na ional , precum i orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria natural protejat i din vecin tatea acesteia vor fi armonizate cu prevederile planului de management. Prevederile oric ror planuri de dezvoltare, cu excep ia situa iilor specifice sunt prioritare fa de prevederile oric ror planuri de dezvoltare, cu excep ia situa iilor specificate de lege. Autorit ile locale i na ionale cu competen e i responsabilit i în reglementarea activit ilor din zona ariilor naturale protejate sunt obligate s instituie, de comun acord cu structurile de administrare a ariilor naturale protejate i, dup caz, cu Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodoversit ii, m suri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabil a resurselor naturale din ariile naturale protejate i din vecin tatea acestora, conform prevederilor planurilor de management. (art.19). Zonarea intern a ariilor naturale protejate se face prin planul de management, prin definirea i delimitarea zonelor de conservare special , a zonelor cu protec ia strict echivalente rezerva iilor tiin ifice, a zonelor de interes special din punctul de vedere al biodiversit ii, zonelor de dezvoltare durabil a activit ilor umane i a zonelor de dezvoltare turistic , conform obiectivelor specifice fiec rei arii naturale protejate. Zonele de conservare special cuprind cele mai valoroase elemente ale patrimoniului naturale din interiorul parcurilor na ionale i parcurilor naturale i sunt asimilabile integral sau pot include rezerva i tiin ifice, rezerva ii naturale, inclusiv de tip peisagistic, monumente ale naturii, arii speciale de conservare, arii de protec ie special avifaunistic , zone protejate pentru monumentele istorice de valoare na ional excep ional , dup caz. Zone cu protec ie strict – zonele din arii naturale protejate, în care se interzice desf urarea oric ror activit i umane, cu excep ia activit ilor de cercetare, educa ie i formele de turism definite în planurile de management. Zone de interes special din punctul de vedere al biodiversit ii – zonele din rezerva ii ale biosferei, parcuri na ionale, parcuri naturale, arii speciale de protec ie special avifaunistic i arii de conservare special în 114 care se impun m suri speciale pentru conservarea unor habitate i/sau specii. Zone de dezvoltare durabil a activit ilor umane – zonele în care se permit activit i de investi ii/dezvoltare, dar cu respectarea principiului de utilizare durabil a resurselor naturale i de prevenire a oric ror efecte negative asupra biodiversit ii. Zone de dezvoltare turistic – zonele în care se permite dezvoltarea de activit i turistice care presupun investi ii speciale. Prin O.U.G. nr.195/2005 (art.51 alin.5), pentru administrarea parcurilor na ionale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar i a ariilor de protec ie special avifaunistice a c ror suprafa este mai mare de 4000 ha, s-a înfiin at Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii, institu ie public , în subordinea autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului, finan at din venituri proprii i subven ii acordate de la bugetul de stat, care are în subordine i/sau coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridic . 2.2.5. Controlul i regimul sanc ionator Reglementarea legal stabile te un regim special în privin a controlului asupra respect rii cerin elor legale în materie, în sensul c acesta este organizat de c tre autoritatea public pentru protec ia mediului i este exercitat prin persoane special împuternicite din cadrul: a) aparatului central al acesteia, cu atribu ii de control pe întregul teritoriu al rii; b) autorit ilor jude ene de protec ie a mediului, cu atribu ii de control pe teritoriul unit ilor administrativ-teritoriale în care acestea func ioneaz ; c) personalului administra iilor sau administratorii i custozii ariilor naturale protejate; d) inspectoratelor silvice i oficiilor cinegetice teritoriale, cu atribu ii de control pe teritoriul lor de competen . Controlul asupra respect rii prevederilor prezentei ordonan e de urgen referitoare la ariile naturale protejate, declarate prin hot râri ale consiliilor jude ene sau locale se exercit i de c tre personalul special împuternicit al acestora. Înc lcarea dispozi iilor ordonan ei de urgen atrage „r spunderea civil , material , contraven ional sau, dup caz, penal . Ca o 115 particularitate, constatarea faptelor ce constituie contraven ii i aplicarea sanc iunilor se fac de c tre persoanele împuternicite în acest scop de c tre autoritatea public central pentru protec ia mediului, respectiv de c tre membrii Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române, personalul inspectoratelor teritoriale de protec ie a mediului, al inspectoratelor silvice teritoriale, al oficiilor teritoriale cinegetice, personalul administra iilor sau administratorii i custozii ariilor naturale protejate, precum i de c tre ofi erii i subofi erii de poli ie, de c tre persoanele împuternicite de administra ia public jude ean i local “. 3. Regimul juridic de protec ie i conservare a Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“ Delta Dun rii este cea mai mare i mai pu in afectat zon umed a Europei, constituind o regiune de importan interna ional 56. Ea este în acela i timp deosebit de fragil , mediul deltaic fiind supus în ultimele decenii unei degrad ri grave, ca urmare a supradezvolt rii naviga iei, exploat rii nera ionale a resurselor piscicole, agriculturii i opera iunilor de regularizare, polu rii sub diferite forme. Într-o asemenea situa ie, în ultimii ani s-au adoptat o serie de m suri, inclusiv legislative, vizând oprirea proceselor de degradare a patrimoniului natural al deltei i reconstruc ia sa ecologic . Rezultatul principal îl constituie, din acest punct de vedere, constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“, cu un statut juridic complex, menit s asigure gestionarea corespunz toare i dezvoltarea durabil a resurselor naturale ale zonei. 6.5.1. Evolu ia reglement rilor vizând protec ia i conservarea Deltei Dun rii Prin Decretul nr. 103 din 7 februarie 1990 au fost sistate lucr rile de aplicare a programului de amenajare i exploatare integral a Deltei Dun rii, a fost abrogat Decretul nr. 92/1983 i au fost oprite oricare alte activit i care ar afecta mediul deltaic. Totodat , s-a prev zut elaborarea unui studiu din care s rezulte m surile necesare pentru utilizarea economic a teritoriului zonei, în condi ii de redresare i men inere a 56 Delta Dun rii se întinde pe o suprafa de 550.000 ha (dintre care peste 400.000 ha în România, i restul în Ucraina), constituind o important zon a biodiversit ii. Apele ei g zduiesc peste 75 de specii de pe ti (inclusiv sturioni). Aici se g sesc forma iuni unice de stejari, crescute pe vechi plaje, care, împreun cu stepele adiacente, ad postesc multe specii de plante i animale. Numeroase specii de p s ri pe cale de dispari ie se mai întâlnesc înc în delt , precum: cormoranul pitic, gâsca cu piept ro u, pelicanii dalma ieni etc. 116 echilibrului ecologic. Prin Decretul nr. 187 din 30 martie 1990, România a aderat la Conven ia UNESCO adoptat la 16 noiembrie 1972, iar Delta Dun rii a fost înscris pe lista patrimoniului mondial în decembrie 1991 i a fost declarat rezerva ie a biosferei. Reflectând asemenea evolu ii, prin Hot rârea Guvernului nr. 983 din 29 august 1990 (privind organizarea i func ionarea Ministerului Mediului), pentru îndrumarea i controlul întregii activit i tiin ifice, de turism i agrement din delt s-a înfiin at Administra ia Rezerva iei „Delta Dun rii“, institu ie cu personalitate juridic în subordinea Ministerului Mediului. Un pas important în stabilirea noului regim de protec ie i conservare a mediului deltaic l-au constituit aderarea României, prin Legea nr. 5 din 25 ianuarie 1991, la Conven ia asupra zonelor umede de importan interna ional , în special ca habitat al p s rilor acvatice (încheiat la Ramsar la 2 februarie 1971), i înscrierea Deltei Dun rii (în mai 1991) pe lista aferent acestei conven ii57. Toate aceste reglement ri au stabilit un ansamblu de reguli interna ionale aplicabile Deltei Dun rii, completate cu prevederi legislative de ordin intern. 6.5.2. Reglement rile interna ionale privind protec ia i conservarea Deltei Dun rii Cele dou conven ii interna ionale (respectiv Conven ia UNESCO i cea de la Ramsar) stabilesc un sistem general de protec ie la nivel na ional i interna ional. 6.5.2.1. Protec ia Deltei Dun rii ca obiectiv al patrimoniului mondial Primul principiu consacrat de acest document interna ional deosebit de important este acela al obliga iei tuturor statelor de a proteja bunurile naturale i culturale excep ionale care, privite în mod colectiv, apar in întregii umanit i i de a nu lua nici o m sur susceptibil de a prejudicia direct ori indirect acest patrimoniu. Dispozi iile conven iei încearc o conciliere cât mai bun posibil între principiile suveranit ii i integrit ii teritoriale i necesitatea unei interven ii interna ionale. Astfel, pe de o parte, se stabile te clar c guvernele na ionale sunt responsabile de protec ia siturilor, patrimoniului mondial aflat sub jurisdic ia lor, iar pe de alt parte, c acestea trebuie s coopereze în acest domeniu. Bunurile naturale care fac parte din patrimoniul mondial r mân supuse legisla iei statului competent teritorial în ce prive te proprietatea, în sensul c acestea vor continua s apar in entit ilor publice, private ori particularilor. 3 În plus, România a semnat la 5 iunie 1992 Conven ia asupra biodiversit ii, iar prin Legea nr. 13 din 11 martie 1993 a ratificat Conven ia privind conservarea vie ii s lbatice i habitatelor naturale din Europa, adoptat la Berna la 19 septembrie 1979. 117 Acest stat are competen a de a identifica i a delimita diferitele bunuri care s fie înscrise pe lista patrimoniului natural mondial supus protec iei. F când acest lucru în privin a Deltei Dun rii, statul român a subscris obliga iilor de a adopta o politic general de a conferi acesteia o func ie în via a colectiv i a integra preocup rile de protec ie a mediului în programele de dezvoltare economico-social 58. M suri juridice, tiin ifice, tehnice, administrative i financiare i, în special, existen a unor servicii speciale trebuie s asigure conservarea, valorificarea i refacerea acestui patrimoniu (art. 5). Statele trebuie s trimit periodic rapoarte asupra m surilor pe care leau întreprins în acest sens unui comitet special creat de conven ie (art. 29). Pe de alt parte, comunitatea interna ional exercit o influen efectiv , prin intermediul UNESCO, ca autoritate moral i de acordare de asisten tehnic i financiar . A a se face c documentul a instituit un sistem de cooperare interna ional pentru a ajuta statele s race în eforturile lor de a asigura o protec ie corespunz toare elementelor naturale reprezentative. În acest sens a fost creat un comitet interguvernamental al patrimoniului mondial natural i cultural care, pe baza criteriilor pe care le stabile te el însu i, dar cu consim mântul statelor competente teritorial, întocme te o list a patrimoniului mondial i o alta a patrimoniului mondial în pericol. Tot comitetul este cel care studiaz i decide în privin a cererilor de asisten interna ional pentru protec ia, conservarea, valorificarea ori reanimarea elementelor acestui patrimoniu. În ansamblul s u, Conven ia UNESCO consacr principiul conform c ruia bunurile naturale care privesc întreaga omenire trebuie s fie conservate în interesul umanit ii i un proces de asisten interna ional trebuie s ajute statele aflate în nevoie, competente din punct de vedere teritorial, i care sunt un fel de depozitar al bunurilor care fac parte din patrimoniul universal. De altfel, trebuie subliniat faptul c , respectând întocmai independen a de jurisdic ie a fiec rui stat, conven ia încurajeaz statele-p r i a se angaja pentru respectarea acestui patrimoniu i deschide perspective ac iunii interna ionale. În sfâr it, Conven ia privind patrimoniul mondial este singurul tratat cu voca ie universal privind conservarea unui patrimoniu cultural i natural apar inând întregii umanit i. 6.5.2.2. Conservarea Deltei Dun rii ca zon umed de interes interna ional 58 Pentru o prezentare general a celor dou conven ii a se vedea Al. Kiss, Ch.Beurier Droit international de l’environnement, Ed. Pedone, Paris, 2004; Cristina Cameron, Caractéristiques positives et faiblesses de la Convention du patrimoine naturel, în revista „Nature et ressources“, nr.3/1992, p. 18-21. 118 Ca resurse de mare valoare economic , cultural , tiin ific i recreativ , cele peste 300 de zone umede înscrise pe lista Ramsar, printre care i Delta Dun rii, se bucur de un regim na ional i interna ional special de protec ie i conservare. Conven ia din 197159 stabile te pentru statele-p r i în primul rând cerin a de a elabora i a aplica planurile lor de amenajare, astfel încât s se favorizeze conservarea acestor zone i s asigure utilizarea ra ional a resurselor lor (art. 3). Conservarea trebuie s fie promovat prin crearea de rezerva ii în zonele umede, acestea fiind sau nu înscrise pe list , i prin realizarea supravegherii adecvate a st rii acestora (art. 4). Gestiunea ra ional presupune m suri legislative i administrative în vederea asigur rii cre terii efectivelor la popula iile de p s ri acvatice, protej rii faunei i florei i a habitatelor naturale din zon . Orice reducere a suprafe ei unei zone umede trebuie s fie compensat prin crearea de noi rezerva ii naturale. Totodat , documentul consacr conven ia statelor semnatare de a- i coordona politicile lor de conservare. De asemenea, este stipulat obliga ia de a coopera pentru statele care împart acelea i zone umede, bazine hidrografice ori acelea i popula ii de animale din zonele umede, ca de exemplu p s rile de ap migratoare. 6.5.2.3. Conceptul de rezerva ie a biosferei Conceptul de rezerva ie a biosferei a fost introdus de c tre consiliul interna ional de coordonare a Programului MAB din cadrul UNESCO în anul 1970. Scopul declarat al acestuia l-a constituit stabilirea unei serii de arii protejate, legate între ele printr-o re ea de coordonare interna ional , având ca obiectiv demonstrarea beneficiilor conserv rii pentru societate i procesul de dezvoltare. Acest obiectiv urma s fie atins prin elaborarea unui management de conservare i gestiune a acestor zone, dezvoltarea unui sistem de monitoring, participarea colectivit ilor locale i informare i educa ie ecologic . Prima rezerva ie a biosferei a fost desemnat în 1976, în prezent num rul acestora dep ind 230, în circa 75 de ri, acoperind o arie de peste 1,5 milioane km p tra i60. În urma evolu iilor de peste dou decenii, conceptul actual de rezerva ie a biosferei exprim drept cerin e esen iale: cuprinderea a trei zone de protec ie (zona central , zona-tampon i zone de tranzi ie), 59 Intrat în vigoare în 1975, a fost amendat în 1987 pentru a permite stabilirea unei structuri administrative formate dintr-un comitet permanent i un secretariat. 60 În 1984, consiliul MAB a lansat un plan de ac iune pentru a coordona aplicarea conceptului general de rezerva ie a biosferei, cuprinzând nou obiective fundamentale i 35 de ac iuni specifice, formând împreun trei mari domenii: dezvoltarea i intensificarea re elei, folosirea acesteia pentru cercetare i monitoring i conservarea rezerva iilor. 119 îndeplinirea a trei func ii principale (conservare, cercetare i dezvoltare) i existen a unei institu ii având competen a de a gera ansamblul zonei. 6.5.2.4. Legea privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“ În realizarea angajamentelor interna ionale i pentru constituirea unui regim adecvat de protec ie i conservare a Deltei Dun rii a fost elaborat i adoptat de c tre parlament o lege special , respectiv Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“61. Actul legislativ cuprinde trei mari categorii de dispozi ii: a) dispozi ii referitoare la regimul general i special de protec ie; b) dispozi ii cu caracter institu ional i de autorizare i c) sanc iuni. Preluând elemente din conven iile de la Ramsar i UNESCO, legea define te rezerva ia biosferei ca zon geografic cu suprafe e de uscat i de ap , inclusiv terenuri aflate permanent sub ape, în care exist elemente i forma iuni fizicogeografice, specii de plante i animale care îi confer o importan biogeografic , ecologic i estetic deosebit , cu valoare de patrimoniu natural i universal, fiind supus unui regim special de administrare în scopul conserv rii acesteia, prin dezvoltarea a ez rilor umane i organizarea activit ilor economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului deltaic i a resurselor sale naturale62 (art. 2). Defini ia legal surprinde, ca elemente esen iale, calitatea de patrimoniu natural mondial i zon umed de importan interna ional , supus unui regim de protec ie i conservare bazat mai ales de promovarea unui tip de dezvoltare durabil . 6.5.2.4.1. Zonele de protec ie ale rezerva iei. Protec ia i conservarea teritoriului rezerva iei se fac în mod diferen iat, în func ie de elementele supuse ocrotirii. Astfel, conform legii, sunt delimitate trei zone func ionale63: a) zone cu regim de protec ie integral ; b) zone-tampon cu regim diferen iat de protec ie, în care se pot desf ura unele activit i umane, precum i zone de reconstruc ie ecologic ; c) zone economice, în care se pot desf ura activit i economice tradi ionale (art. 3). 61 Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, anul V, nr. 283, din 7 decembrie 1993. Din punct de vedere fizico-geografic, rezerva ia cuprinde: Delta Dun rii, s r turile Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dun rea maritim pân la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea, cu zona inundabil , litoralul M rii Negre de la Bra ul Chilia pân la Capul Midia, apele maritime interioare i marea teritorial , pân la izola ia de 20 m inclusiv. Limita continental a rezerva iei este reprezentat de contactul Podi ului Dobrogean cu zonele umede i palustre. 63 Delimitate prin hot râre de guvern, conform art. 9 din lege. 62 120 Regimul specific, cu precizarea m surilor concrete de protec ie i al fiec rei zone va fi stabilit prin statutul rezerva iei. În acest sens, o deosebit importan prezint distinc ia în cele trei zone pe care trebuie s le cuprind , în principiu, fiecare rezerva ie a biosferei i zonele prev zute de legisla iile na ionale în materie. Totodat , în 1988, consiliul MAB a relevat o serie de schimb ri care s fie operate în vederea moderniz rii conceptului i sprijinirii aplic rii sale din punct de vedere financiar. La rândul s u, Conferin a UNESCO a adoptat o rezolu ie prin care cere consolidarea statutului juridic al rezerva iei biosferei protejate. A a de exemplu, expresia „zon -tampon“ poate fi utilizat în dou sensuri diferite, dup cum este vorba despre o zon -tampon a rezerva iei biosferei ori despre cea a zonei protejate care constituie zona sa central . Or, se tie c limitele acestor zone nu coincid. Legea stabile te regula c zonele cu regim de protec ie integral sunt protejate în mod obligatoriu de zone-tampon. 6.5.2.4.2. Regimul de administrare. Pentru aplicarea regimului general de protec ie i conservare a Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“ i administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional i pentru refacerea i protec ia unit ilor fizico-geografice aferente, prin lege s-a înfiin at Administra ia Rezerva iei, ca institu ie public cu personalitate juridic , cu sediul în municipiul Tulcea, în subordinea autorit ii centrale pentru protec ia mediului64. Din punct de vedere structural, Administra ia este condus de c tre Consiliul tiin ific (cu rol deliberativ, adoptând hot râri în domeniile fundamentale ale rezerva iei) i Colegiul executiv (ca organ de aplicare a hot rârilor consiliului tiin ific), având ambele ca pre edinte pe guvernator. Dat fiind importan a deosebit a particip rii reprezentan ilor colectivit ilor locale la adoptarea deciziilor privind teritoriul rezerva iei, prevederile legii, în sensul c din consiliul tiin ific fac parte i trei personalit i din teritoriu, propuse de c tre Consiliul Jude ean Tulcea, sunt insuficiente. Practica interna ional relev c , de obicei, al turi de administra ia propriu-zis , se apeleaz la organisme consultative, formate din speciali ti, reprezentan i ai popula iei locale, organiza iilor neguvernamentale etc., competente s emit o serie de avize. 64 Anterior, prin Hot rârea Guvernului nr. 983 din 9 august 1990 privind organizarea i func ionarea Ministerului Mediului, pentru coordonarea i controlul întregii activit i tiin ifice, de turism i agrement din Delt a fost creat Administra ia Deltei Dun rii, rezerva ie a biosferei, institu ie cu personalitate juridic în subordinea Ministerului Mediului. Ulterior, toate hot rârile guvernamentale privind organizarea i func ionarea ministerului de resort (inclusiv Hot rârea nr. 792 din 17 decembrie 1992 privind Ministerul Apelor, P durilor i Protec iei Mediului) au prev zut Administra ia Rezerva iei, cu regim de serviciu public descentralizat al ministerului în unit ile administrativ-teritoriale. 121 Tot în componen a Administra iei Rezerva iei func ioneaz i corpul de inspec ie i paz , având ca func ie realizarea supravegherii întregului teritoriu al rezerva iei i sanc ionarea nerespect rii m surilor de protec ie stabilite în statutul rezerva iei. 6.5.2.4.3. Atribu iile Administra iei Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“. Conform legii de constituire i actelor normative subsecvente, Administra ia Rezerva iei îndepline te dou mari categorii de atribu ii: de administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional al rezerva iei i, respectiv, de refacere i protec ie a unit ilor fizicogeografice ale acesteia. A. Atribu iile de administrare. Potrivit art. 10 al actului normativ, suprafe ele terestre i acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ap , care intr în componen a rezerva iei, împreun cu resursele naturale pe care le genereaz , cu excep ia terenurilor care formeaz obiectul dreptului de proprietate privat sau apar in domeniului public ori privat, local sau jude ean, constituie patrimoniul natural, domeniul public de interes na ional aflat în administrarea Administra iei Rezerva iei. Terenurile care constituie domeniu public de interes jude ean sau local, utilizate ca amenaj ri agricole sau piscicole, i care datorit degrad rii sau altor cauze nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate vor fi integrate în regimul natural de folosin prin efectuarea lucr rilor corespunz toare de reconstruc ie ecologic , stabilite de Administra ia Rezerva iei i de Consiliul Jude ean Tulcea pentru terenurile din domeniul public de interes jude ean, respectiv de consiliile locale pentru terenurile din domeniul public de interes local. Valorificarea resurselor regenerabile terestre i acvatice, precum i utilizarea unor terenuri pentru realizarea de obiective de investi ii în zonele valorificabile din punct de vedere economic ale domeniului public de interes na ional pot fi concesionate în condi iile legii de Administra ia Rezerva iei. Popula ia local are drept de preem iune. Valorificarea resurselor naturale prin activit i economice tradi ionale – p unat, cultivarea terenurilor ie ite temporar de sub ape, albin rit, recoltarea florei i a faunei naturale terestre i acvatice, practicarea serviciilor de turism i agrement, a pescuitului i vân torii sportive, realizarea de servicii de transport pe canalele navigabile, cu excep ia bra elor Dun rii – desf urate pe terenurile apar inând domeniului public de interes na ional, se efectueaz pe baza permisului de practicare a activit ilor respective, eliberat de Administra ia Rezerva iei. 122 Taxele de autorizare pentru organizarea unor activit i economice, de turism i agrement pe teritoriul rezerva iei se stabilesc, la propunerea Administra iei Rezerva iei, de consiliul jude ean. Desf urarea de activit i economice, de turism i agrement de c tre persoane fizice i juridice se autorizeaz de Consiliul Jude ean Tulcea pe baza acordului i autoriza iei de mediu emise de Administra ia Rezerva iei. Taxele încasate din autoriz ri se vor constitui într-un fond special la dispozi ia Consiliului Jude ean Tulcea, pentru finan area activit ilor cu caracter social ale autorit ilor publice locale din teritoriul rezerva iei. (art.11). Desf urarea activit ii economico-productive, de turism i agrement de c tre persoane fizice i juridice în leg tur cu terenurile aflate în perimetrul rezerva iei i care sunt obiect al dreptului de proprietate privat a persoanelor fizice i juridice sau apar inând domeniului public ori privat, local sau jude ean se autorizeaz de c tre Consiliul Jude ean Tulcea, pe baza acordului i autoriza iei de mediu emise de c tre Administra ia Rezerva iei. Ca atribu ii de autorizare ecologic , emite acordul i autoriza ia de mediu privind organizarea i desf urarea activit ilor economico-productive, de turism i agrement de c tre persoane fizice i juridice în concordan cu cerin ele conserv rii biodiversit ii i a structurilor ecologice specifice i exercit modul de aplicare a prevederilor acestora, (art. 6, lit. e, f). În acela i context, administra ia avizeaz , sub raportul protec iei ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului i de urbanism ale localit ilor de pe teritoriul rezerva iei, elaborate potrivit legii (art. 6, lit. h). Problema evalu rii impactului ecologic ca premis a integr rii cerin elor conserv rii mediului cu necesit ile dezvolt rii este de maxim importan i trebuie înscris în cadrul general al regimului studiului de impact, procedur care va fi reglementat de viitoarea lege general a mediului. B. Atribu ii de protec ie i conservare a mediului, inclusiv de reconstruc ie ecologic . Acestea au un caracter general, în sensul c sunt exercitate în privin a întregului teritoriu al rezerva iei, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare asupra diferitelor zone ale acesteia. Este vorba despre o competen general i exclusiv a Administra iei Rezerva iei. Legea stabile te în acest sens mai întâi unele atribu ii de evaluare ecologic , respectiv a st rii ecologice a patrimoniului natural, a resurselor naturale i a nivelului de valorificare a acestora, în acord cu poten ialul lor de regenerare i cu capacitatea de suport a ecosistemelor (art. 6, lit. a, d). Acestea sunt completate cu func iile de promovare a activit ii de cercetare i cooperare tiin ific interna ional , organizarea de ac iuni de informare, 123 educa ie i propagand ecologic i de conlucrare i cooperare la nivel intern i interna ional în domeniu (art. 6, lit. j, k, l). Atribu iile propriu-zise de protec ie se exprim în: asigurarea m surilor necesare conserv rii i protec iei genofondului i biodiversit ii (art. 6, lit. a), stabilirea i aplicarea m surilor de reconstruc ie ecologic a ecosistemelor deltaice. Acestea se completeaz cu cele de sprijin i protejare a activit ilor economice tradi ionale ale popula iei locale (art. 6, lit. g). Dup cum este cunoscut, în aceast privin dreptul poate interveni atât prin ap rarea propriet ii în dimensiunea sa de patrimoniu natural fa de eventualele agresivit i din afar (prin punerea la dispozi ia proprietarului a unei serii de proceduri i ac iuni de ap rare i reparare a eventualelor pagube), cât i prin impunerea unor servitu i publice legale privind m surile generale de protec ie a mediului. De altfel, m surile stabilite de lege ca servitu i ale dreptului de proprietate reprezint în prezent principala cale juridic de promovare a obiectivelor protec iei i conserv rii mediului natural. În acest sens, legea stabile te obliga ia general a persoanelor fizice sau juridice care de in cu titlu de proprietate terenuri pe teritoriul rezerva iei de a le gospod ri prin mijloace ecologice admise, tradi ionale sau recomandate de autorit ile tiin ifice. Mai mult, art. 8 recunoa te i garanteaz dreptul popula iei locale de a p stra obiceiurile specifice locale i activit ile economice tradi ionale. Dar aceast situa ie ridic problema deosebit de important a compensa iilor ce trebuie acordate proprietarilor pentru lipsa de câ tig suferit ca urmare a respect rii m surilor de protec ie ecologic . Din acest punct de vedere, legea ofer solu ii par iale. Astfel, prin art. 6, lit. g stabile te ca atribu ie a Administra iei Rezerva iei sprijinirea i protejarea activit ilor economice tradi ionale ale popula iei locale, iar prin art. 8 se prevede c va asigura, dup caz, prin compensa ii continuitatea acestora (pescuit, agricultur , recoltarea stufului). Desigur, pe calea reglement rilor de aplicare a legii este necesar s se prevad în am nun ime procedura de evaluare i acordare a acestor compensa ii, altfel existând riscul inoperativit ii acestor prevederi legale, din cauza caracterului lor prea general. S-ar putea de asemenea identifica i consacra i alte forme financiarfiscale de stimulare a proprietarilor, în sensul respect rii i promov rii m surilor de protec ie ecologic (ca de exemplu degrev ri fiscale, credite avantajoase etc.). C. Regimul sanc ionator. Nerespectarea m surilor legale instituite în vederea gospod ririi ra ionale, protec iei i conserv rii rezerva iei este sanc ionat sub forma contraven iilor stabilite expres de lege (art. 12 i 13). Amenda sanc ionatoare poate fi aplicat atât persoanelor fizice, cât i 124 persoanelor juridice (în acest caz cuantumurile fiind mai ridicate), iar constatarea i sanc ionarea contraven iilor se realizeaz de c tre persoanele împuternicite în acest sens de c tre Administra ia Rezerva iei i organele Ministerului de Interne. 7. Protec ia faunei Reprezentând totalitatea speciilor de animale (în sens larg), fauna prezint importan din punct de vedere juridic sub aspectul protec iei animalelor (s lbatice i domestice) i a p s rilor. Astfel, protec ia animalelor s lbatice i protec ia animalelor domestice urm resc finalit i diferite: în primul rând, ocrotirea acestora de acte de cruzime, rele tratamente i abandon, iar în al doilea rând, protejarea lor fa de captur , distrugere i comercializare, ca acte care pot duce la dispari ia speciilor. Mijloacele i formele juridice difer i ele, în aceast privin fiind mult mai perfec ionate cele referitoare la protec ia animalelor s lbatice. La nivelul concep iei generale, asist m la evolu ii semnificative, de la considerarea animalelor ca simple „lucruri însufle ite“, bunuri mobile, i pân la a considera orice animal ca o „fiin sensibil “ i a-i recunoa te în consecin calitatea de subiect de drept. În acest context, se are în vedere consacrarea unor „drepturi ale animalului“, cu consecin e juridice dintre cele mai diverse. Din cauza pozi ion rii sale în centrul geografic al Europei, pe traseele de migra ie ale speciilor dinspre est spre vest i de la sud spre nord ( i viceversa), precum i în apropierea refugiilor glaciare, dar i ca rezultat al influen ei reliefului major, în special al Carpa ilor, i ac iunii factorilor de mediu locali, României are o faun deosebit de variat calitativ i bogat cantitativ. Pe teritoriul s u se interfereaz specii cu origini i reparti ii diferite, cele mai multe fiind central-europene, sudice i de step esteuropean . Diversitatea faunei rii noastre este estimat la aproximativ 33.900 specii, dintre care 1.000 sunt specii endemice i sub-endemice; din num rul total al acestora peste 33.0000 sunt nevertebrate i 795 sunt vertebrate. Vertebratele includ 211 specii de pe ti, dintre care 17 sunt periclitate i se refer la toate speciile native de sturioni, 20 specii de amfibieni dintre care 3 sunt periclitate, 23 specii de reptile, dintre care 9 sunt periclitate, 439 specii de p s ri (sedentare, migratoare i accidentale), dintre care 29 sunt periclitate i 102 specii de mamifere, dintre care 10 sunt periclitate. 125 7.2. Statutul juridic general al animalului Protec ia juridic a animalelor este realizat prin ansamblul reglement rilor referi-toare la situa ia animalelor domestice, domesticite (îmblânzite) ori inute în captivitate. Animalele s lbatice nu intr în aceast categorie, fiind considerate res nullius (lucruri f r st pân), i nu beneficiaz cu acest titlu de nici o m sur de protec ie individual , ci numai dac animalul respectiv apar ine unei specii protejate. La nivel interna ional nu au fost adoptate documente juridice ferme, care s consacre un statut juridic special în favoarea animalelor, fiind în prezen a unor simple „declara ii de drepturi“ proclamate de c tre organiza ii neguvernamentale. Astfel, la 15 octombrie 1978, sub auspiciile UNESCO, a fost proclamat solemn Declara ia universal a drepturilor animalului (revizuit în 1989), cu dou anexe: una asupra spiritului s u, iar alta asupra bazelor sale biologice. Documentul porne te de la ideea c via a este unic , toate fiin ele au o origine comun i s-au diferen iat în cursul evolu iei speciilor; în consecin , orice fiin posed drepturi naturale, i oric rui animal dotat cu un sistem nervos îi revin drepturi particulare. Coexisten a speciilor în lume implic recunoa terea de c tre specia uman a dreptului la existen al altor specii animale; respectarea animalelor este inseparabil legat de respectarea oamenilor între ei. Ca drepturi fundamentale sunt proclamate: drepturi egale la existen în cadrul echilibrelor ecologice, dreptul la respectarea oric rei vie i animale, interzicerea relelor tratamente i actelor de cruzime, dreptul animalului s lbatic de a tr i liber în mediul s u natural i de a se reproduce, dreptul la între inere i la atente îngrijiri al animalelor inute sub dependen a omului, incriminarea drept crim contra vie ii a oric rui act care implic f r necesitate moartea unui animal, necesit ile recunoa terii personalit ii juridice a animalului i a drepturilor sale prin lege .a. Au urmat i alte documente de acest gen: Declara ia asupra eticii alimentare (redactat în 1981 de c tre Funda ia Mondial pentru Calitatea Vie ii), Principiile de baz ale antispecismului (1995) etc. În cadrul acestora este denun at faptul c omul a creat în lumea vie o ierarhie arbitrar , artificial , care nu exist în mod natural, luând în considera ie exclusiv interesele sale proprii. Aceast ierarhie antropocentric a dus la specism, ceea ce înseamn a adopta o atitudine diferit fa de o specie sau alta, a le distruge pe unele i a le proteja pe altele, a declara unele „utile“, iar altele „p gubitoare“ ori feroce, a rezerva inteligen a pentru om i a nu acorda animalului decât instinctul. 7.3. Statutul juridic al animalului în dreptul românesc Codul civil românesc define te statutul juridic al animalului în capitolul II, „Despre mobile“, al c r ii II, „Despre bunuri i despre osebitele modific ri ale propriet ii“, respectiv în articolul 473, unde consider 126 animalele drept „mobile prin natura lor“, întrucât „se mi c de la sine“. Ata ate unei exploat ri agricole, animalele devin „imobile prin destina ie“: animalele ce proprietarul fondului d arenda ului pentru cultur (art. 467) i animalele afectate la cultur , porumbii din porumb rii, lapinii inu i pe lâng cas , stupii cu roi, pe tele din iaz (art. 468). Este evident o concep ie dep it , care neag orice drept animalului, din moment ce îl asimileaz unui lucru. Din aceast perspectiv se impune abrogarea expres a art. 473 din Codul civil, recunoa terea, pe calea legisla iei speciale, a calit ii de subiect de drept a oric rui animal ca fiin vie, între acesta i om neexistând o diferen de natur (ambii fiind „fiin e sensibile“), ci una de grad, de complexitate a organiz rii i manifest rii materiei vii. Acest nou statut juridic s-ar putea exprima în recunoa terea i garantarea unor m suri ferme de protec ie (inclusiv sub forma unor drepturi), vizând eliminarea actelor de cruzime i rele tratamente inutile, conferirea unei demnit i de coexisten lumii animale, asigurarea unei ocrotiri speciale speciilor protejate. În privin a legisla iei române ti actuale, protec ia animalelor domestice se reduce la o protec ie sanitar , exprimat printr-o serie de reguli i m suri menite s evite în cele din urm afectarea s n t ii omului, a s n t ii publice în general. Aa de exemplu, art. 310 din Codul penal a înscris la capitolul referitor la infrac iunile contra s n t ii publice i infrac iunea de r spândire a bolilor la animale sau plante. 7.4.Regimul juridic privind protec ia animalelor Prin Legea nr.205 din 26 mai 2004 privind protec ia animalelor s-au stabilit o serie de m suri necesare pentru asigurarea condi iilor de via i bun starea animalelor cu sau f r de in tor. Definind de in torul ca fiind proprietarul, persoana care de ine cu orice titlu valabil, precum i orice persoan fizic sau juridic în îngrijirea c reia se afl animalul, legea îi stabile te urm toarele obliga ii: -s aplice normele sanitare veterinare i de zooigien privind ad postirea, hr nirea, îngrijirea, reproduc ia, exploatarea, precum i a celor referitoare la protec ia i bun starea animalelor. -s aibe un comportament lipsit de brutalitate fa de acestea, de acestea, s le asigure condi iile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, precum i s le nu le p r seasc sau izgoneasc . -de a asigura acestora, în func ie de nevoile etologice, specie, ras , sex, vârst i categorie de produc ie, urm toarele: a)un ad post corespunz tor; b)hran i ap suficiente; c)posibilitatea de mi care suficient ; 127 d)îngrijire i aten ie. De asemenea, de in torilor de animale le este interzis s aplice rele tratamente, precum: lovire, schingiuirea i alte asemenea cruzimi. În sensul legii, prin r u tratament se în elege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, maltratarea i supunerea animalelor la eforturi inutile, precum i neasigurarea condi iilor minime necesare vie ii i bun st rii acestora, iar, prin cruzime fa de animale: a)omorârea animalelor, din perversitate, precum i prin practicarea tirului pe animale domestice sau captive; b)organizarea de lupte între animale sau cu animale; c)folosirea de animale vii pentru dresajul câinilor sau pentru a le controla agresivitatea; d)folosirea de animale pentru expozi ii, publicitate, realizare de filme sau în scopuri asem n toare, dac aceste activit i le provoac acestora suferin e fizice i psihice, afec iuni sau r niri; e)abandonarea unui animal â c rui existen depinde de îngrijirea omului; f)administrarea de substan e destinate stimul rii capacit ilor fizice ale animalelor în timpul competi iilor sportive, sub forma dopajului. Autoritatea na ional în domeniul protec iei animalelor este Autoritatea Na ional Sanitar Veterinar i pentru Siguran a Alimentelor. Pentru atingerea obiectivelor de protec ie, legea instituie condi ii privind de inerea, comer ul, transportul i folosirea animalelor în scop publicitar. Astfel, referitor la condi iile de de inere, animalele s lbatice pot fi de inute numai pe baz de autoriza ie, eliberat de direc iile jude ene veterinare i în condi iile prev zute de reglement rile în vigoare; de in torii au obliga ia de a îngriji i trata în mod corespunz tor un animal bolnav sau r nit; persoana care contribuie corespunz tor la dresarea unui animal are obliga ia de a folosi mijloace de dresaj care s nu provoace traume psihice sau fizice, precum i de a folosi metode care s nu prejudicieze s n tatea ori bun starea animalului. Autoritatea Na ional Sanitar Veterinar i pentru Siguran a Alimentelor, din considerente privind protec ia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul rii, poate impune anumite condi ii, precum i limita sau interzice importul, exportul, tranzitul i comer ul cu animale, inând cont de reglement rile comunitare. În sfâr it, animalele nu vor fi supuse unor suferin e inutile în cazul t ierii sau uciderii; t ierea acestora se efectueaz cu respectarea normelor în materie. 7.5.Protec ia faunei de interes cinegetic. Fauna de interes cinegetic reprezint totalitatea exemplarelor din popula iile din speciile de faun 128 s lbatic existente pe teritoriul României i prev zute de lege (în prezent în anexele nr.1 i 2 ale Legii nr.407 din 9 noiembrie 2006, a vân torii i protec iei fondului cinegetic, reglementarea-cadru în materie); ea este considerat o resurs natural regenerabil , bun public de interes na ional i interna ional (art.2). Legea împarte fauna s lbatic , în fauna de interes vân toresc, la care vânarea este permis (stabilind perioadele de vânare i cuantumul desp gubirilor în cazul unor fapte ilicite) i, respectiv, mamiferele de interes vân toresc i p s ri din fauna s lbatic la care vânarea este interzis (prev zându-se i cuantumul desp gubirilor în cazul unor fapte ilicite). Pentru asigurarea acestui regim special sunt prev zute o serie de reguli juridice aferente, respectiv: - gospod rirea faunei de interes cinegetic cu respectarea principiului durabilit ii, pe baza studiilor de evaluare i a planurilor de management de specialitate i prin interzicerea anumitor ac iuni v t m toare (art.17(1) i art.23; - obliga ia de realizare a pazei faunei de interes cinegetic, în condi iile legii (art.18); - vânarea mamiferelor i p s rilor admise la vân toare numai în cadrul cotei de recolt aprobate, cu respectarea reglement rilor tehnice privind organizarea i practicarea vân torii (art.19 (1); - exemplarele din speciile de interes vân toresc, mamifere i p s ri din fauna s lbatic la care vânarea este interzis , pot fi vânate numai dac se constat degenerate ori dac produc daune, în baza reglement rilor emise de autoritatea public central care r spunde de protec ia mediului (art.19 (3). - instituirea i delimitarea, în fiecare fond de vân toare, a uneia sau mai multor zone de lini te a faunei cinegetice în are exercitarea vân torii este interzis i care trebuie s acopere cel pu in 10% din suprafa a fondului (art.20(1), (2); - popularea cu exemplare din speciile de vânat inexistente în fondurile de vân toare din România numai în anumite condi ii i pe baz de autorizare (art.21); - admiterea ac iunii de capturare a vânatului viu în cadrul cotei de recolt aprobate, prin metode i mijloace reglementate care nu vat m exemplarul/exemplarele, numai sub directa îndrumare a personalului de specialitate (art.22). Un instrument important de protec ie în acest sens îl reprezint reglementarea exercit rii vân torii care, conform legii „se face în scopul asigur rii echilibrului ecologic, amelior rii calit ii popula iilor faunei de interes cinegetic, cercet rii tiin ifice, precum i în scop didactic sau recreativ-sportiv” (art.3), la care se adaug regimul special de administrarea i gestionare a fondului cinegetic al României. 129 130 Capitolul XII PROTEC IA SOLULUI, SUBSOLULUI I A ECOSISTEMELOR TERESTRE Aflate într-o strâns interdependen , cele trei componente de mediu – solul, subsolul i ecosistemele terestre – sunt supuse atât unor reguli comune de protec ie, cât i unui regim specific, particularizat la caracteristicile fiec ruia. Din prima categorie fac parte reglement rile privind protec ia calit ii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre i conservarea biodiversit ii, refacerea cadrului natural, inclusiv a standardelor de calitate a mediului, în zonele în care acestea au fost afectate de fenomene naturale sau activit i cu impact asupra mediului. În acela i context ac ioneaz i procedura de autorizare privind problemele de protec ie a mediului cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea toren ilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, forjare, de studii i prospec iuni geologice i hidrologice, precum i pentru activit i miniere de extrac ie etc. În cea de a doua categorie se înscriu mai ales m surile specifice de gestionare durabil , exploatare i conservare a resurselor naturale aferente. Referitor la România, 62% din teritoriul rii are caracter agricol dar din acest procent, mai mult de un sfert este alc tuit din paji ti i fâne e montane naturale. Totodat , p unile amenajate, luncile folosite pentru animale i terenurile degradate care evolueaz în regim natural, „scad” la aproximativ 30% suprafa a arabil , adic cea care este controlat i dirijat de om. P durile ocup aproape 27% din teritoriu: 67% în zonele montane, 25% la deal i 8% la câmpie; 35% din suprafe ele împ durite reprezint planta ii. Cele mai multe sunt ecosisteme aflate în regim de exploatare i prin aceasta expuse riscului de degradare masiv i poluare. Din stepele i mla tinile de odinioar au r mas cel mult 10%, ceea ce reprezint un procent foarte mic din suprafa a rii. 1.Reguli generale prev zute de O.U.G.nr.195/2005 Conform art.65 al Ordonan ei de urgen nr.195/2005, protec ia solului, a subsolului i a ecosistemelor terestre se efectueaz prin m suri adecvate de gospod rire, conservare, organizare i amenajare a teritoriului, care sunt obligatorii pentru to i de in torii, cu orice titlu, ceea ce înseamn instituirea unui regim superior de domenialitate ecologic . Reglementarea-cadru privind protec ia mediului prevede c : 131 - se instituie modalit i legale de investigare i evaluare a polu rii solului i subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul i ecosistemele terestre au fost afectate i cele referitoare la protec ia calit ii solului, subsolului i a ecosistemelor terestre; - se stabile te sistemul de monitorizare a calit ii mediului geologic în scopul evalu rii st rii actuale i a tendin elor de evolu ie a acesteia (de c tre autoritatea public central pentru protec ia mediului, cu consultarea celorlalte autorit i publice centrale competente) (art.66); - se organizeaz i exercit controlul respect rii reglement rilor legale privind protec ia, conservarea, amenajarea i folosirea judicioas a solului, a subsolului i a ecosistemelor terestre, de c tre autorit ile publice pentru protec ia mediului, precum i, dup caz, de alte autorit i ale administra iei publice competente, potrivit dispozi iilor legale (art.67). Legea instituie, totodat , obliga ii specifice, în func ie de pozi ia juridic a titularilor i obiectul supus protec iei. Astfel, de in torii de terenuri, cu orice titlu, precum i orice persoan fizic sau juridic care desf oar o activitate pe un teren, f r a avea un titlu juridic, au urm toarele obliga ii: a)s previn , pe baza reglement rilor în domeniu, deteriorarea calit ii mediului geologic definit de lege ca ansamblul structurilor geologice de la suprafa a p mântului în adâncime: sol, ape subterane, forma iuni geologice); b)s asigure luarea m surilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau func ional, în special a celor situate de-a lungul c ilor de comunica ii rutiere, feroviare i de naviga ie; c)s respecte orice alte obliga ii prev zute de reglement rile legale în domeniu. (art.68) De asemenea de in torii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegeta iei forestiere din afara fondului forestier i ai paji tilor, precum i orice persoan fizic sau juridic care desf oar o activitate pe un astfel de teren, f r a avea un titlu juridic, au urm toarele obliga ii: a)s men in suprafa a împ durit a fondului forestier, a vegeta iei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepeni urilor, tufi urilor i paji tilor existente, fiind interzis reducerea acestora, cu excep ia cazurilor prev zute de lege; b)s exploateze masa lemnoas în condi iile legii precum i s ia m suri de reîmp durire i, respectiv de completare a regener rilor naturale; c)s gestioneze corespunz tor de eurile de exploatare rezultate, în condi iile prev zute de lege; d)s asigure respectarea regulilor silvice de exploatare i transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul men inerii biodiversit ii p durilor i a echilibrului ecologic; 132 e)s respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legisla iei în domeniul silviculturii i protec iei mediului; f)s asigure aplicarea m surilor specifice de conservare pentru p durile cu func ii speciale de protec ie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare i eroziune, pe grohoti uri, stânc rii, la limita superioar de altitudine a vegeta iei forestiere, precum i pentru alte asemenea p duri; g)s respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegeta iei lemnoase de pe p unile împ durite care îndeplinesc func ii de protec ie a solului i a resurselor de ap ; h)s asigure exploatarea ra ional , organizarea i amenajarea paji tilor, în func ie de capacitatea de refacere a acestora; i)s exploateze resursele p durii, fondul cinegetic i piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu; j)s exploateze paji tile, în limitele bonit ii, cu num rul i speciile de animale i în perioada stabilit , în baza studiilor de specialitate i a prevederilor legale specifice; k)s protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol i al paji tilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabili i prin planurile de management i regulamentele specifice; l)s sesizeze autorit ile pentru protec ia mediului despre accidente sau activit i care afecteaz ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. (art.69) 2. REGIMUL DE PROTEC IE A SOLULUI Solul constituie o resurs natural deosebit de pre ioas , reprezentând un rezervor de minerale, de materii organice, de ap i energie; el permite filtrarea apei, transformarea gazului i ad poste te un pol genetic pentru un larg evantai de organisme. Pe p mânt, vegeta ia are nevoie de sol pentru a absorbi nutrimentele i a se alimenta cu ap . Solul este de asemenea indispensabil fix rii r d cinilor. Protejarea solului împotriva eroziunii i polu rii se manifest astfel ca o miz ecologic deosebit a contemporaneit ii. Definit în general, solul este un element a c rui formare s-a întins dea lungul a mii de ani, plecând de la particule minerale, materii organice, ap , aer i organisme vii65. O ilustrare a interac iunii complexe existente între climat, geologie, vegeta ie i utilizarea terenurilor care formeaz structura solului i-i definitiveaz caracteristicile. Ast zi, solurile sunt din ce în ce mai amenin ate de activit ile umane; degrad rile i polu rile le împiedic s - i îndeplineasc corect func iile i perturb disponibilitatea i viabilitatea lor pe termen lung. Unele dintre 65 Solul este un mediu viu i dinamic care permite existen a vie ii vegetale i animale; el este esen ial pentru via a omului atât ca surs de hran , cât i ca surs de materii prime. 133 aceste amenin ri, ca de exemplu eroziunea, sunt binecunoscute; altele, precum acumularea lent de poluan i datora i emisiilor aruncate în aer de activit ile industriale, transportului i anumite practici agricole, risc nu numai s polueze solul, dar, totodat , s contamineze apa i alimentele. Pentru prevenirea polu rii i conservarea calit ii solului au fost întreprinse i adoptate o serie de m suri politico-strategice i reglement ri juridice în plan na ional, interna ional i comunitar. 2.1. Regimul juridic al protec iei solului Protec ia i ameliorarea solului se realizeaz prin lucr ri de prevenire i de combatere a proceselor de degradare i poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de activit i economice i sociale. Reglement rile legale actuale consacr principiul prevenirii i, respectiv, combaterii proceselor de degradare i poluare a solului, determinate fie de fenomene naturale, fie de activit i economico-sociale. În acest scop, în virtutea prevederii constitu ionale conform c reia dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului (art. 44 (7) din Constitu ie), a fost consacrat o obliga ie general , deopotriv în sarcina de in torilor de terenuri i a autorit ilor publice, de întocmire a studiilor i proiectelor lucr rilor de protec ie i ameliorare a solului i de executare a lor. De in torii de terenuri pot executa prin for e proprii aceste lucr ri, iar când ace tia nu au asemenea posibilit i, execu ia de c tre unit ile specializate se face tot prin grija lor. Ca efect al obliga iei de protec ie ce incumb acestora, studiile i proiectele necesare se întocmesc la cerere, iar cheltuielile pentru efectuarea lucr rilor în cauz se suport , par ial sau total, de c tre stat, în limita aloca iei bugetare aprobate pe baza notelor de fundamentare elaborate i avizate conform legii. Rolul primordial revine în acest sens institu iei perimetrului de ameliorare, cuprinzând ansamblul regulilor juridice vizând recuperarea pentru utilizarea agricol sau silvic a terenurilor care, prin degradare i poluare, i-au pierdut total sau par ial aceast capacitate (introdus prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, modificat i completat prin Legea nr. 169/1997 i Legea nr.247/2005). Astfel, potrivit art. 82 din lege, terenurile care, prin degradare i poluare, i-au pierdut, total sau par ial, capacitatea de produc ie pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetru de ameliorare. Grupele de terenuri care intr în acest regim se stabilesc de c tre Ministerul Agriculturii, Alimenta iei i Dezvolt rii Rurale i Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor, la propunerile ce au la baz situa iile înaintate de comune, ora e i municipii. Procedura respectiv este stabilit prin 134 Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intr în perimetrele de ameliorare, aprobat prin Hot rârea Guvernului nr. 786/1993. Potrivit actului normativ, se constituie în perimetre de ameliorare toate terenurile degradate sau neproductive, indiferent de proprietar, a c ror punere în valoare este necesar din punctul de vedere al protec iei solului, regimului apelor, îmbun t irii condi iilor de mediu i al diversit ii biologice. Sunt considerate terenuri degradate terenurile care, prin eroziune, poluare sau prin ac iunea altor factori antropici, i-au pierdut total sau par ial capacitatea de produc ie pentru culturi agricole sau silvice, i anume: a) terenuri cu eroziune de suprafa foarte puternic i excesiv , indiferent de folosin ; b) terenuri cu eroziune în adâncime (oga e, ravene, toren i); c) terenuri afectate de alunec ri active, pr bu iri, surp ri i curgeri noroioase; d) terenuri nisipoase expuse erod rii de c tre ape sau vânt; e) terenuri cu aglomer ri de pietri , bolov ni , grohoti , stânc rii i depozite de aluviuni toren iale; f) terenuri cu exces permanent de umiditate i mla tini; g) terenuri s r turate i acide; h) terenuri poluate cu substan e chimice, petroliere sau noxe; i) terenuri ocupate cu halde miniere, de euri industriale i/sau menajere, gropi de împrumut; j) terenuri neproductive; k) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse. Delimitarea acestor perimetre se face de c tre comisia de speciali ti, constituit i organizat de c tre cele dou ministere. Documenta iile întocmite se avizeaz de c tre organele jude ene agricole, silvice i de protec ie a mediului i se înainteaz la Ministerul Agriculturii, Alimenta iei i Dezvolt rii Rurale, care, împreun cu ministerele i departamentele interesate, stabilesc programele de proiectare, finan are i execu ie. De in torii de terenuri, p strându- i dreptul de proprietate, sunt obliga i s pun la dispozi ie terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea aplic rii m surilor i lucr rilor prev zute în proiectul de ameliorare. În ipoteza în care proprietarul nu este de acord, prim ria, va face propuneri motivate prefectului, care va decide. Ordinul emis de c tre prefect poate fi contestat în fa a instan elor de contencios administrativ în condi iile Legii nr. 554/2004. Dac prefectul decide includerea terenului în perimetrul de ameliorare, consiliul local este obligat s -i atribuie în folosin titularului terenului în cauz o suprafa de teren corespunz toare, pe toat durata realiz rii lucr rilor de ameliorare. În cazul în care statul nu dispune în 135 localitatea respectiv de un alt teren asem n tor pentru rezolvarea situa iei de mai sus, iar proprietarul nu este de acord s primeasc un alt teren la distan mai mare, se aplic procedura de expropriere pentru cauz de utilitate public , prev zut de Legea nr. 33/1994. Statul poate face schimburi echivalente de terenuri cu proprietarii din perimetru, când pe terenul acestora urmeaz s se execute lucr ri de amenajare cu caracter permanent privind corectarea toren ilor sau gospod rirea apelor. Schimbul se face numai cu acordul proprietarilor, prin act autentic, înregistrat în documentele de cadastru funciar. Terenurile degradate i poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, sunt scutite de taxe i impozite c tre stat, jude sau comun , pe timpul cât dureaz ameliorarea lor. Fondurile necesare pentru cercetarea, proiectarea i executarea lucr rilor prev zute în proiectele de amenajare i punere în valoare a terenurilor cuprinse în aceste perimetre se asigur de la bugetul de stat. Legea men ioneaz c aceste fonduri pot fi sporite prin participarea comunelor (ora elor) i a jude elor, prin contribu ia în bani sau în munc a tuturor celor interesa i (de in torii de terenuri, locuitorii sau persoanele juridice care trag foloase din realizarea acestor lucr ri). În cazul în care se constat c anumite suprafe e au fost scoase din produc ia agricol sau silvic , prin degradarea sau poluarea solului, din cauza faptei culpabile a unor persoane fizice sau juridice, proprietarii, consiliul sau autoritatea administrativ jude ean (agricol sau silvic ) poate cere suportarea de c tre culpabil a cheltuielilor necesitate de lucr rile de refacere i de ameliorare a solului. În aceste cazuri este vorba despre o ac iune în fa a instan elor de drept comun. 2.2. Protec ia solului prin lucr ri de amenaj ri i îmbun t iri funciare Amenaj rile de îmbun t iri funciare contribuie, prin efectul lor, la protec ia i ameliorarea mediului. Acestea reprezint lucr ri hidrotehnice complexe i agropedoameliorative care se realizeaz în scopul prevenirii i înl tur rii ac iunii factorilor de risc - secet , exces de ap , eroziunea solului i inunda ii, precum i poluare – pe terenurile cu orice destina ie, indiferent de proprietar, contribuind astfel la valorificarea capacit ii de produc ie a terenurilor i a plantelor, precum i la introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive. Regimul juridic general în domeniu este stabilit prin Legea îmbun t irilor funciare nr. 138/2004. La baza acestei activit i legea a eaz urm toarele principii (art.4): a)exploatarea echitabil a amenaj rilor de îmbun t iri funciare, sistemelor de iriga ii sau desecare i drenaj i a lucr rilor de ap rare împotriva inunda iilor i combatere a eroziunii solului pentru asigurarea 136 protec iei intereselor tuturor beneficiarilor; b)consultarea i, dup caz, implicarea beneficiarilor, organiza iilor neguvernamentale i a altor reprezentan i ai societ ii civile în luarea deciziilor în scopul promov rii adopt rii ra ionale, eficiente i transparente a acestora; c)realizarea, în principal, de c tre proprietarii de teren, individual sau prin organiza iile de îmbun t iri funciare ori federa iile de organiza ii de îmbun t iri funciare a exploat rii, între inerii i repara iilor amenaj rilor de îmbun t iri funciare situate pe terenurile pe care le de in, inclusiv a lucr rilor de reabilitare, executare de investi ii i suportarea costurilor acestor activit i; statul intervine prin Administra ie i prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat în completarea surselor proprii ale Administra iei sau ale beneficiarilor amenaj rilor declarate de utilitate public , în cazurile în care proprietarii de teren nu pot desf ura ei în i i activit i de îmbun t iri funciare; d)exploatarea amenaj rilor de îmbun t iri funciare astfel încât s se previn folosirea ineficient a apei, excesul de umiditate, eroziunea i poluarea solului i s se promoveze protec ia mediului în conformitate cu standardele de mediu. Caracterul de protec ie al îmbun t irilor funciare pentru sol rezult din obiectivele sale legal consacrate: a)asigurarea protec iei terenurilor de orice fel i a oric ror categorii de construc ii fa de inunda ii, alunec ri de teren i eroziuni, precum i protec iei lacurilor de acumulare împotriva colmat rii i regularizarea cursurilor de ap ; b)asigurarea unui nivel corespunz tor de umiditate a solului, care s permit sau s stimuleze cre terea plantelor, incluzând planta iile vitipomicole, culturile agricole i silvice; c)asigurarea amelior rii solurilor acide, s r turate i nisipoase, precum i protec ia împotriva polu rii. 2.3. Protec ia prin împ durire a terenurilor degradate Prin Ordonan a Guvernului nr. 8l din 25 august 1998 (aprobat prin Legea nr. 107 din 16 iunie 1999) s-au instituit unele m suri pentru ameliorarea prin împ durire a terenurilor degradate. Sunt considerate terenuri degradate, în în elesul acestei ordonan e, terenurile care, prin eroziune, poluare sau ac iunea distructiv a unor factori antropici, i-au pierdut definitiv capacitatea de produc ie agricol , dar pot fi ameliorate prin împ durire, i anume: a) terenurile cu eroziune de suprafa foarte puternic i excesiv ; b) terenurile cu eroziune de adâncime – oga e, ravene, toren i; c) terenurile afectate de alunec ri active, pr bu iri, surp ri i scurgeri noroioase; d) terenurile nisipoase expuse erod rii de c tre vânt sau ap ; 137 e) terenurile cu aglomer ri de pietri , bolov ni , grohoti , stânc rii i depozite de aluviuni toren iale; f) terenurile cu exces permanent de umiditate; g) terenurile s r turate sau puternic acide; h) terenurile poluate cu substan e chimice, petroliere sau noxe; i) terenurile ocupate cu halde miniere, de euri industriale sau menajere, gropi de împrumut etc.; j) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse; k) terenuri neproductive. Fac obiectul împ duririi i, în consecin , al ac iunii de ameliorare urm toarele categorii de terenuri degradate, în func ie de natura propriet ii: a) terenurile degradate proprietate public a statului; b) terenurile degradate proprietate public a unit ilor administrativ-teritoriale (comune, ora e i municipii); c) terenurile degradate proprietate privat . Terenurile degradate care pot fi ameliorate prin împ durire se constituie, în acest scop, în perimetre de ameliorare. Identificarea, delimitarea i constituirea perimetrelor de ameliorare la nivelul localit ilor se fac de c tre o comisie stabilit prin decizia prefectului, la propunerea directorului general al Direc iei Generale pentru Agricultur i Alimenta ie i urmeaz regimul general stabilit în acest sens prin Legea nr. 18/1991 (art. 82). Terenurile degradate constituite în perimetre i propuse a fi ameliorate prin împ durire vor fi scoase din eviden a terenurilor cu folosin e agricole productive sau a terenurilor neproductive, cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Alimenta iei i Dezvolt rii Rurale, i vor fi înregistrate ca „terenuri neproductive destinate a fi împ durite“, potrivit normelor metodologice ce vor fi emise de c tre Ministerul Agriculturii i Alimenta iei în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonan e. Terenurile degradate prev zute la art. 3 vor fi împ durite de c tre de in torii lor legali, prin unit i specializate. Materialul biologic se asigur de c tre Regia Na ional a P durilor, pe baz contractual , sau de c tre al i produc tori, iar lucrarea se va executa cu asisten a tehnic gratuit a personalului silvic de specialitate. Documenta ia tehnico-economic pentru lucr rile de ameliorare se execut contra cost de c tre personalul de specialitate al direc iilor silvice, în cazurile în care sunt necesare numai lucr ri de împ durire i amenajare, i de c tre Institutul de Cercet ri i Amenaj ri Silvice sau de c tre alte unit i specializate, atestate de autoritatea public central care r spunde de silvicultur , în cazurile când sunt necesare i lucr ri de construc ii pentru consolidarea terenurilor i corectarea toren ilor. 138 Terenurile degradate proprietate public , cu eroziune de adâncime, constituite în perimetre de ameliorare prin împ durire se pot transmite, cu acordul p r ilor, f r plat , în administrarea Regiei Na ionale a P durilor. Transmiterea se aprob prin hot râre a guvernului, cu avizul Ministerului Agriculturii, Alimenta iei i Dezvolt rii Rurale i al Ministerului Mediului i Gospod riri Apelor, în condi iile în care suprafa a terenului este de regul de minimum 5 hectare, în cazul trupurilor izolate, i indiferent de suprafa , în cazul terenurilor limitrofe fondului forestier proprietate public a statului. În cazul don rii terenurilor degradate proprietate privat c tre stat în vederea execut rii lucr rilor de ameliorare prin împ durire, actele de dona ie, înregistrarea în eviden ele funciare i în registrele de inscrip iuni imobiliare sunt scutite de taxele aferente, iar onorariul notarial se suport de c tre Regia Na ional a P durilor. Autoritatea public central care r spunde de silvicultur , în numele statului, poate mandata Regia Na ional a P durilor s cumpere de la persoane fizice terenuri degradate în vederea împ duririi, cuprinse în perimetre de ameliorare constituite potrivit legii. Plata contravalorii acestor terenuri se va face din fondul de conservare i regenerare a p durilor. Sursele de finan are pentru întocmirea documenta iilor tehnicoeconomice ale lucr rilor de ameliorare, pentru împ durirea terenurilor degradate i cele legate de lucr ri de ameliorare, de între inerea i paza respectivelor lucr ri, pân la recep ia definitiv, sunt: a)fondul de ameliorare a fondului funciar; b)aloca ii de la bugetul de stat; c)aloca ii de la bugetele locale ale comunelor, ora elor, municipiilor i jude elor; d)sponsoriz ri de la societ i comerciale, funda ii .a.; e)surse financiare externe nerambursabile sau credite externe pe termen lung; f)contribu ia benevol a persoanelor fizice sau juridice interesate de executarea lucr rilor de ameliorare; g)fondul de conservare i regenerare a p durilor; h)desp gubirile legale datorate de c tre persoanele fizice sau juridice vinovate de degradarea solului, stabilite de instan a competent , la cererea unit ilor locale sau centrale de specialitate în domeniul agriculturii, silviculturii sau protec iei mediului; i)alte surse legale. Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor, în calitate de coordonator tehnic al ac iunilor de ameliorare a terenurilor degradate, solicit anual includerea în bugetul de stat a fondurilor necesare pentru împ durirea în anul urm tor a terenurilor degradate. 139 2.4. Sanc iuni Potrivit art. 15 din Ordonan a Guvernului nr. 81/1998, împiedicarea sub orice form de c tre persoanele fizice a execut rii programelor de împ durire aprobate constituie infrac iune i se pedepse te conform legii. Constituie infrac iune i se pedepse te cu închisoare de la 6 luni la 2 ani distrugerea planta iilor silvice în perimetrele de ameliorare (art. 15). Drept contraven ie este prev zut p unatul pe terenurile degradate împ durite, constituite în perimetrele de ameliorare. Proprietarii de terenuri degradate care beneficiaz de material biologic destinat împ duririi al c rui cost nu l-au suportat i refuz utilizarea sa sau îl utilizeaz în alte scopuri vor fi sanc iona i cu amend , a c rei valoare va fi egal cu cea a materialului de împ durit, multiplicat de cinci ori i a c rei natur juridic este aceea de sanc iune specific de drept al mediului. În aceste cazuri, persoanele vinovate vor suporta i desp gubirea corespunz toare costului materialului biologic destinat împ duririi, care se vars la fondul de ameliorare a fondului funciar sau la fondul de conservare i regenerare a p durilor, dup caz. Executarea lucr rilor de ameliorare a terenurilor prin împ durire este obligatorie atât pentru persoanele fizice, cât i pentru cele juridice, în cazurile în care organele centrale i locale care r spund de protec ia mediului constat c neefectuarea acestor lucr ri pune în pericol siguran a unor localit i, a unor obiective de interes na ional sau via a popula iei din anumite zone. În cazurile în care persoanele fizice i juridice care de in terenuri degradate proprietate privat nu sunt de acord cu executarea lucr rilor de ameliorare în condi iile prev zute în prezenta ordonan , Guvernul, la propunerea ministerelor interesate, va supune Parlamentului exproprierea prin lege, în regim de urgen , pentru utilitate public , a terenurilor respective, cu prevederea unor m suri compensatorii. Administrarea acestor terenuri se va face de c tre Regia Na ional a P durilor. 3. PROTEC IA SUBSOLULUI 3.1. Considera ii generale Resursele naturale ale subsolului constituie unul dintre factorii deosebit de importan i ai cre terii economice, ai dezvolt rii generale. În condi iile în care materiile prime minerale sunt resurse limitate în volum i care nu se regenereaz în timp, se constat un decalaj între cerin ele 140 economiei na ionale în cre tere i nivelul produc iei extractive, sub nivelul cerin elor i în continu descre tere. Iat de ce problematica principal în privin a resurselor subsolului o reprezint ast zi acoperirea diferen ei dintre cerin e i oferta autohton ; printre c ile importante în vederea realiz rii acestui obiectiv se afl i ridicarea nivelului factorului de recuperare a rezervelor pe întreg lan ul tehnologic, prin gospod rirea eficient i protec ia lor corespunz toare. Într-adev r, în situa ia actual , în care resursele naturale se reduc, iar la unele apare chiar spectrul epuiz rii, procesul de gestiune a acestor materii prime – în toate etapele sale – trebuie s poarte un pronun at caracter de protec ie i exploatare ra ional . Un rol deosebit de important revine în acest sens dreptului, care este chemat ca, prin mijloace i forme proprii, s stimuleze i s asigure un procent cât mai ridicat de recuperare i o protec ie cât mai deplin a rezervelor de materii prime minerale. În acela i timp, activit ile de explorare i exploatare a subsolului angajeaz i grave pericole pentru mediul ambiant; într-adev r, o serie de ac iuni privind lucr rile de extrac ie (mine, cariere), foraj (pu uri, sondaje) ori de stocaje subterane (de materii periculoase – hidrocarburi, produse chimice etc.) pot aduce atingeri grave i multiple v t m ri st rii naturii, vie ii i s n t ii umane. 3.2. Regimul legal actual de protec ie Potrivit art. 136 (2) din Constitu ie, bog iile de orice natur ale subsolului fac obiectul exclusiv al propriet ii publice, cu consecin ele juridice care decurg de aici. În condi iile legii, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. Ca urmare a regulii constitu ionale consacrate în art. 135 (2), lit. e, statul are obliga ia s asigure exploatarea resurselor naturale în concordan cu interesul na ional, fapt care implic i respectarea normelor de protec ie i conservare a mediului. În îndeplinirea obliga iei generale de protec ie a acestui element de mediu, persoanele fizice sau juridice care prospecteaz sau exploateaz resursele subsolului sunt inute: a) s cear acord i/sau autoriza ie de mediu potrivit legii i s respecte prevederile acestora; b) s refac terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi i ecologici naturali sau la un nou ecosistem func ional, în conformitate cu prevederile i termenele din acord i/sau 141 autoriza ie, garantând mijloacele financiare pentru aceasta i monitorizând zona; c) s anun e autorit ile pentru protec ia mediului sau competente, potrivit legii, despre orice situa ii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru i s ac ioneze pentru refacerea acestuia. 4. Regimul de explorare, dezvoltare i exploatare a petrolului Prin Legea petrolului (nr. 238/2004) s-a instituit un regim juridic specific pentru explorarea, dezvoltarea i exploatarea petrolului, definit drept substan ele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoar a terestr i care, în condi ii de suprafa , se prezint în stare gazoas , sub form de gaze naturale sau lichid , sub form de i ei i condensat. Resursele de petrol situate în subsolul rii i al platoului continental românesc al M rii Negre, fac obiectul exclusiv al propriet ii publice i apar in statului român. Toate datele i informa iile, indiferent de modalitatea de stocare, ob inute ca urmare a efectu rii de opera iuni asupra resurselor petroliere române ti, apar in statului român; utilizarea lor este supus autoriz rii i respect rii regulii confiden ialit ii. Opera iunile petroliere (respectiv activit ile de explorare, dezvoltare, exploatarea i abandonarea unui z c mânt petrolier, înmagazinarea subteran , transportul i tranzitul petrolului pe conducte magistrale, precum i operarea terminalelor petroliere) se realizeaz de c tre persoane juridice, române sau str ine, în condi iile legii, numai în cadrul unor perimetre stabilite în acest scop de c tre autoritatea competent (art.3). Lucr rile de dezvoltare i exploatare a z c mintelor comerciale de petrol se pot executa numai pentru rezerve confirmate de autoritatea competent , la propunerea titularului, potrivit unei proceduri speciale. Efectuarea de opera iuni petroliere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezerva ii naturale, zone de protec ie sanitar i perimetre de protec ie hidrogeologic a surselor de alimentare cu ap , precum i instituirea dreptului de servitute pentru opera iunile petroliere pe astfel de terenuri sunt interzise. (art.12(1) Titularul acordului petrolier este inut s respecte obliga iile de mediu i s foloseasc , cu respectarea prevederilor legale în domeniul gospod ririi apelor, surse de ap de suprafa sau subterane, necesare desf ur rii opera iunilor petroliere. Executarea de opera iuni petroliere f r autoriza iile prev zute de lege sau dac i s-a retras acordul i/sau 142 autoriza ia privind protec ia mediului constituie o cauz de reziliere a concesiunii de c tre autoritatea competent (art.42. lit.d). De asemenea, concesionarii r spund patrimonial pân la refacerea tuturor factorilor de mediu afecta i de opera iunile petroliere, în conformitate cu planul de refacere a mediului, aprobat de autoritatea competent de mediu, care reprezint ansamblul m surilor de refacere i reabilitare a mediului în perimetrul de explorare/exploatare, inându-se cont i de op iunile colectivit ilor locale privind utilizarea postînchidere a perimetrului i care con ine proiectul tehnic de realizare a acestora. 5. Protec ia ecosistemelor forestiere Asigurarea gestion rii durabile a p durilor i dezvoltarea unei silviculturi multifunc ionale pe termen lung, care satisface nevoile societ ii reprezint obiectul definitoriu al Planului forestier de ac iune al Uniuni Europene pentru perioada 2007-211, care trebuie adaptat i particularizat la nivelul celor 27 de state membre, inclusiv România. Principalele obiective ale acestuia se refer la conservarea i protec ia ecosistemelor terestre, îmbun t irea competitivit ii sectorului forestier i cre terea utiliz rii durabile a serviciilor i produselor forestiere, respectiv men inerea i sporirea func iilor de protec ie a p durilor. Perceput mai ales ca o legisla ie de natur preponderent economic ( i, în consecin , aferent preocup rilor ministerului agriculturii), i într-o m sur necorespunz toare afectat de imperativul protec iei mediului, legisla ia silvic româneasc cunoa te pu ine modific ri formale i transform ri de con inut în aceast perioad . Dimpotriv , se înregistreaz chiar o serie de regrese din perspectiv environmental , impus de aderarea la schimbarea European . 5.1. Regimul juridic al p durilor stabilit prin Codul silvic (legea nr. 26/1996) De i face distinc ia dintre domeniul public i domeniul privat, actul normativ utilizeaz dou no iuni (concepte) fundamentale, cu semnifica ie global : fondul forestier na ional i vegeta ia forestier din afara acestuia. Astfel, p durile, terenurile destinate împ duririi, cele care servesc nevoilor de cultur , produc ie ori administra ie silvic , iazurile, albiile pâraielor, precum i terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, indiferent de natura dreptului de proprietate, constituie fondul forestier na ional (art. 1). Considerat bun de interes na ional, fondul forestier na ional, indiferent de forma de proprietate, public sau privat , este supus regimului silvic 143 (art. 9), ce constituie un sistem de norme tehnice silvice, economice i juridice privind amenaj rile, cultura, exploatarea, protec ia i paza acestui fond, având ca finalitate asigurarea gospod ririi durabile a ecosistemelor forestiere, elaborat i controlat în privin a aplic rii sale de c tre autoritatea public central care r spunde de silvicultur . Ca atare regimul propriet ii private asupra fondului forestier este afectat de un regim special de domenialitate, f r a pierde caracterul de regim al dreptului privat. Modul de gospod rire a fondului forestier proprietate privat este stabilit prin amenajamente silvice i se exercit în conformitate cu regimul silvic i cu regulile privind protec ia mediului (art. 64, alin. 2). Rezult deci, în concluzie, c no iunea (conceptul) de fond forestier na ional nu se substituie i nu se suprapune celor de fond public i fond privat, îndeplinind în primul rând o func ie de protec ie, conservare i gospod rire durabil , prin consacrarea i aplicarea unui regim minimal comun. În consecin , la nivel concret, regimul aplicabil unei anumite p duri, unui anumit teren cu destina ie forestier este desemnat de natura propriet ii publice sau private c reia îi apar ine, la care se adaug regimul silvic. Stipulând c dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier na ional se exercit în conformitate cu prevederile sale (art. 4, alin. 2), Legea nr. 26/1996 stabile te o serie de dispozi ii comune aplicabile fondului forestier proprietate public i fondului forestier proprietate privat , respectiv în privin a controlului circula iei materialelor lemnoase i al instala iilor de transformat lemn rotund în cherestea, i referitoare la fondul cinegetic i fondul piscicol din apele de munte. În calitatea sa de avu ie de interes na ional ocrotit de lege, acest fond este în administrarea, ocrotirea, gospod rirea unitar i ra ional a autorit ii publice centrale care r spunde de silvicultur . La rândul s u, vegeta ia forestier situat pe terenuri din afara fondului forestier na ional este constituit din vegeta ia forestier de pe p unile împ durite, perdelele forestiere de protec ie a terenurilor agricole, planta iile i perdelele forestiere de protec ie, zonele verzi, parcurile dendrologice etc. (art. 6). Aceasta este supus , indiferent de forma de proprietate, unor norme tehnice silvice i de paz , precum i de circula ie i transport pentru materialul lemnos recoltat, unei norme emise de c tre autoritatea public central care r spunde de silvicultur , care controleaz aplicarea i respectarea lor. 6.1.1. Regimul fondului forestier proprietate public a statului 144 Administrarea acestui fond se realizeaz de c tre Regia Na ional a P durilor, care func ioneaz pe baz de gestiune economic i autonomie financiar i exercit atribu ii de serviciu public cu aspect silvic. Gospod rirea fondului forestier proprietate public se realizeaz conform amenajamentelor silvice, care constituie baz a cadastrului forestier i a titlului de proprietate a statului i se stabilesc în raport cu obiectivele ecologice i social-economice, elurile de gospod rire i m surile necesare pentru realizarea lor. Reconstruc ia ecologic , regenerarea i îngrijirea p durilor se realizeaz pe calea unor modalit i precum: aplicarea regimului codrului, regimului crângului (numai în privin a arboretelui), acordarea priorit ii regener rii speciilor de tipul natural fundamental, împ durirea i reîmp durirea terenurilor degradate, conservarea resurselor genetice forestiere. Protec ia p durilor vizeaz asigurarea st rii de s n tate a lor (prin m suri de prevenire i de combatere a d un torilor i bolilor, indiferent de forma de proprietate a acestora) i obliga ia persoanelor juridice i fizice care desf oar activit i ce pot aduce prejudicii, prin poluare, fondului forestier de a lua toate m surile necesare pentru respectarea indicatorilor de calitate a aerului, apei i solului. Paza fondului forestier împotriva t ierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degrad rilor, p unatului, braconajului i altor fapte p gubitoare, precum i m surile de prevenire i stingere a incendiilor se asigur de c tre Regia Na ional a P durilor. Exploatarea masei lemnoase se face în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice i ale instruc iunilor privind termenele, modalit ile i epocile de recoltare, scoatere i transport al produselor lemnoase ale p durii, emise de c tre autoritatea public central care r spunde de silvicultur . Volumul maxim de mas lemnoas ce se poate recolta anual din p duri se aprob prin hot râre a guvernului în limita posibilit ilor stabilite prin amenajamente silvice pe fiecare unitate de produc ie i în func ie de natura produselor. Asigurarea integrit ii i dezvolt rii fondului forestier na ional constituie o preocupare fundamental , de interes na ional (art. 50). În acest context, se consacr dreptul de preem iune al statului la toate vânz rile de bun voie sau silite, la pre i în condi ii egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate public i terenurile limitrofe acestuia, precum i pentru terenurile acoperite cu vegeta ie forestier (art. 52). În literatura juridic s-a afirmat c am fi în prezen a unui drept subiectiv civil, legal, patrimonial, incesibil i temporar, recunoscut statului în calitatea sa de persoan juridic , în temeiul c ruia acesta poate dobândi proprietatea terenurilor ce constituie enclave din fondul forestier proprietate 145 public sau sunt limitrofe acestui fond, precum i terenurile acoperite cu vegeta ie forestier , în cazul vânz rilor, cu preferin fa de orice cump r tor, la pre i în condi ii egale66. Pentru considera iile pe care le vom expune mai jos, consider m c un atare punct de vedere nu poate fi acceptat în mare parte, întrucât se plaseaz exclusiv pe t râmul dreptului civil clasic, ignorând particularit ile impuse de afirmarea dreptului mediului. Astfel, a a cum remarc de altfel par ial i autorul, scopul acestei reglement ri îl constituie dezvoltarea i protejarea fondului forestier na ional proprietate public , iar m sura respectiv , ad ug m noi, decurge din calitatea acestuia de „bun de interes na ional“ (art. 5 din Legea nr. 26/1996). Dac ad ug m i faptul c , potrivit art. 134(2), lit. d din Constitu ie, statul trebuie s asigure exploatarea resurselor naturale în concordan cu interesul na ional, atunci se contureaz clar c dreptul de preem iune respectiv este recunoscut statului în calitate de subiect de drept public, i nu de persoan juridic de drept privat. Ca atare întreaga figur a dreptului de preem iune prev zut de art. 524, alin. 1 din Legea nr. 26/1996 trebuie v zut în contextul dreptului public, adic un fel de posibilitate conferit statului de a se substitui cump r torului poten ial al unui imobil situat într-un teritoriu predeterminat, în cazul nostru enclavele din fondul forestier proprietate public i terenurile limitrofe acestora, precum i pentru terenurile acoperite cu vegeta ie forestier . Numai a a dreptul de preem iune respectiv poate constitui un instrument al interven iei publice în materie de circula ie a terenurilor forestiere, care este scopul direct al reglement rii sale speciale. În acest sens, dreptul de preem iune în materie silvic constituie un privilegiu real, de origine legal , i nu contractual , iar recunoa terea sa este f cut în scopuri de interes general. A adar obiectivul acestui drept nu este atât cel de dobândire a unor terenuri, cum se întâmpl în dreptul civil, care r mâne o opera iune subsidiar , cât amenajarea silvic (corectarea perimetrelor forestiere), care ar putea fi afectat (perturbat ) de interesele individuale. Un alt mijloc de realizare a acestui obiectiv îl reprezint cump rarea de terenuri degradate proprietate privat sau preluarea acestora, în caz de dona ii, de c tre Regia Na ional a P durilor în vederea împ duririi. Reducerea suprafe ei fondului forestier proprietate public este interzis . Ocuparea definitiv a unor terenuri din fondul forestier se face de regul prin schimb. Transmiterea temporar de terenuri din acest fond pentru folosirea în alte scopuri decât produc ia silvic se aprob potrivit legii. 6.1.2. Regimul fondului forestier proprietate privat 66 Eugen Chelaru, Dreptul de preem iune reglementat de Codul silvic, în rev. „Dreptul“, nr. 6/1997, p. 18 i urm. 146 Administrarea acestui fond se face de c tre proprietarii s i, individual sau în asocia ii. Proprietarii de p duri i alte terenuri din fondul forestier proprietate privat au obliga ia s le gospod reasc în conformitate cu regimul silvic i cu regulile privind protec ia mediului; ei sunt obliga i de asemenea s respecte prevederile amenajamentelor silvice i s asigure permanen a p durii (art. 64, alin. 2; art. 67). Modul de gospod rire a fondului forestier proprietate privat este stabilit prin amenajamente silvice. De in torii de p duri proprietate privat au obliga ia s le men in în stare bun de s n tate i s execute la timp lucr rile de igien , precum i cele de protec ie; tot ei au obliga ia s asigure paza acestora împotriva t ierilor ilegale de arbori, distrugerilor de semin e, incendiilor, furturilor, p unatului neautorizat, precum i altor fapte p gubitoare. 6.1.3. Regimul vegeta iei forestiere din afara fondului forestier Vegeta ia forestier se administreaz de c tre proprietarii acesteia, se gospod re te potrivit scopului pentru care a fost creat i este supus unor norme tehnice silvice i de paz , precum i de circula ie i transport pentru materialul lemnos recoltat emise de c tre autoritatea public central care r spunde de silvicultur (art. 87). De in torii de terenuri cu vegeta ie forestier din afara fondului forestier na ional au obliga ia s asigure paza acesteia, s ia m suri de prevenire i stingere a incendiilor i s respecte dispozi iile cu privire la protec ia p durilor i circula ia materialelor lemnoase. 6.1.4. Conservarea biodiversit ii i a peisajului forestier Potrivit art. 111 din Legea nr. 26/1996, conservarea biodiversit ii i a peisajului forestier se asigur în principal prin constituirea de parcuri na ionale i alte arii protejate în fondul forestier sau în vegeta ia forestier din afara acestuia. Constituirea acestora se face la propunerea institutelor de specialitate i a altor foruri tiin ifice, pe baza cercet rilor întreprinse în acest scop i se aprob prin lege. Responsabilitatea administr rii i gospod ririi parcurilor na ionale i a celorlalte arii protejate din fondul forestier revine Regiei Na ionale a P durilor. 6.1.5. R spunderi i sanc iuni Înc lcarea prevederilor Codului silvic atrage, dup caz, r spunderea disciplinar , material , civil , contraven ional sau penal a persoanei vinovate. 147 În articolele 96-104, Legea nr. 26/1996 stabile te infrac iunile silvice, cu un regim sanc ionator mai sever decât cel prev zut prin Codul silvic din 1962. Este evident o ecologizare a acestora atât prin includerea în obiectul supus ocrotirii a unor aspecte legate de protec ia mediului, cât i prin incriminarea ca agravant a s vâr irii faptelor în arii forestiere protejate (art. 97, alineatul ultim). Obiectul juridic (care este complex) îl constituie rela iile sociale privitoare la gospod rirea durabil i asigurarea integrit ii cantitative i calitative a fondului forestier, indiferent de natura dreptului de proprietate asupra elementelor componente. Pe de alt parte, sunt incluse în obiectul juridic i rela iile sociale referitoare la mediu, echilibrul ecologic i alte valori naturale. Obiectul material al faptei penale reglementate de art. 96 îl constituie p durile, terenurile sau apele din fondul forestier na ional, precum i semnele de hotar, împrejmuirile ori reperele de marcare care au fost distruse, degradate sau mutate f r drept din locul lor. În cazul infrac iunilor prev zute în art. 97, 98, 100-102, obiectul material îl formeaz vegeta ia forestier (arbori, puie i sau l stari) t iat sau scoas f r drept din r d cini, respectiv arbori doborâ i sau rup i de fenomene naturale ori t ia i sau bunuri distruse, degradate sau aduse în stare de neîntrebuin are sau v t mate prin incendiere, p unare ori ilegal marcate cu ciocanul silvic. La fapta incriminat în art. 103, obiectul material este jnepeni ul distrus sau v t mat, iar la cea prev zut în art. 99, ciocanul silvic de marcat falsificat. Subiectul activ nemijlocit (autorul) poate fi orice persoan care îndepline te condi iile cerute de lege (cet eanul român sau str in domiciliat sau nu în România). În situa ia comiterii infrac iunilor prev zute în art. 97 i 98 de c tre personalul silvic cu atribu ii de constatare a infrac iunilor i contraven iilor – adic de c tre persoanele nominalizate în art. 105 (p durari, brigadieri, efii districtelor silvice, inginerii i tehnicienii silvici de la ocoalele silvice, unit ile silvice, Regia Na ional a P durilor i autoritatea public central care r spunde de silvicultur , precum i al i angaja i împuternici i de Regia Na ional a P durilor i de autoritatea public central care r spunde de silvicultur ) – calitatea acestuia atrage agravarea r spunderii penale, în conformitate cu art. 104. Faptele penale prev zute de Codul silvic, cu excep ia a dou variante, pot fi comise în toate formele de participa ie – coautorat, instigare, complicitate. 148 Cele dou variante privesc faptele prev zute în art. 97, alin. 4, lit. a i art. 98, alin. 4, care, în ce prive te participa ia, pot fi comise numai în forma instig rii, deoarece, în situa ia cooper rii a dou sau mai multor persoane la s vâr irea împreun a infrac iunii – fie în calitate de coautori, fie în calitate de autori i complici – este realizat modalitatea agravat (calificat a acestor fapte). În raport cu urmarea imediat , unele infrac iuni silvice sunt infrac iuni de rezultat, iar altele, de pericol. În cazul infrac iunilor de rezultat trebuie s se verifice i s se stabileasc raportul de cauzalitate dintre activitatea f ptuitorului i consecin ele ar tate în textele legale. La infrac iunile de pericol, leg tura de cauzalitate rezult din îns i materialitatea faptelor – ex re. Latura subiectiv const în vinov ia manifestat sub forma inten iei directe sau indirecte – respectiv f ptuitorii prev d rezultatul ac iunilor pe care le s vâr esc i urm resc (inten ie direct ) sau, dup caz, accept producerea acestuia (inten ie indirect ). Textele incriminatoare nu pretind, pentru realizarea infrac iunilor, existen a unui anumit scop ori mobil. Consumarea infrac iunilor silvice survenite în momente diferite, specifice fiec reia în parte. 6.2.Reglementarea regimului silvic i administrarea fondului forestier na ional (prev zut de Ordonan a Guvernului nr.96/1998 aprobat cu modific ri prin Legea nr.141/1999, cu modific rile ulterioare). Dup forma de proprietate, fondul forestier na ional este constituit din: a)fondul forestier proprietate public a statului; b)fondul forestier proprietate publica a unitatilor administrativteritoriale (comune , orase, municipii); c)fondul forestier proprietate privat a unit ilor de cult (parohii, schituri, m n stiri), a institu iilor de înv mânt sau a altor persoane de drept privat; d)fondul forestier proprietate privata indiviza a persoanelor fizice (fosti composesori, mosneni si razesi sau mostenitori ai acestora); e)fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice. P durile, prin func iile ecologice de protec ie i socioeconomice pe care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avu ie de interes na ional de care beneficiaz întreaga societatea. În acest scop este necesar asigurarea gestionarii durabile a p durilor, prin stabilirea de masuri concrete de administrare, regenerare, îngrijire, i exploatare. (art.1) 149 Drept urmare indiferent de forma de proprietate, politica de punere in valoare economica, sociala si ecologica a p durilor este un atribut al statului. În condi iile respect rii dreptului de proprietate, p durile din România sunt administrate si gospod rite intr-un sistem unitar, vizând valorificarea continua, in folosul genera iilor actuale si viitoare, a func iilor lor ecologice si social-economice. (art.2) Ca atare, fondul forestier na ional, indiferent de forma de proprietate, este supus regimului silvic, care, reprezint un sistem unitar de norme cu caracter tehnic silvic, economic si juridic, referitoare la amenajarea, paza, protec ia contra d un torilor, exploatarea si regenerarea p durilor, in vederea asigur rii gestionarii durabile a ecosistemelor forestiere, a c ror respectarea este obligatorie pentru to i proprietarii de p duri sau al i de in tori. Normele tehnice silvice reglementeaz activit ile de amenajare si regenerare a p durilor, protec ie a p durilor împotriva d un torilor, îngrijire (degaj ri, cur iri, r rituri), punere in valoare a masei lemnoase si de exploatare a lemnului, atât pentru p durile, proprietate publica, cat si pentru p durile proprietate privata. Normele tehnice actuale vor fi revizuite in termen de 6 luni de la intrare in vigoare a prezentei ordonan e, prin grija autoritarii publice centrale care r spunde de silvicultur . Normele cu caracter economic se refera la totalitate obliga iilor financiare ce revin proprietarilor de p duri, pentru asigurarea regener rii p durilor, st rii de s n tate a acestora, efectu rii lucr rilor de amenajare, îngrijire si punere in valoare, precum i la modalit ile de finan are. Normele juridice cuprind totalitatea reglementarilor cu specific silvic (legi, hot râri i ordonan e publice ale Guvernului, ordine i instruc iuni ale autorit ii publice centrale care r spunde de silvicultura). La dobândirea dreptului de proprietate, proprietarii de p duri iau lua cuno tin a sub semn tura, prin grija autorit ii publice pentru silvicultura, de obliga iile pe care le au pentru respectarea regimului silvic. În vederea respect rii reglementarilor referitoare la regimul silvic, proprietarii de p duri si de in torii cu orice titlu au urm toarele obliga ii: a)s elaboreze prin unit i specializate, autorizate de autoritatea publica central care r spunde de silvicultur , amenajamente silvice sau, pentru terenuri forestiere în suprafa de pân la 30 ha, studii sumare de amenajare; b)s asigure paza p durilor, în vederea prevenirii t ierilor ilegale, distrugerii sau degrad rii vegeta iei forestiere, p unatului abuziv, braconajul i a altor fapte infrac ionale sau contraven ionale; c)s execute lucr rile necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor si d un torilor p durilor, stabilite de organele autorit ii publice pentru silvicultura, cu mijloacele proprii sau contra cost, prin unit ile silvice autorizate; 150 d)s asigure respectarea m surilor de prevenire i stingere a incendiilor si, dup caz, dotarea cu mijloace de prima interven ie; e)s efectueze lucr rile de împ durire si de ajutorare a regener rii naturale, potrivit prevederilor amenajamentelor silvice si ale normelor tehnice specifice; f)s efectueze lucr rile de între inere a planta iilor i regener rilor naturale pân la realizarea st rii de masiv; g)s execute la timp în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice i ale normelor tehnice specifice, lucr rile de îngrijire a arboretelordegaj rii, cur iri, r rituri t ieri de igien ; h)s execute t ieri de arbori numai dup punerea în valoare i eliberarea documentelor specifice de c tre personalul silvic autorizat; i)s asigure, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice i actelor normative în vigoare, între inerea si repararea drumurilor forestiere aflate în proprietate. (art.8) În vederea gospod ririi durabile a p durilor se interzic: a)defri area vegeta iei forestiere, respectiv înl turarea acesteia i schimbarea folosin ei ori destina iei terenului, f r aprobarea autorit ii publice centrale care r spunde de silvicultura; b)desf urarea de activit i care produc degradarea solului si a malurilor apelor, distrugerea semin i ului utilizabil si a arborilor nedestina i exploat rii. (art.8) Exploatarea masei lemnoase se face numai în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice i cu respectarea instruc iunilor privind termenele, modalit ile i epocile de recoltare si transport al materialului lemnos din p duri, emise de autoritatea public central care r spunde de silvicultur .Controlul respect rii regimului silvic pentru întregul fond forestier na ional se exercita de c tre autoritatea public central care r spunde de silvicultur , prin structurile silvice, cu personalitate juridic aflate în subordinea acestora. Capitolul XIII PROTEC IA ATMOSFEREI 151 Ca element important al mediului, aerul atmosferic, calitatea acestuia prezint o semnifica ie deosebit pentru via a i s n tatea oamenilor, pentru existen a faunei i florei. La fel ca apa, aerul este un element vital, fiecare om respirând zilnic peste 15.000 l de aer. Aerul este un fluid gazos care formeaz atmosfera; aer pur, compus din oxigen i azot nu exist în natur . El este întotdeauna mai mult sau mai pu in poluat prin al i compu i, gaz, natural ori nu, i particule, lichide precum cea a, ori solide precum praful; circa 180 de substan e tranziteaz prin aer. Datorit particularit ilor naturale ale atmosferei i consecin elor activit ilor umane, poluarea aerului, cauzat fie de cre terea concentra iei unor constituen i normali ai atmosferei – bioxid de carbon, azot etc. – fie p trunderii unor compu i str ini acestui mediu – elemente radioactive, substan e organice de sintez .a., - constituie o realitate tot mai evident a societ ii moderne. Ea reprezint o preocupare, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de sol i ap , nu exist mijloace de depoluare ori tratare a aerului. Mai mult decât atât, ca fenomen, poluarea aerului a devenit transfrontalier i o problem global , ceea ce impune o cooperare interna ional i o reglementare interstatal adecvate67. Desigur, diversitatea i num rul poluan ilor care pot contamina atmosfera fac practic imposibil un inventar complet al acestora. Totu i mai ales trei activit i (industria, înc lzitul domestic i transporturile) se afl la originea a dou mari tipuri de poluare: poluarea acido-particular ori acid , cea mai veche i legat de utilizarea combustibililor fosili (gaz, c rbune), sesizabil mai ales în anotimpul rece, i poluarea oxidant , rezultat din unele activit i industriale i gazul de e apament al autovehiculelor, manifest mai ales în perioadele cu soare. Calitatea aerului depinde nu numai de cantitatea poluan ilor emi i, ci i de condi iile meteorologice rezultate din circula ia vânturilor, regimul precipita iilor ori expunerea solar . Se disting polu ri locale, zise de proximitate (provenite de la înc lzitul casnic, fumul i particulele uzinelor i gazul de e apament al autovehiculelor) i polu rile globale, regionale ori mondiale. Polu rile planetare constituie suma polu rilor locale. Agravate de fenomene fizico-chimice precum alterarea p turii de ozon, în atmosfera înalt , producerea de ozon în structurile atmosferice joase, ploile acide care afecteaz ecosistemele, ori chiar accentuarea efectului de ser , înc lzirea global i schimb rile climatice. Problematica general a calit ii aerului vizeaz urm toarele aspecte principale: poluarea de impact cu diferitele noxe, calitatea precipita iilor 67 Asupra surselor de poluare a aerului, consecin elor i modalit ilor de combatere a acestora a se vedea Mircea Du u, Ecologie. Filosofia natural a vie ii, Editura Economic , Bucure ti, 1999, p. 66-76. 152 atmosferice, situa ia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de ser i unele manifest ri ale schimb rilor climatice, care i-au g sit reglement ri la nivel na ional, interna ional i comunitar, ce se întrep trund în ac iunea i semnifica iile lor spre asigurarea obiectivului comun: protec ia i conservarea calit ii aerului. OUG nr.195/2005 ata eaz problematica zgomotului ambiental acestui capitol, de i în acest caz este vorba de poluare prin vibra ii. 1. Sediul materiei Reglementarea general a protec iei atmosferei este cuprins în capitolul X, al Ordonan ei de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului (art. 59-64), iar regimul juridic special este prev zut în Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 243/2000 privind protec ia atmosferei (aprobat prin Legea nr. 655/2001), care îndepline te rolul de reglementare-cadru în domeniu. Alte aspecte particulare, cu un predominant caracter tehnic, sunt cuprinse într-o serie de acte normative subsidiare, apar inând esen ial fie domeniului protec iei mediului, fie altor domenii conexe. De asemenea, România a ratificat o serie de documente interna ionale în materie, care fac parte din dreptul intern, iar o serie de acte normative comunitare au f cut obiectul transpunerii în legisla ia na ional . 2. Defini ii Reglement rile legale române ti în vigoare utilizeaz termenul de „protec ie a atmosferei“, spre deosebire de dreptul comunitar i cel interna ional sau legisla ia din alte ri, care prefer expresia „protec ia aerului“, care ni se pare mai adecvat în spe . În aceast situa ie, atât Ordonan a de urgen nr.195/2005, cât i Ordonan a de urgen nr. 243/2000 definesc atmosfera ca fiind „masa de aer care înconjoar suprafa a terestr , incluzând i stratul protector de ozon“. Reglementarea special folose te, totu i, i no iunea de aer înconjur tor, în eles ca aerul troposferic, exclusiv cel din locurile de munc , respectându-se astfel delimitarea clasic dintre mediu ambiant i mediul muncii. Ordonan a nr. 243/2000 cuprinde i alte defini ii legale importante ale unor termeni precum: poluant, prag de alert , marj de toleran , valoare-limit , valori de prag .a. Din p cate, nu exist o defini ie legal a no iunii fundamentale de „poluare a aerului (atmosferei)“. În aceast situa ie, pentru surprinderea semnifica iilor juridice ale fenomenului trebuie s apel m la accep iunile documentelor interna ionale în materie. Astfel, se impune s se in seama c o rezolu ie din 8 martie 1968 a Consiliului Europei (prin care s-a aprobat Declara ia de principii asupra 153 luptei contra polu rii aerului) cuprinde urm toarea defini ie: „Exist poluare a aerului atunci când prezen a de substan e str ine ori o varia ie important în propor ia constituen ilor s i este subsceptibil s provoace un efect d un tor, inând seama de cuno tin ele tiin ifice ale momentului, sau s împiedice o utilizare legitim a acestuia.“ Dar un caracter obligatoriu nu poate avea decât defini ia cuprins în Conven ia de la Geneva din 13 noiembrie 1979 asupra polu rii atmosferice transfrontaliere pe distan e lungi, ratificat de România prin Legea nr. 8/1991 i conform c reia poluarea atmosferic desemneaz introducerea în atmosfer de c tre om, direct sau indirect, de substan e sau energie care are o ac iune nociv de natur s pun în pericol s n tatea omului, s d uneze resurselor biologice i ecosistemelor, s deterioreze bunurile materiale i s aduc atingere sau s p gubeasc valorile de agrement i alte utiliz ri legitime ale mediului. De asemenea, Ordonan a de urgen nr.195/2005, cuprinde o defini ie general a polu rii. S mai re inem c , potrivit Ordonan ei de urgen nr. 243/2000, poluantul reprezint „orice substan introdus direct sau indirect de c tre om în aerul înconjur tor, care poate avea efecte d un toare asupra s n t ii umane sau asupra mediului” ceea ce cuprinde o referire implicit la defini ia Conven iei din 1979. Prin prisma acestor defini ii, poluarea atmosferic ne apare fie ca orice modificare a compozi iei naturale ideale a aerului (atmosferei), fie ca orice emisie antrenând dep irea unui prag de calitate a aerului considerat periculoas pentru om i mediu. I. PROTEC IA ATMOSFEREI 1. Cadrul juridic specific instituit prin Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 243/2000. Principii generale Cadrul juridic specific actual prive te prevenirea, eliminarea, limitarea deterior rii i ameliorarea calit ii atmosferei, în scopul evit rii efectelor negative asupra s n t ii omului i asupra mediului ca întreg. Ac iunea juridic vizeaz reglementarea activit ilor care afecteaz sau care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desf urate de c tre persoane fizice i juridice, conform strategiei na ionale în domeniu. Stabilirea ca scop imediat al legii a „alinierii la normele juridice interna ionale i la reglement rile comunitare“ arat c dispozi iile sale trebuie completate i interpretate în sensul i spiritul acestora din urm . Regimul juridic al protec iei atmosferei are la baz „respectarea principiului de abordare integrat a protec iei mediului“ (art. 2). 154 Un alt principiu important al dreptului mediului, afirmat specific în domeniu, este cel al inform rii publice privind calitatea aerului înconjur tor (art.21(1) i al obliga iei colective al tuturor autorit ilor publice de a asigura accesul la informa ia respectiv (art.21). Dep irea pragurilor de alert se aduce la cuno tin publicului în mod operativ, prin cele mai eficiente mijloace de informare în mas , de c tre autoritatea de mediu competent , indicându-se m surile ce se impun pentru protec ia popula iei i a mediului. Sunt aplicabile desigur i celelalte principii generale operante în domeniul dreptului mediului, precum: principiul precau iei, „poluatorul pl te te“, prevenirii, corectarea la surs , regula folosirii celor mai bune tehnici disponibile care nu implic costuri excesive. În sfâr it, reglementarea-cadru în materie prevede expres c dispozi iile sale urm resc i trebuie interpretate în sensul „asigur rii dreptului fiec rei persoane la un mediu de calitate“ care, în acest context, reprezint mai ales un drept la un aer de calitate. 1.1. Strategia na ional pentru protec ia atmosferei Elaborat i actualizat periodic de c tre autoritatea public central pentru protec ia mediului i aprobat de Guvern, Strategia na ional privind protec ia atmosferei are urm toarele obiective68: • men inerea calit ii aerului înconjur tor în zonele în care se încadreaz în limitele prev zute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; • îmbun t irea calit ii aerului înconjur tor în zonele în care nu se încadreaz în limitele prev zute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; • adoptarea m surilor necesare pentru limitarea pân la eliminare a efectelor negative asupra mediului în context transfrontier; • îndeplinirea obliga iilor asumate prin acordurile i tratatele interna ionale la care România este parte i particip la cooperarea interna ional în domeniu. Dup cum se poate observa, atât reglementarea legal , cât i strategia na ional în materie nu urm resc o puritate iluzorie a atmosferei, ci tind s limiteze i s p streze poluarea aerului în limite care s nu o fac periculoas pentru om i pentru mediu. Obiectivele de calitate a aerului, pragurile de alert i valorile-limit sunt fixate prin ordin ministerial, în conformitate cu defini iile cuprinse în directivele Uniunii Europene. Astfel, obiectivele de calitate sunt „nivelul 68 Strategia în curs a fost aprobat prin Hot rârea Guvernului nr.731 din 14 mai 2004 i are ca scop declarat « crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea i implementarea unui sistem integrat de gestionare a calit ii aerului, eficient din punct de vedere economic ». 155 de concentra ie de substan e poluante în atmosfer , fixat pe baza cuno tin elor tiin ifice, în scopul de a evita, de a preveni, de a reduce efectele nocive ale acestor substan e pentru s n tatea uman ori pentru mediu, într-o perioad dat ; pragul de alert este „nivelul peste care exist un risc pentru s n tatea oamenilor în urma unei expuneri de scurt durat i fa de care trebuie s se ia m suri imediate, conform legisla iei în vigoare“, iar valorile-limit reprezint „nivelul fixat pe baza cuno tin elor tiin ifice, în scopul evit rii, prevenirii sau reducerii efectelor d un toare asupra s n t ii omului sau mediului, care se atinge într-o perioad dat i care nu trebuie dep it dup ce a fost atins“. 1.2. Cadrul institu ional Cadrul institu ional de aplicare a legisla iei protec iei atmosferei este asigurat i ac ioneaz structurat la dou niveluri – central i local – i în planuri „orizontale“: organismele cu activitate specializat i cele cu ac iune conex i complementar . Astfel, la nivel na ional, autoritatea public central pentru protec ia mediului „este cea mai înalt autoritate de decizie i control în domeniul protec iei atmosferei“ (art. 7); ac iunea sa este completat de cea a autorit ilor publice centrale pentru s n tate, transport, industrie i comer , agricultur i alimenta ie, pentru lucr ri publice i amenajarea teritoriului, pentru coordonarea administra iei publice locale, mai ales prin strategiile de dezvoltare a sectoarelor de activitate pe care le coordoneaz i care trebuie s poarte avizul autorit ii de mediu. La nivel local ac ioneaz , în principal, autorit ile publice teritoriale pentru protec ia mediului, direc iile departamentale de s n tate public , consiliile jude ene, prim riile i consiliile locale. Autorit ile publice centrale i locale au obliga ia s asigure schimbul de informa ii, inclusiv al celor necesare în activitatea de elaborare i punere în aplicare a strategiilor sectoriale legate de protec ia atmosferei i al celor referitoare la cele mai bune tehnici disponibile care nu implic costuri excesive (art. 5); de asemenea, autorit ile teritoriale cu atribu ii pertinente au obliga ia s pun la dispozi ia autorit ilor teritoriale de protec ie a mediului informa iile i documentele necesare în activitatea de gestionare a calit ii aerului. 1.3. Gestiunea protec iei aerului Ac iunea de gestionare a protec iei aerului înconjur tor are dou componente principale: evaluarea i, respectiv, monitorizarea calit ii aerului i a nivelului emisiilor precum i controlul surselor de poluare (pe categorii). Evaluarea calit ii aerului înconjur tor pentru teritoriul 156 României se efectueaz pe baza valorilor limit i a valorilor de prag, în raport cu standardele na ionale i comunitare. Evaluarea i gestionarea calit ii aerului se asigur prin Sistemul na ional de evaluare i gestionare integrat a calit ii aerului, din care fac parte: Sistemul na ional de inventariere a emisiilor de poluan i atmosferici i Sistemul na ional de monitorizare a calit ii aerului. Instrumentele de realizare sunt planurile i programele de gestionare a calit ii aerului. La nivel central se elaboreaz Planul na ional de ac iune în domeniul protec iei atmosferei, revizuit, dup caz, în func ie de progresele din domeniul protec iei atmosferei i de cerin ele protec iei mediului, ca parte integrant a Planului na ional de ac iune pentru protec ia mediului. În cadrul Sistemului na ional de inventariere a emisiilor de poluan i atmosferici se elaboreaz Inventarul na ional al emisiilor de poluan i atmosferici; în acesta este inclus i evaluarea emisiilor de gaze cu efect de ser i a celor care afecteaz stratul de ozon. În plan sectorial ac ioneaz Programul na ional de reducere progresiv a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compu i organici volatili i amoniac, precum i Programul na ional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot i pulberi provenite din instala ii mari de ardere, cu reglement rile legale aferente. Controlul, ca element al gestiunii urmeaz regula „la surs “, admis i promovat la nivelul dreptului comunitar, i, în acest context, este reglementat controlul surselor fixe i stipulate obliga iile titularilor de activitate, cel al surselor mobile i al surselor difuze i stabilite obliga iile utilizatorilor surselor mobile de poluare, precum i controlul produselor i al substan elor care pot afecta calitatea atmosferei. 2. M suri na ionale pentru protec ia stratului de ozon În vederea promov rii ac iunilor necesare aplic rii la nivel na ional a prevederilor Conven iei de la Viena privind protec ia stratului de ozon, a Protocolului de la Montreal (1987) i a Amendamentului la acesta (Londra 1990), precum i a legisla iei interne specifice, prin Hot rârea Guvernului nr. 243/1995 s-a constituit Comitetul Na ional pentru Protec ia Stratului de Ozon (CNPSO) i s-au adoptat o serie de m suri legate de obliga iile persoanelor fizice i juridice care produc, import , export , recupereaz , recicleaz , regenereaz , stocheaz , comercializeaz sau utilizeaz substan ele men ionate în anexele Protocolului de la Montreal. De asemenea, prin Ordinul ministrului apelor, p durilor i protec iei mediului nr. 506 din 17 septembrie 1996 s-a aprobat Procedura de reglementare a activit ilor de import i export cu substan e, produse i echipamente înscrise în anexele Protocolului de la Montreal privind substan ele care epuizeaz stratul de ozon. Potrivit acestuia, activit ile de import i/sau export cu substan e, produse i echipamente înscrise în anexele A, B, C, D 157 i E ale Protocolului de la Montreal sunt supuse eliber rii acordului de mediu (de c tre autoritatea central în materie), care fundamenteaz emiterea licen ei de import sau export (de c tre autoritatea central cu atribu ii în domeniul comer ului). Prin Ordonan a Guvernului nr. 89/1999 (aprobat i modificat prin Legea nr. 159/2000) privind regimul comercial i introducerea unor restric ii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon s-a instituit un ansamblu de m suri vizând importul, exportul, vânzarea, utilizarea, recuperarea, reciclarea i reglementarea substan elor care epuizeaz stratul de ozon, aflate în stare pur sau amestecuri în care dep esc concentra ia de 1%, exprimat în procente de mas , atunci când ele se afl în vrac în containerele lor de transport, precum i a echipamentelor i produselor care con in substan ele aferente (precizate în anexa actului normativ). Pentru atingerea obiectivelor Protocolului de la Montreal s-au stabilit astfel o serie de restric ii privind regimul comercial i utilizarea hidrocarburilor halogenate care epuizeaz stratul de ozon, precum: interzicerea importului i exportului substan elor chimice prev zute în anex , al echipamentelor, tehnologiilor i produselor din sau c tre rile care nu sunt parte la protocol, a importului i exportului i punerea în circula ie pe pia a substan elor chimice prev zute la pct. 4 din anex (alte clorofluorocarburi total halogenate), importul unor substan e chimice provenite din opera iuni de recuperare, reciclare sau regenerare, reexportul altora, importul, exportul i punerea în circula ie a autovehiculelor de orice fel, inclusiv a navelor i aeronavelor echipate cu unit i de aer condi ionat, noi sau folosite, care func ioneaz cu substan e chimice clasificate .a. (art. 3, alin. 1). În privin a altor substan e chimice s-a dispus m sura contingent rii consumului (art. 3, alin. 2) pentru fiecare tip de substan e i pentru fiecare perioad cuprins între 1 ianuarie i 31 decembrie a fiec rui an. De asemenea, s-au interzis importul, exportul i punerea în circula ie pe pia a aerosolilor care con in substan e clasificate periculoase pentru stratul de ozon, cu unele excep ii, utilizarea anumitor substan e chimice în sisteme noi de r cire industrial , la fabricarea unit ilor mobile de climatizare, a produselor de sterilizare i în alte domenii noi ori producerea pe teritoriul României, inclusiv în unele zonele libere, a substan elor cuprinse în anexa 4, a sting toarelor de incendii .a. Este vorba despre o particularizare la condi iile interne a obliga iilor prev zute în Protocolul de la Montreal, cu amendamentele ulterioare. O aten ie special se acord etichet rii produselor i echipamentelor care con in substan e clasificate ca periculoase pentru stratul de ozon, în sensul obliga iei aplic rii pe acestea a unei etichete, situate la loc vizibil, având inscrip ia „Con in substan e care epuizeaz ozonul“. Evident, 158 opera iunile permise limitativ i condi ionat sunt supuse ob inerii acordului de mediu i celorlalte formalit i vamale i de alt natur . În privin a sanc iunilor, pe lâng cele tradi ionale – contraven ionale i penale – sunt prev zute cumulativ i suspendarea acordului de mediu i interdic ia de a mai desf ura activit i cu substan e calificate ca distructive de ozon pe o perioad de trei ani de la constatarea înc lc rilor prevederilor ordonan ei. Prin Hot rârea Guvernului nr.58 din 22 ianuarie 2004 s-a aprobat Programul na ional de eliminare treptat a substan elor care epuizeaz stratul de ozon, actualizat. Capitolul XIV PROTEC IA APELOR I A ECOSISTEMELOR ACVATICE Apa reprezint un element indispensabil existen ei vie ii pe planet , o resurs natural regenerabil , vulnerabil i limitat , materie prim pentru activit i productive, surs de energie i cale de transport i, nu în ultimul rând, un factor determinant în men inerea echilibrului ecologic. De i acoper trei p trimi din suprafa a Terrei i constituie 75% din esuturile vii, iar la nivelul Universului este mai rar decât aurul, apa r mâne o resurs natural limitat , inegal distribuit în timp i spa iu. La aceast situa ie contribuie mai mul i factori: repartizarea neuniform geografic i temporal, calitatea divers , fenomenul masiv i global de poluare .a. Cu prec dere în ultimul secol, dou fenomene majore – cre terea demografic i boom-ul tehnologic – au f cut ca consumul de ap i poluarea acesteia s duc la o criz major , cu multiple implica ii. Estim rile arat c 70 la sut din apa consumat pe Glob (incluzând apa derivat din râuri i cea pompat din subteran) este utilizat pentru iriga ii, aproximativ 20 la sut , în industrie, i numai 10 procente sunt folosite în scopuri casnice. Urbanizarea, industrializarea i redirijarea apei spre sectoarele economice mai productive sunt fenomene care marcheaz starea actual a calit ii acestei resurse i indic principalii factori de risc în domeniu. Degradarea i poluarea intens a apelor de suprafa i subterane au ad ugat noi dimensiuni acestei crize planetare. A a se face c , ast zi, o persoan din cinci nu bea ap sigur potabil , jum tate din popula ie este lipsit de condi ii sanitare satisf c toare, i milioane de persoane mor în fiecare an de maladii provocate de poluarea 159 apei. Totodat , reac ionând la asemenea realit i, reglementarea juridic tinde s confere accesului la ap (de calitate) statutul de drept uman fundamental (fie ca unul de-sine-st t tor, fie ca un aspect al dreptului la un mediu s n tos i echilibrat ecologic). Apa este indispensabil mediului viu; degradarea i poluarea sa antreneaz daune ecologice (atingeri ale faunei i florei), afecteaz activit ile turistice (plaje, pescuit, petrecerea timpului liber), agricultura (irigarea, piscicultura, concilicultur ) i chiar industriei, atunci când apa devine improprie anumitor procese de fabrica ie. Ele reduc mai ales cantitatea de ap potabil , fie alterându-i gustul, fie contaminând pânzele freatice care servesc la alimentarea uman . Prin amploarea i gravitatea sa, în condi iile în care apa nu poate fi înlocuit cu nimic, problematica acvatic constituie una dintre problemele ecologice globale majore ale secolului XXI. 1. Statutul juridic general actual al apelor Potrivit art.136(2) din Constitu ia României, apele cu poten ial energetic valorificabil, de interes na ional, plajele, marea teritorial , resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, fac obiectul exclusiv al propriet ii publice; bunurile proprietate public sunt inalienabile, în condi iile legii organice ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. Potrivit Legii nr.213 din 17 noiembrie 1998, privind proprietatea public i regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public al statului: apele de suprafa , cu albiile lor minore, malurile i cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza i plaja m rii, cu bog iile lor naturale i cu poten ialul energetic valorificabil, marea teritorial i fundul apelor maritime, c ile navigabile interioare (anex , pct.3); canalele navigabile (pct.13), canalele magistrale i re elele de distribu ie pentru iriga ii, cu prizele aferente (pct.16), lacurile de acumulare i barajele acestora (19), digurile de ap rare împotriva inunda iilor (pct.19), porturile maritime i fluviale (pct.22). Într-o reglementare mai veche, art.476 din Codul civil consider ca „dependin e ale domeniului public” printre altele , „fluviile i râurile navigabile sau plutitoare, rmurile, ad ugirile c tre mal i locurile de unde s-a retras apa m rii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele”. În privin a apelor de izvor, potrivit art. 579 Cod civil, cel ce este proprietarul terenului este i proprietarul izvorului, deoarece izvorul face parte integrant din fond. Astfel, legea prevede c „cel ce are un izvor pe 160 proprietatea sa poate face orice întrebuin are cu dânsul, f r îns a v t ma dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescrip ie asupra acestui izvor“. Proprietarul terenului poate opri apa izvorului i s o împiedice s curg pe fondul inferior. Poate desfiin a izvorul sau s -i schimbe cursul. În caz de conflict cu vecinii, instan ele nu vor putea interveni, deoarece legea le permite s rezolve contesta iile numai în cazul în care apele sunt curg toare. O dat trecând pe terenul vecin, apa izvorului devine, prin accesiune, proprietatea titularului acestui fond. Regula cuprins în art. 579 Cod civil are dou excep ii: a) proprietarul fondului vecin a dobândit un drept asupra izvorului i b) apa izvorului este necesar locuitorilor unei localit i rurale. În acest ultim caz suntem în prezen a unei limit ri, a unei restric ii aduse dreptului de proprietate. 2.Regimul de protec ie i utilizare durabil prev zut de Legea nr.107/1996. Legea-cadru în domeniu are ca obiectiv principal stabilirea unui regim de protec ie, conservare, îmbun t ire a calit ii i de utilizare ra ional a surselor de ap , indiferent statutului juridic (de proprietate) al acestora. În acest sens, legea nr.107/1996, în actuala redactare, confer apei un dublu statut: pe de o parte, cel de „factor determinant în men inerea echilibrului ecologic” (resurs natural regenerabil , vulnerabil i limitat , element indispensabil pentru via i pentru societate, art.1(1), iar pe de alta, cel de „patrimoniu natural” (materie prim pentru activit i productive, surs de energie i cale de transport) care, nefiind „un produs comercial oarecare”, „trebuie protejat, tratat i ap rat ca atare”. (art.11). Aceast ultim calificare, împrumutat tale quale din considerentele directivei-cadru privind apa 2000/60/CEE, poart importante consecin e de ordin juridic. Astfel, fiind o „marf ” apa intr în circuitul comercial, are un pre i un proprietar, fiind preluat pe aceast cale noua concep ie comunitar în materie, în consens cu natura preponderent economic a construc iei vest-europene. În acela i timp, ca „produs” rezult c se are în vedere apa prelucrat , tratat , oferit spre utilizare, caz în care pre ul s u cuprinde, în primul rând, cheltuielile aferente efectu rii serviciilor necesare acestor opera ii. Din perspectiv ecologic , cunoa terea, protec ia, punerea în valoare i utilizarea durabil a resurselor de ap sunt ac iuni de interes general, cu consecin ele juridice aferente. O.U.G. nr.195/2005 (art.55) distinge între protec ia apelor de suprafa i subterane i a ecosistemelor acvatice (care are ca obiect men inerea i îmbun t irea calit ii i productivit ii biologice ale acestora, în scopul evit rii unor efecte negative asupra mediului, s n t ii umane i bunurilor materiale) i conservarea, protec ia i îmbun t irea calit ii apelor costiere i maritime (care urm re te reducerea progresiv a 161 evacu rilor, emisiilor sau pierderilor de substan e prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Conven ia privind protec ia M rii Negre împotriva polu rii din 1992). Ca principii ale regimului de conservare, protec ie i îmbun t ire a mediului subacvatic, „în condi iile utiliz rii durabile a resurselor de ap ”, sunt prev zute: principiul precau iei, prevenirii, evit rii daunelor la surs i poluatorul-pl te te, cu men iunea legal c „trebuie s se in seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta Dun rii i în Marea Neagr , deoarece echilibrul acestora este strâns influen at de calitatea apelor interioare care se vars în acestea”. Se mai adaug o serie de m suri precum: integrarea aspectelor cantitative i calitative atât pentru apele de suprafa cât i pentru apele subterane care apar in aceluia i sistem ecologic, hidrologic i hidrogeologic (abordarea integrat , art.2 lit.i), gospod rirea durabil a apei i reparti ia ra ional i echilibrat a acestei resurse, cu men inerea i cu ameliorarea calit ii i regener rii natural a apelor (art.2 lit.f), promovarea utiliz rii durabile a apelor pe baza protec iei pe termen lung a resurselor disponibile de ap (art.2 lit k). No iunea de patrimoniu natural „care trebuie protejat” semnific în primul rând un regim de protec ie i conservare a componentelor sale acvatice indiferent de natura i titularul dreptului de proprietate asupra lor. În privin a acestuia din urm , legea stabile te c apar in domeniului public al statului apele de suprafa cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km i cu bazine hidrografice ce dep esc suprafa a de 10 km2, malurile i cuvetele lacurilor, precum i apele subterane, apele maritime interioare, faleza i plaja m rii, cu bog iile lor naturale i poten ialul valorificabil, marea teritorial i fundul apelor maritime. Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km i cu bazine hidrografice ce nu dep esc suprafa a de 10 km2, pe care apele nu curg permanent apar in de in torilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formeaz sau curg (art. 3 (3)). Insulele care nu sunt în leg tur cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, apar in proprietarului albiei apei. Apa subteran poate fi folosit de c tre proprietarul terenului numai în m sura în care este utilizat cu respectarea normelor sanitare i de protec ie a calit ii mediului (art. 3(4) din Legea nr. 107/1996). La rândul s u, Legea nr. 18/1991 împarte terenurile, în func ie de destina ia lor, în cinci categorii, una dintre acestea fiind reprezentat de terenurile aflate permanent sub ape, i anume: albiile minore ale cursurilor de ape, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de reten ie, fundul apelor maritime interioare i al m rii teritoriale. Potrivit art.4 din Legea nr.107/1996, resursele de ap , de suprafa i subterane sunt monopolul natural de interes strategic; stabilirea regimului de folosire a acestora, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea public central din 162 domeniul apelor. În consens cu un asemenea regim, apele din domeniul public sunt date în administrare Administra iei Na ionale „Apele Române”, de c tre MMGA, reglementarea naviga iei i a activit ilor conexe acesteia pe c ile navigabile se face de Ministerul Transporturilor, prin unit i de profil, iar faza atmosferic a circuitului apei în natur poate fi modificat artificial numai de MMGA i de cei autoriza i de acesta, în condi iile legii. În contextul transpunerii în dreptul na ional a reglement rilor comunitare în materie, obiectivele i instrumentele de realizare a lor au fost stabilite în consecin . 3.Gospod rirea cantitativ i calitativ a resurselor de ap Conceptul central în realizarea regimului juridic general al domeniului îl reprezint cel de gospod rire a apelor, definit ca ansamblul activit ilor care, prin mijloace tehnice i m suri legislative, economice i administrative, conduc la cunoa terea, utilizarea, valorificarea ra ional , men inerea sau îmbun t irea resurselor de ap pentru satisfacerea nevoilor sociale i economice, la protec ia împotriva epuiz rii i polu rii acestor resurse, precum i la prevenirea i combaterea ac iunilor distructive ale apelor. Gospod rirea apelor trebuie s considere ca un tot unitar apele de suprafa i subterane, atât sub aspect cantitativ, cât i calitativ, în scopul dezvolt rii durabile. Ea se desf oar i se întemeiaz pe cunoa terea tiin ific , complex , cantitativ i calitativ a resurselor de ap ale rii, realizat printr-o activitate unitar i permanent de supraveghere, observa ii i m sur tori asupra fenomenelor hidrometeorologice i resurselor de ap , inclusiv de prognoze a evolu iei naturale a acestora, ca i a evolu iei lor sub efectele antropice, precum i prin cercet ri multidisciplinare. Principalul instrument folosit în acest scop este programul de monitoring realizat conform unor anumite cerin e, stipulate de lege, în vederea evalu rii coerente i cuprinz toare a st rii corpurilor de ap . Totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice, hidrogeologice, de gospod rire cantitativ i calitativ a apelor constituie Fondul na ional de date de gospod rire a apelor, stabilit unitar de Administra ia Na ional „Apele Române”. Fondul na ional de date de gospod rire a apelor include i eviden a apelor ce apar in domeniului public din Cadastrul apelor. Modul de organizare a Fondului na ional de date hidrologice i de gospod rire a apelor i a Cadastrului apelor se stabile te de c tre autoritatea public central cu atribu ii în domeniul apelor, iar inerea la zi a acestuia se asigur de Administra ia Na ional „Apele Române” (art.35 (5). Gospod rirea apelor se bazeaz pe principiul solidarit ii umane i interesului comun, care presupun, spre realizare, colaborarea i cooperarea strâns , la toate nivelurile administra iei publice, a utilizatorilor de ap , a 163 reprezentan ilor colectivit ilor locale i a popula iei pentru realizarea maximului de profit social (art.6(2). Activitatea de gospod rire unitar , ra ional i integrat a apelor se organizeaz i se desf oar pe bazine hidrografice, ca entit i geografice indivizibile de gospod rire cantitativ i calitativ a resurselor de ap . Cum România face parte din bazinul hidrografic interna ional al fluviului Dun rea, pentru por iunea din aceasta care este cuprins pe teritoriul românesc, inclusiv apele de coast ale M rii Negre, autoritatea public central din domeniul apelor elaboreaz planul de management al acestui bazin hidrografic interna ional, pe baza schemelor directoare de management i amenajare a apelor. Gestionarea cantitativ i calitativ a resurselor de ap , cu respectarea regimului juridic în domeniu se realizeaz de Administra ia „Apele Române” prin direc iile de ape din subordinea acesteia, iar elaborarea strategiei i politicii na ionale în domeniul gospod ririi apelor se realizeaz de c tre MMGA. Gospod rirea cantitativ a apelor presupune obliga ia utilizatorilor de ap de a economisi apa prin folosire judicioas (ceea ce implic folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, care permit utilizarea unor cantit i reduse de ap , precum i un consum mic de ap prin recircularea i/sau refolosirea apei), precum i cea de a asigura între inerea i repararea instala iilor proprii i, dup caz, a celor din sistemele de alimentare cu ap i canalizare (art.12). Pentru a face fa unui pericol sau consecin elor unor accidente, secetei, inunda iilor sau unui risc de lips de ap din cauza supraexploat rii resursei, autorit ile publice sunt în drept s ia m suri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei; în situa ia în care, din cauza secetei sau a altor calamit i naturale, debitele de ap autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor autoriza i, se aplic restric ii temporare de folosire a resurselor de ap , stabilite prin planuri de restric ii i folosire a apei în perioade deficitare, elaborate de direc iile de ape, dup consultarea utilizatorilor autoriza i, cu avizul Administra iei Na ionale „Apele Române” i cu aprobarea comitetului de bazin, care se aduc la cuno tin publicului. M surile de restric ii sunt obligatorii pentru to i utilizatorii de ap i se asimileaz cu situa ia de for major , iar autoriza ia de gospod rire a apelor se subordoneaz acestora (art.14). Gospod rirea calitativ se bazeaz pe regula general conform c reia poluarea în orice mod a resurselor de ap este interzis (art.15 (1). Autorit ile publice stabilesc, în acest scop, norme de calitate a resurselor de ap legate de func iile apei, normele privind calitatea apei potabile, supravegherea, inspec ia sanitar i gestiunea acesteia. 164 4. Regimul de folosin a apelor Gospod rirea cantitativ i calitativ a apelor se realizeaz i prin reglementarea regimului de folosire a apelor. Dreptul de folosin a apelor de suprafa sau subterane, inclusiv a celor arteziene se stabile te prin autoriza ii de gospod rire a apelor i se exercit potrivit condi iilor astfel prev zute i prevederilor legale în materie. Apele de suprafa sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare i de protec ie a calit ii apelor, pentru b ut, ad pat, udat, sp lat, îmb iat i alte trebuin e gospod re ti, în anumite condi ii (art.9(2); apele interioare din afara zonelor de restric ie pot fi utilizate liber, pe propria r spundere, de orice persoan fizic (art.9(3); utilizarea apelor subterane se face pe baza rezervelor determinate prin studii hidrogeologice (art.9 (4). Regimul juridic aferent este caracterizat prin urm toarele reguli: Prioritatea satisfacerii cerin elor de ap ale popula iei fa de folosirea apei în alte scopuri; au prioritate, fa de alte folosin e, alimentarea cu ap pentru animale, refacerea rezervei intangibile de ap dup incendii, precum i debitele necesare men inerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic; Interzicerea restrângerii utiliz rii apei potabile pentru popula ie, în folosul altor activit i (art.10); Apele subterane, corespunz toare calitativ, sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu ap a popula iei i animalelor, precum i pentru asigurarea igienei i s n t ii popula iei. Monitorizarea calit ii apei potabile, norme privind calitatea apelor utilizate pentru îmb iere i referitoare la supravegherea, inspec ia sanitar i controlul zonelor naturale utilizate pentru îmb iere, precum i limitele de înc rcare cu poluan i a apelor uzate evacuate în resursele de ap . Limitele de desc rcare înscrise în avizul sau autoriza ia de gospod rire a apelor reprezint limite maxime admise, iar dep irea acestora este dep it (art.15 (5). Pentru protec ia resurselor de ap , legea stabile te o serie de interdic ii (art.16), iar în scopul folosirii ra ionale i protej rii calit ii resurselor de ap , se instituie o serie de obliga ii pentru utilizatorii de ap (art.17). 5. Avize, notific ri, autoriza ii 165 Un alt instrument de prevenire i combatere a polu rii apelor îl reprezint controlul prealabil al activit ilor poluante pe calea obligativit ii unor avize, notific ri i/sau autoriza ii administrative. Potrivit defini iei legale, avizul i autoriza ia de gospod rire a apelor sunt acte ce condi ioneaz din punct de vedere tehnic i juridic execu ia lucr rilor construite pe ape sau în leg tur cu apele i cu func ionarea sau exploatarea acestor lucr ri, precum i func ionarea i exploatarea celor existente i reprezint principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglement rilor elaborate i aprobate de autoritatea administra iei publice centrale cu atribu ii în domeniul apelor. Astfel, avizul de amplasament i avizul de gospod rire a apelor sunt avize conforme, cerute pentru efectuarea lucr rilor care se construiesc pe ape sau care au leg tur cu apele. Potrivit Legii apelor nr. 107/1996, amplasarea în zona inundabil a albiei majore de obiective economice i sociale, inclusiv de noi locuin e, ca i amplasarea unor obiective i desf urarea de activit i în zonele de protec ie ale platformelor meteorologice, precum i pe o distan de 500 m în jurul acestora sunt permise numai în baza unui aviz de amplasament emis de c tre R.A. „Apele Române“ sau filialele sale bazinale, conform Normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 279 din 11 aprilie 1997 al ministrului apelor, p durilor i protec iei mediului. Ob inerea avizului de amplasament nu exclude obliga ia ob inerii avizului de gospod rire a apelor i a celorlalte avize prev zute de lege. Prevederile avizului de amplasament, precum i refuzul de emitere a acestuia pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Avizul de gospod rire a apelor reprezint reglementarea tehnicojuridic ce condi ioneaz : a) finan area i execu ia obiectivelor noi de investi ii ce urmeaz a fi construite pe ape sau care au leg tur cu apele; b) dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor procese tehnologice sau a unor instala ii existente ale utilizatorilor de ap ; c) realizarea de lucr ri de interes public, ce se construiesc pe ape sau care au leg tur cu apele. Categoriile de lucr ri i activit i pentru care sunt necesare solicitarea i ob inerea avizului de gospod rire a apelor, precum i cele care nu necesit un atare aviz sunt stabilite prin ordin al ministrului de resort. Documenta iile pentru fundamentarea solicit rii avizului de gospod rire a apelor trebuie s se bazeze pe studii meteorologice, hidrologice sau hidrogeologice, dup caz, pe studii de gospod rire a apelor i de impact al lucr rilor respective asupra resurselor de ap i asupra zonelor riverane. Avizul î i pierde valabilitatea dup doi ani de la emitere. Dac execu ia lucr rilor respective nu a început în acest interval, posesorul unui 166 aviz de gospod rire a apelor are obliga ia s anun e emitentului, în scris, data de începere a execu iei cu zece zile înainte de aceasta. Pentru anumite categorii de lucr ri, expres prev zute în art. 54 din Legea nr. 107/1996, investitorul are obliga ia s notifice Administra ia Na ional „Apele Române“ cu cel pu in 20 de zile înainte de începerea execu iei, act care nu mai presupune solicitarea i eliberarea avizului de gospod rire a apelor. Notificarea reprezint un proces complex având ca rezultant eliberarea de c tre autorit ile competente a unui act în baza c ruia beneficiarul sau titularul de investi ie poate s execute sau s pun în func iune anumite categorii de lucr ri sau activit i desf urate pe ape sau în leg tur cu acestea pentru care Legea apelor nr. 107/1996 introduce obliga ia notific rii. Notificarea începerii execu iei lucr rilor i activit ilor stabilite prin ordin scute te ob inerea avizului de gospod rire a apelor, iar notificarea punerii în func iune a lucr rilor i activit ilor respective elimin obligativitatea ob inerii autoriza iei de gospod rire a apelor. Punerea în func iunea sau darea în exploatare a lucr rilor care se construiesc pe ape sau care au leg tur cu apele se face numai în baza autoriza iei de gospod rire a apelor. Autoriza ia reprezint reglementarea tehnico-juridic ce condi ioneaz punerea în func iune sau exploatarea obiectivelor noi i existente de investi ie, construite pe ape sau care au leg turi cu apele de suprafa , subterane, inclusiv construc iile i instala iile ce se execut pe litoralul M rii Negre, faleza i plaja m rii i pe fundul apelor maritime interioare i m rii teritoriale. Prin autoriza ia de gospod rire a apelor, utilizatorul de ap dobânde te, dup caz: a) dreptul de folosin a apelor de suprafa pentru aliment ri cu ap potabil sau industrial , iriga ii, producerea de energie electric , naviga ie, piscicultur , flotaj, agrement sau ca receptor pentru apele evacuate de c tre al i utilizatori de pe teritoriile localit ilor, precum i în alte scopuri neexceptate prin Legea apelor, ca i dreptul de folosin a apelor subterane, inclusiv a celor arteziene, pentru aliment ri cu ap ; b) dreptul de evacuare, dup utilizare, în condi iile prev zute de lege, în receptorii naturali – cursuri de ap , lacuri, Marea Neagr – sau de injectare în subsol a apelor uzate, a apelor din desc rc ri sau drenaje, a apelor de min sau de z c mânt; c) dreptul de func ionare sau exploatare a lucr rilor, construc iilor i instala iilor executate pe ape sau care au leg tur cu apele i a c ror promovare a fost reglementat prin aviz de gospod rire a apelor; d) dreptul de folosin a albiilor minore, a plajei i a rmului m rii în alte scopuri decât cele pentru plimbare sau recreere; 167 e) dreptul de exploatare a agregatelor minerale, prin exploat ri organizate, din albiile sau malurile cursurilor de ap , lacurilor, b l ilor i din rmul m rii, f r împiedicarea curgerii apelor mari i f r afectarea construc iilor din zon ce au leg tur direct sau indirect cu regimul de curgere a apelor; f) dreptul de exploatare a agregatelor minerale necesare gospod riilor individuale sau interesului public local, în limita cantit ii maxime de 5.000 de metri cubi anual, oferit la solicitarea administra iei publice, prin consiliile locale. Aceasta se elibereaz în baza constat rii tehnice de teren, iar modul de exploatare i între inere a lucr rilor, construc iilor i instala iilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrant din autoriza ia de gospod rire a apelor. Avizul i autoriza ia de gospod rire a apelor nu exclud obligativitatea ob inerii acordului i autoriza iei de mediu. Autoriza ia de gospod rire a apelor se elibereaz în baza constat rii tehnice în teren, în prezen a beneficiarului - cel mai târziu o dat cu recep ia investi iilor -, dac sunt respectate prevederile legale privind gospod rirea apelor pentru punerea în exploatare a lucr rilor i exactitatea datelor cuprinse în cererea de autorizare i în documenta ia anexat la aceasta. Dac la verificarea în teren se constat lipsuri de natur a nu permite, potrivit prezentei legi, darea în func iune a investi iei, emitentul autoriza iei de gospod rire a apelor va fixa un termen pentru efectuarea remedierilor sau a complet rilor necesare. Dac este cazul, emitentul autoriza iei de gospod rire a apelor poate refuza, motivat, eliberarea ei. Autoriza ia de gospod rire a apelor se poate acorda i pe durat limitat , dac lipsurile constatate cu ocazia verific rii în teren permit punerea în func iune a investi iei, f r pericol, din punct de vedere al gospod ririi apelor. Modul de exploatare i între inere a lucr rilor, construc iilor i instala iilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrant din autoriza ia de gospod rire a apelor. Prin autoriza ia de gospod rire a apelor, cât i prin actele complementare acesteia, trebuie impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalit ile de control tehnic i mijloacele de interven ie în caz de incidente, avarii sau accidente i altele asemenea. Pentru corpurile de ap care nu au atins starea bun sau poten ialul ecologic bun în perioada prev zut în schema directoare se impune reactualizarea prevederilor autoriza iilor de gospod rire a apelor. Autoriza ia de gospod rire a apelor poate fi modificat sau retras de c tre emitent, f r desp gubiri, în urm toarele cazuri: 168 a) în interesul salubrit ii publice i, în special, dac modificarea sau retragerea este necesar pentru a înl tura o prejudiciere important a binelui comunit ii; b) pentru prevenirea sau asigurarea combaterii efectelor inunda iilor sau, în caz de pericol, pentru securitatea public ; c) în caz de pericol pentru mediul acvatic i, mai ales, dac mediile acvatice sunt supuse unor condi ii critice necompatibile cu protejarea acestora; d) în cazuri de for major , datorit schimb rilor naturale privind resursa de ap sau unor calamit i naturale intervenite asupra instala iilor utilizatorilor; e) în situa ia în care lucr rile sau instala iile sunt abandonate sau nu sunt între inute corespunz tor, caz în care de in torul acestora este obligat ca, din dispozi ia Administra iei Na ionale „Apele Române”, s le demoleze. f) în situa ia nerealiz rii din vina beneficiarului a prevederilor programului de etapizare, anex la actul de reglementare. Autoriza ia de gospod rire a apelor poate fi modificat sau retras în situa ii în care apar cerin e noi de ap , care trebuie satisf cute cu prioritate, acordându-se desp gubiri potrivit legii. Refuzul eliber rii, precum i orice modificare sau retragere a unei autoriza ii de gospod rire a apelor trebuie motivate în scris solicitantului sau titularului de autoriza ie, dup caz, de c tre cel care a decis m sura respectiv . Retragerea autoriza iei de gospod rire a apelor atrage dup sine obligativitatea încet rii activit ii, ca i pierderea drepturilor ob inute în baza prezentei legi. Autoriza ia de gospod rire a apelor poate fi suspendat temporar, f r desp gubiri, în urm toarele cazuri: a)dac nu s-au respectat condi iile impuse ini ial; b)dac lucr rile, construc iile i instala iile autorizate nu prezint siguran în exploatare atât cu privire la rezisten a structurilor, cât i la eficien a tehnologiilor adoptate; c)pentru abateri repetate sau grave de la condi iile de folosire sau de evacuare a apei, prev zute în autoriza ie, precum i în cazul în care utilizatorul nu realizeaz condi iile de siguran în exploatare, ca i alte m suri stabilite de Ministerul Mediului i Gospod ririi i de Administra ia Na ional "Apele Române" ; d)în caz de poluare accidental a resurselor de ap , care amenin s n tatea popula iei sau produce pagube ecologice . În aceast ultim situa ie, Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor poate dispune i oprirea activit ii poluatorului sau a instala iei care provoac poluarea apelor pân la înl turarea cauzelor. 169 De asemenea se poate institui un regim de supraveghere special , în caz de nerespectare a m surilor stabilite pentru asigurarea condi iilor înscrise în autoriza ia de gospod rire a apelor. Pe toat durata acestui regim, utilizarea i epurarea apei se fac sub controlul direct al personalului anume desemnat de autoritatea public central de mediu. Toate cheltuielile suplimentare determinate de aplicarea regimului de supraveghere special se suport de titularul autoriza iei de gospod rire a apelor. 6.Mecanismul economic din domeniul apelor Considerând apa drept o resurs natural cu valoare economic în toate formele sale de utilizare, legea încurajeaz conservarea, refolosirea i economisirea sa printr-o serie de stimuli economici integra i unui mecanism specific. În acest sens se aplic principiul recuper rii costurilor serviciilor de ap , inclusiv costuri implicate de mediu i de resurs , pe baza analizei economice i cu respectarea principiului poluatorul pl te te (art.80 din Legea nr.107/1996). Mecanismul economic specific gospod ririi cantitative i calitative a resurselor de ap include sistemul de contribu ii, pl i, bonifica ii i penalit i, ca parte a modului de finan are în domeniu. El se aplic tuturor utilizatorilor. Contribu ii specifice de gospod rire a apelor sunt (art.83 (31): a)contribu ia pentru utilizarea resurselor de ap pe categorii de resurse i utilizatori; b)contribu ia pentru primirea apelor uzate în resursele de ap ; c)contribu ia pentru poten ialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare din administrarea Administra iei Na ionale „Apele Române; d)contribu ia pentru exploatarea nisipurilor i pietri urilor din albiile i malurile cursurilor de ap ce intr sub inciden a prezentei legi. Bonifica iile se acord utilizatorilor de ap care demonstreaz , constant, o grij deosebit pentru folosirea ra ional i pentru protec ia calit ii apelor, evacuând, o dat cu apele uzate epurate, substan e impurificatoare cu concentra ii i în cantit i mai mici decât cele înscrise în autoriza ia de gospod rire a apelor. Penalit ile se aplic acelor utilizatori de ap la care se constat abateri de la prevederile reglementate atât pentru dep irea cantit ilor de ap utilizate, cât i a concentra iilor i cantit ilor de substan e impurificatoare evacuate în resursele de ap . Administra ia Na ional „Apele Române este singura în drept s constate cazurile în care se acord bonifica ii sau se aplic penalit i. 170 Bonifica iile se acord cu aprobarea Ministerului Mediului i Gospod ririi Apelor. Penalit ile pentru dep irea valorii concentra iilor indicatorilor de calitate reglementa i pentru evacuarea apelor uzate în re elele de canalizare ale localit ilor se aplic de c tre unit ile de gospod rire comunal (art.85). Capitolul XV REGIMUL ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC, OB INUTE PRIN TEHNICILE BIOTEHNOLOGIEI MODERNE Dup 10 ani de cultivare i comercializare (2006) s-a ajuns ca organismele modificate genetic s ocupe 102 milioane de ha în întreaga lume ( i se estimeaz ca în 2015 s se ajung la 200 milioane ha); ele se limiteaz ast zi la patru plante principale: soia (57%), porumb (13%), bumbac (13%) i rapi (5%) i se concentreaz în propor ie de 88% în 4 ri: SUA, Argentina, Brazilia i Canada. România ocup , în acest context, unul dintre primele locuri în Europa, în special prin culturile de soia modificat genetic. În ciuda avantajelor pe care le reprezint din punct de vedere al productivit ii (rezisten a la boli i d un tori i ritmul superior de cre tere care conduc la ob inerea de produc ii mult mai substan iale), plantele transgenice sunt contestate sub aspectul c , pân acum, nici un test nu a fost efectuat pe o perioad suficient de lung pentru a determina existen a sau nu a unui risc pentru s n tatea uman , precum i pentru pericolul care îl reprezint , prin contaminare, de compromitere a speciilor tradi ionale. 1. Regimul general instituit prin O.U.G. nr. 195/2005. În în elesul legii române, organismul modificat genetic este orice organism, cu excep ia fiin elor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere i/sau recombinare natural (art. 2 din OUG nr. 195/2005). În sensul acestei defini ii, modificarea genetic este o consecin a utiliz rii tehnicilor specificate în anexa nr. 1, partea A a O.G. nr. 49/2000. Actul normativ-cadru privind protec ia mediului prevede c activit ile care implic organisme modificate genetic (O.M.G.), ob inute prin tehnicile biotehnologiei moderne sunt supuse unui regim special de 171 reglementare, autorizare i administrare, astfel încât s se desf oare numai în condi iile asigur rii protec iei mediului, precum i a s n t ii oamenilor i a animalelor. Respectivele activit i includ: a) utilizarea în condi ii de izolare a micro-organismelor modificate genetic; b) introducerea deliberat în mediu i pe pia a organismelor modificate genetic vii; c) importul organismelor / microorganismelor modificate genetic. Referitor la autorizare, legea stipuleaz c în procesul decizional de emitere a autoriza iilor i acordurilor vizând O.M.G., autoritatea public central pentru protec ia mediului solicit avizele autorit ilor pentru agricultur , s n tate, siguran a alimentelor, protec ia consumatorului, precum i al altor institu ii implicate, consult Comisia pentru Securitate Biologic i asigur informarea i participarea publicului (art. 40). Autoriza iile privind introducerea deliberat în mediu i pe pia a organismelor modificate genetic vii i privind utilizarea în condi ii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice; importul pe teritoriul României i exportul unui organism modificat genetic se realizeaz numai de c tre persoane juridice; transportul interna ional al organismelor modificate genetic se realizeaz conform legisla iei na ionale, acordurilor i conven iilor privind transportul interna ional de m rfuri / m rfuri periculoase, dup caz, la care România este parte (art. 41). Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic i ai autoriza iilor privind activit ile cu organisme modificate genetic au obliga ia s se conformeze cerin elor legale privind asigurarea trasabilit ii, etichet rii, monitoriz rii i s raporteze autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului i altor autorit i, dup caz, rezultatele activit ii, conform legisla iei specifice în vigoare. Adoptat din perspectiva preg tirii ader rii i integr rii României în U.E. Ordonan a de urgen nr.195/2005 cuprinde o serie de dispozi ii semnificative în acest sens, potrivit c rora de la 1 ianuarie 2007 (data ader rii), cultivarea sau testarea plantelor modificate genetic se supun acquis-ului comunitar, iar cultivarea plantelor superioare modificate genetic, altele decât cele acceptate în Uniunea European este interzis (art.54 alin.1 i 2). 2. Regimul juridic special stabilit prin O.G. nr. 49/2000 (aprobat cu modific ri i complet ri prin Legea nr. 214/2002). Regimul special de reglementare, autorizare i administrare al activit ilor care privesc ob inerea, testarea, utilizarea i comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne este stabilit prin O.G. nr. 172 49/2000 i o serie de acte normative subsecvente (precum: H.G. nr. 173/2006 privind trasabilitatea i etichetarea O.M.G. i trasabilitatea alimentelor i hranei pentru animale, ob inute din organisme modificate genetic, H.G. nr. 256/2006 privind hrana pentru animale i alimentele modificate genetic, Ordinul M.M.G.A. nr. 237/2006 privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic .a.). Reglement rile respective se refer la: a) activit ile privind utilizarea microorganismelor modificate genetic în condi ii de izolare; b) condi iile de introducere deliberat în mediu i de plasare pe pia a organismelor modificate genetic i a produselor rezultate din acestea, astfel încât între activit i s se desf oare în deplin siguran pentru s n tatea uman i pentru protec ia mediului; c) condi iile de import / export al organismelor modificate genetic i produselor rezultate din acestea (art. 1). 2.1. Cadrul institu ional Principala autoritate public central care intervine în domeniu este Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor, responsabil cu emiterea autoriza iilor / acordurilor i controlul activit ilor de ob inere, testare, utilizare i comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum i a produselor rezultate din acestea. În avizarea i controlul acestora mai au atribu ii, dup caz, i autorit ile publice centrale din domeniile: agriculturii, alimenta iei, s n tate i Autoritatea Na ional pentru Protec ia Consumatorilor. Un loc important în acest cadru îl ocup Comisia pentru Securitatea Biologic , ca autoritate tiin ific cu rol consultativ în procesul de luare a deciziilor de c tre MMGA, compus din 12 membri, speciali ti în domeniile respective, care au dobândit titluri academice i/sau universitare i sunt personalit i tiin ifice consacrate. În exercitarea atribu iilor sale, Comisia are „func ie consultativ , deciziile fiind luate prin consens” (art. 4/5) din O.G. nr. 49/2000). Capitolul XVI REGIMUL DE EURILOR Societatea de consum a adus, pe lâng binefacerile sale, i multiple probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic i juridic 173 privind existen a de eurilor i cerin a elimin rii (diminu rii) acestora. Primele se refer la posibilit ile oferite de tiin a i tehnica actual în direc ia diminu rii, recicl rii, trat rii i elimin rii de eurilor; cele din a doua categorie se refer la implica iile economice pe care le presupun aceste opera iuni, iar cele din ultima categorie, la evolu ia i starea reglement rilor legale în materie. Poluarea prin producerea de de euri este practic una inevitabil , având în vedere faptul c orice activitate genereaz resturi neutilizabile, iar cantitatea acestora se amplific permanent din cauza sporirii nevoilor societ ii. Problema colet rii i elimin rii lor, ap rut ini ial din ra iuni de igien i salubritate public , dateaz de mult timp. În anii 1970, conjugarea efectelor noilor moduri de consum, mari generatoare de de euri cu implica iile celor dou ocuri petroliere (din 1974 i 1979) a precipitat afirmarea necesit ii dezvolt rii unor politici de gestiune a de eurilor. Relevarea finitudini rezervelor de materii prime i a resurselor clasice de energie, asociat cu emergen a ideilor ecologiste i con tientizarea imperativului protec iei mediului au condus la adoptarea primelor reglement ri na ionale i comunitare în domeniu. Dublul aspect al problemei: environmental i economic î i pune amprenta i asupra modalit ilor, tehnicilor i instrumentelor juridice utilizate pentru rezolvarea implica iilor de eurilor. 1.Regimul juridic general al de eurilor stabilit prin O.U.G. nr.195/2005 Conform statutului s u de reglementare-cadru în materia protec iei mediului, OUG nr.195/2005 se m rgine te la a stabili câteva reguli privind gestionarea de eurilor în condi ii de protec ie a s n t ii popula iei i mediului (art.29). Dup ce se refer în general la competen ele de efectuare a controlului în domeniu i la atribu iile i obliga iile ce revin autorit ilor administra iei publice locale, precum i persoanelor fizice juridice care desf oar activit i de gestionare a de eurilor, Ordonan a stipuleaz o serie de m suri specifice: - interzicerea introducerii pe teritoriul României a de eurilor de orice natur , în scopul elimin rii acestora; - realizarea introducerii pe teritoriul României a de eurilor, în scopul recuper rii, în baza reglement rilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu reglement rile comunitare i na ionale; - valorificarea de eurilor numai în instala ii, prin procese sau activit i autorizate de autorit ile publice competente; - realizarea tranzitului i exportului de de euri de orice natur în conformitate cu acordurile i conven iile la care România este parte i cu legisla ia na ional specific în domeniu (art.32) 174 - realizarea transportului intern al de eurilor periculoase conform prevederilor legale specifice, iar a transportului interna ional i tranzitul de eurilor periculoase în conformitate cu prevederile acordurilor i conven iilor interna ionale la care România este parte (art.33). 2. Regimul juridic de gestionare a de eurilor Regimul juridic al activit ilor de producere i gestionare a de eurilor în condi ii de asigurare a unui nivel corespunz tor de protec ie a mediului i a s n t ii popula iei, pe baza principiilor i elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabil a societ ii este stabilit prin Ordonan a de urgen nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul de eurilor (aprobat cu modific ri prin Legea nr. 426 din 18 iulie 2001) i modificat prin Ordonan a de urgen nr.61/2006 (aprobat prin Legea nr.27/2007) i Legea serviciului de salubrizare a localit ilor nr.101/2006, care transpun în legisla ia na ional Directiva nr.75/442 privind de eurile, publicat în Jurnalul Oficial al Comunit ii Europene (JOCE) nr. L 194 din 25 iulie 1975, Directiva nr.91/689 privind de eurile periculoase, publicat în Jurnalul Oficial al Comunit ii Europene (JOCE) nr.L 377 din 31 decembrie 1991, i Directiva Parlamentului European i a Consiliului 2006/12/CE privind de eurile, publicat în Jurnalul Oficial al Comunit ilor Europene (JOCE) nr. L 114/9 din 27 aprilie 2006. În în elesul actului normativ de eul semnific orice substan sau orice obiect din categoriile stabilite de acesta, de care de in torul se debaraseaz , are inten ia sau obliga ia de a se debarasa.69 Categoriile de de euri vizate de Ordonan sunt precizate în anexa 1B printre acestea aflându-se: reziduri de produc ie sau consum, produse în afara standardelor sau cu valabilitate expirat , materiale deversate accidental, contaminate sau impurificate, reziduri de la procese industriale, materiale contaminate .a. Ca obiective prioritare ale gestion rii de eurilor sunt considerate: a) prevenirea sau reducerea de de euri i a gradului de periculozitate al acestora prin: 1. dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale; 2. dezvoltarea tehnologiei i comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra cre terii volumului sau periculozit ii de eurilor ori asupra riscului de poluare; 69 O.U.G. nr.195/2005, cuprinde urm toarele defini ii: de euri-orice substan sau orice obiect din categoriile stabilite de legisla ia specific privind regimul de eurilor, pe care de in torul le arunc , are inten ia sau are obliga ia de a-l arunca; de euri reciclabile-de eu care poate constitui materia prim într-un proces de produc ie pentru ob inerea produsului ini ial sau pentru alte scopuri; de euri periculoase-de euri încadrate generic conform legisla iei specifice privind regimul de eurilor, în aceste tipuri sau categorii de de euri i care au cel pu in un constituient sau o proprietate care face ca acestea s fie periculoase. 175 3. dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea final a substan elor periculoase din de eurile destinate valorific rii; b) reutilizarea, valorificarea de eurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care se ob in materii prime secundare ori utilizarea de eurilor ca surs de energie (art.3 (1). 2.1.Regimul administr rii de eurilor. În concep ia legii române, administrarea de eurilor se desf oar pe baza unor condi ii generale, prin autorizarea activit ilor legate de de euri i se asigur prin controlul acestora. 2.1.1.Condi ii generale privind gestionarea de eurilor Procesele i metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea de eurilor trebuie s nu pun în pericol s n tatea popula iei i a mediului, respectând în mod deosebit urm toarele reguli: a)s nu prezinte riscuri pentru ap , aer, sol, faun sau vegeta ie; b)s nu produc poluare fonic sau miros nepl cut; c)s nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special. Se interzice abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolat a de eurilor. Ca instrumente pentru atingerea obiectivelor stabilite se elaboreaz , adopt i aplic planuri de gestionare a de eurilor la nivel na ional, regional, jude ean i al municipiului Bucure ti; Planul na ional de gestionare a de eurilor se aprob prin hot râre a Guvernului i se notific Comisiei Europene (art.81(3).70 De asemenea, se urm re te crearea unei re ele integrate adecvate de instala ii de eliminare a de eurilor, inând seama de cele mai bune tehnologii disponibile, care nu implic costuri excesive, cu respectarea cerin elor prev zute în Tratatul de aderare a României la Uniunea European ; ea trebuie s asigure eliminarea de eurilor în instala iile conforme cele mai apropiate (principiul proximit ii), prin intermediul celor mai adecvate metode i tehnologii, care s asigure un nivel ridicat de protec ie a s n t ii popula iei i a mediului (art.7). 2.1.2. Autorizarea activit ilor legate de de euri. Ca regul general , persoanele fizice sau juridice care desf oar opera iunile de eliminare i valorificare a de eurilor au obliga ia solicit rii i ob inerii autoriza iei/autoriza iei integrate de mediu de la autoritatea competent pentru protec ia mediului. 70 Strategia na ional de gestionare a de eurilor i Planul na ional de gestiune a de eurilor au fost aprobate prin H.G.nr.1470/2004. 176 În mod obligatoriu autoriza iile trebuie s cuprind : a)tipul i cantitatea de de euri; b)cerin ele tehnice; c)m suri de precau ie; d)locul de desf urare a activit ii; e)metoda de tratare. Procedura de autorizare se întrege te cu una de înregistrare. În conformitate cu principiul „poluatorul pl te te” costurile opera iilor de eliminare se suport de c tre: a)de in torul de de euri care încredin eaz de eurile unui colector sau unui operator economic i/sau b)de in torul anterior al de eurilor sau produc torul produsului din care a rezultat de eul. În situa ia în care produc torul/de in torul de de euri este necunoscut, cheltuielile legate de cur area i refacerea mediului sunt suportate de c tre autoritatea administra iei publice locale. Dup identificarea f ptuitorului, acesta urmeaz s suporte atât cheltuielile efectuate de autoritatea administra iei publice locale, cât i pe cele legate de ac iunile întreprinse pentru identificare (art.131). 2.1.3.Controlul activit ilor legate de de euri. Ca metod de asigurare a respect rii dispozi iilor legale în vigoare i a m surilor administrative de autorizare, controlul activit ilor legate de de euri, cunoa te patru modalit i de exercitare: din partea autorit ilor publice pentru protec ia mediului, cea a primarilor unit ilor administrativteritoriale, autorit ilor de s n tate i respectiv cele vamale. Astfel, autorit ile publice pentru protec ia mediului competente teritorial sunt obligate s efectueze, iar persoanele fizice autorizate i persoanele juridice care efectueaz opera iuni de valorificare i eliminare a de eurilor s se supun unor inspec ii periodice pe tematic adecvat . În acest context, autorit ile teritoriale de protec ie a mediului inspecteaz i iau m suri pentru respectarea de c tre cei implica i în gestionarea de eurilor a legisla iei de mediu în vigoare i a condi iilor de autorizare impuse conform legii, in eviden a i comunic celor interesa i informa iile legate de de euri, iar autoritatea central de protec ie a mediului inspecteaz i ia m suri pentru respectarea de c tre cei implica i în gestionarea de eurilor a legisla iei de mediu în vigoare i a condi iilor de autorizare impuse conform legii pentru investi iile i activit ile ce se desf oar pe un teritoriu mai mare decât un jude . La rândul lor primarii unit ilor administrativ-teritoriale i persoanele autorizate de ace tia controleaz : a)generarea, colectarea, stocarea, transportul i tratarea de eurilor menajere i de construc ie i implementarea planului de gestiune a acestora; b)eliminarea de eurilor de produc ie i a celor periculoase i implementarea planului local de gestiune a acestora; 177 c)facilit ile i instala iile pentru stocarea i neutralizarea de eurilor menajere i de construc ie i cele pentru eliminarea de eurilor industriale i periculoase. Autorit ile publice teritoriale pentru s n tate exercit controlul sanitar al activit ilor din domeniul gestiunii de eurilor cu impact asupra s n t ii popula iei. În sfâr it autorit ile vamale, cele de control al frontierei i reprezentan i ai autorit ii de protec ie a mediului controleaz împreun cu alte autorit i publice centrale i locale i iau m suri pentru asigurarea conformit ii înc rc turilor cu documentele înso itoare i pentru respectarea prevederilor legale referitoare la îndeplinirea condi iilor de import, export i tranzit ale de eurilor. 2.2.Regimul gestion rii de eurilor În în elesul legii române, gestionarea de eurilor constituie activit ile de colectare, transport, valorificare i eliminare a de eurilor, inclusiv supravegherea acestor opera ii i îngrijirea zonelor de depozitare dup închiderea acestora. Ea presupune, ca opera iuni legale, desf urarea activit ilor propriu zise de colectare, transport, tratare i eliminare a de eurilor, obliga iile aferente ale actorilor implica i i m surile de realizare a obiectivelor propuse (stimulative i sanc ionatoare). 2.2.1.Colectarea, transportul, tratarea i eliminarea de eurilor. Din perspectiva acestui obiectiv, prevederile Ordonan ei de urgen nr.78/2000 r mân limitate i sumare. Astfel, potrivit art.142, în func ie de propriet i, compozi ie, valoare i de alte calit i de eurile sunt tratate i transportate astfel încât s nu împiedice utilizarea lor ulterioar i ra ional ; de eurile depuse în depozite temporare sau de eurile de la demolarea ori reabilitarea construc iilor sunt tratate i transportate de de in torii de de euri, de cei care execut lucr rile de construc ie sau de demolare ori de o alt persoan , pe baza unui contract, prim ria indicând amplasamentul pentru eliminarea acestora precum i modalitatea de eliminare i ruta de transport pân la acesta. În alt ordine de idei, controlul privind colectarea i opera iunile de transport în cazul de eurilor periculoase se efectueaz de c tre organismele abilitate prin lege i are în vedere, în mod deosebit, originea i destina ia unor astfel de de euri. În cazul în care acestea sunt transportate dintr-un loc în altul transportul trebuie s fie înso it de un formular de identificare tipizat. 2.2.2.Obliga ii, atribu ii i r spunderi în domeniul gestion rii de eurilor 178 Legisla ia în vigoare prevede patru categorii de obliga ii în acest domeniu în raport cu titularul(ii) lor: obliga iile transportorilor de de euri (art.22-24), obliga iile operatorilor în domeniul valorific rii i elimin rii de eurilor (art.25-26) i obliga ii ale persoanelor fizice, ale persoanelor fizice autorizate s desf oare activit i independente i ale persoanelor juridice (art.27-art.28). La capitolul atribu ii i r spunderi, titularii acestora sunt autorit ile administra iei publice centrale, având în vedere c autoritatea competent de decizie i control în domeniul gestiunii de eurilor este Ministerul Mediului i Gospod rii Apelor, alte autorit i publice cu atribu ii în domeniul gestion rii de eurilor sunt: Ministerul S n t ii Publice, Ministerul Agriculturii, P durilor i dezvolt rii Rurale, Ministerul Economiei i Comer ului, Ministerul Administra iei i Internelor, Ministerul Transporturilor, Construc iilor i Turismului, Ministerul Ap r rii, autorit ile administra iei publice locale, care sunt obligate, în acest sens, s creeze structuri proprii cu atribu ii în materie (art.38). 2.2.3.Facilit i i sanc iuni Cele dou instrumente de promovare a obiectivelor de protec ie a mediului din perspectiva gestion rii de eurilor se completeaz reciproc, în ciuda decalajelor care le separ în privin a afirm rii în timp a naturii lor. Referitor la facilit i, potrivit art.34 din O.U. nr.78/2000, în scopul stimul rii investi iilor în domeniul gestion rii de eurilor, al extinderii activit ilor de gestionare a de eurilor, prin utilizarea instrumentelor economice i a pârghiilor specifice economiei de pia , Guvernul poate stabili facilit i fiscale pentru cei care gestioneaz de euri i, în mod deosebit, pentru cei care valorific de euri. Astfel la propunerea autorit ii centrale de protec ie a mediului se vor aloca anual, prin legea bugetului de stat, resurse destinate pentru construirea i func ionarea unor instala ii i aplicarea de tehnologii destinate trat rii i elimin rii de eurilor pentru care procesarea în sistem centralizat este avantajoas economic i rezolv probleme de mediu la nivel regional sau chiar na ional, iar prin hot râre a Guvernului se pot nominaliza agen i economici care fac dovada c au astfel de facilit i cu echipamente adecvate i care nu mai reclam costuri excesive pentru import. De asemenea, consiliile locale hot r sc, în condi iile legii, asigurarea cu prioritate a unor terenuri, în vederea realiz rii depozitelor i instala iilor de valorificare i eliminare a de eurilor pentru localit i, ce constituie cauz de utilitate public , cu implica iile juridice aferente. În sfâr it, pentru atingerea acestui scop, autorit ile competente asigur , în condi iile legii, accesul investitorilor i al întreprinz torilor în 179 domeniul gestion rii de eurilor la informa iile disponibile în acest domeniu (art.36). În privin a sanc iunilor, actul normativ în materie stabile te o serie de infrac iuni (art.53) i, respectiv, contraven ii (art.51-53). CAPITOLUL XVIII REGIMUL SUBSTAN ELOR I PREPARATELOR CHIMICE Utilizarea i circula ia substan elor chimice (periculoase) antreneaz din ce în ce mai multe i mai importante riscuri pentru mediu i genereaz numeroase i diferite pagube. Amploarea fenomenului i consecin ele sale au determinat apari ia i dezvoltarea unor reglement ri specifice la nivel na ional, interna ional i comunitar. Ele se refer în special la cerin e impuse la fabricarea, comercializarea, utilizarea i neutralizarea acestora. I. REGIMUL JURIDIC AL SUBSTAN ELOR I PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE 1. Regimul substan elor i preparatelor chimice stabilit prin Ordonan a de urgen nr.195/2005 Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului a instituit regulile generale ale regimului special de reglementare i gestionare a activit ilor privind fabricarea, introducerea pe pia , utilizarea, depozitarea temporar sau definitiv , transportul intern, eliminarea, manipularea, precum i introducerea i scoaterea din ar a substan elor i preparatelor periculoase. Prima regul astfel stabilit este aceea c , activit ile de mai sus sunt permise numai în baza acordului i/sau autoriza iei de mediu, în vederea ob inerii c rora solicitantul trebuie s prezinte organului competent fi a tehnic de securitate i alte informa ii, în cadrul unei proceduri speciale de autorizare. Transportul interna ional i tranzitul acestor substan e i preparate, precum i importul i exportul celor restric ionate sau interzise la utilizare de c tre anumite state sau de c tre România, se realizeaz în conformitate cu prevederile acordurilor i conven iilor interna ionale la care România este parte (art.25). Controlul respect rii reglement rilor privind regimul 180 substan elor i preparatelor periculoase este efectuat de c tre autoritatea public central i autorit ile publice teritoriale pentru protec ia mediului; pentru controlul importului, exportului i tranzitului acestora în vam , autoritatea vamal convoac autorit ile competente în domeniu (art.2627). În art. 28 al Ordonan ei de urgen nr.195/2005 sunt stipulate o serie de obliga ii în sarcina persoanelor fizice i juridice care gestioneaz substan e i preparate periculoase, respectiv: − s in eviden a strict – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substan elor i preparatelor chimice periculoase, inclusiv a recipientelor aferente i s furnizeze informa iile cerute, autorit ilor competente; − s elimine, în condi ii de siguran pentru s n tatea popula iei i pentru mediu, substan ele i preparatele periculoase care au devenit de euri; − s identifice i s previn riscurile pe care substan ele i preparatele periculoase le pot reprezenta pentru s n tatea popula iei i s anun e iminen a unor desc rc ri neprev zute sau accidente autorit ilor pentru protec ia mediului i de ap rare civil . 2.Regimul juridic special al substan elor i preparatelor chimice periculoase Cadrul normativ general pentru controlul efectiv i supravegherea eficient a regimului substan elor i preparatelor chimice periculoase, în vederea protej rii s n t ii popula iei i a mediului împotriva ac iunii negative a acestora este stabilit prin Legea nr.360 din 2 septembrie 2003 privind regimul substan elor i preparatelor chimice periculoase, iar cel privind clasificarea, etichetarea i ambalarea substan elor i preparatelor chimice periculoase pentru om i mediu, în vederea introducerii pe pia este prev zut de Ordonan a de urgen nr.200 din 9 noiembrie 2000 (aprobat , cu modific ri prin Legea nr.451/2001 modificat prin Ordonan a nr.53/2006). În în elesul acestor acte normative substan ele („element chimic i compu ii s i în stare natural sau ob inu i printr-un proces de produc ie ...”) i preparatele („amestecuri sau solu ii de dou sau mai multe substan e”) periculoase sunt prev zute în art.7 din O.U.G. nr.200/2000 (explozive, oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile, foarte toxice, toxice, nocive, corozive, iritante, sensibilizante, cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere i periculoase pentru mediu). Lista acestora este stabilit prin hot râre de Guvern. 181 Substan ele se clasific în baza propriet ilor lor, în conformitate cu categoriile ar tate mai sus. Procedura privind clasificarea lor este stabilit prin act normativ, iar testarea propriet ilor lor fizico-chimice, a toxicit ii i ecotoxicit ii se efectueaz potrivit metodelor prev zute prin reglement rile în vigoare. 2.1.Reglementarea activit ilor ce implic substan e i preparate periculoase, are la baz urm toarele principii: a)principiul precau iei în gestionarea substan elor i a preparatelor chimice periculoase, în vederea prevenirii pagubelor fa de s n tatea popula iei i de mediu; b)principiul transparen ei fa de consumatori, asigurându-se accesul la informa ii privind efectele negative pe care le pot genera substan ele i preparatele chimice periculoase; c)principiul securit ii opera iunilor de gestionare a substan elor i preparatelor chimice periculoase (art.2 din Legea nr.360/2003). În scopul asigur rii protec iei mediului i al s n t ii popula iei, anumite substan e i preparate chimice periculoase stabilite prin hot râre a Guvernului se restric ioneaz la introducerea pe pia i la utilizare; cele care sunt interzise la producere i utilizare sau a c ror utilizare este sever restric ionat de c tre unele ri sunt supuse unui control special atunci când sunt importate sau exportate din România (art.8). Introducerea pe pia a substan elor i preparatelor chimice periculoase care îndeplinesc cerin ele prevederilor legale privind clasificarea, ambalarea, etichetarea i procedura de notificare nu poate fi interzis , restric ionat sau împiedicat (art.19). La rândul lor, utilizatorii au obliga ia s foloseasc substan ele i preparatele chimice periculoase restric ionare legal stabilite (art.20), iar importatorii i exportatorii de asemenea substan e i preparate al c ror import/export este controlat prin procedura consim mântului prealabil în cuno tin de cauz (PIC), prev zut de Conven ia de la Rotterdam din 10 septembrie 1998, au obliga ia s efectueze importul/exportul numai pe baz de notificare, conform acestei proceduri (art.21). 2.2.Regimul clasific rii, etichet rii i ambal rii substan elor i preparatelor chimice periculoase. Ca principii ale acestor activit i O.U. nr.200/2000 prevede: a)principiul asigur rii unui nivel de protec ie adecvat pentru om i mediu; b)principiul liberei circula ii a bunurilor; c)principiul progresului tehnic (art.2). Din perspectiva ambal rii, sunt prev zute cerin e speciale pentru admiterea introducerii pe pia a substan elor periculoase (privind evitarea oric rei pierderi de con inut, etanseizarea, sisteme de închidere, existen a sigiliului conform art.14) i preparatelor periculoase (condi ii privind 182 recipientele, sisteme de închidere i siguran , însemne tactile de avertizare a pericolului .a., potrivit art.15). De aceea i manier sunt prev zute cerin e privind etichetarea substan elor i preparatelor chimice periculoase (art.1617) i publicitatea i fi ele de securitate (art.20-22). Stabilirea de atribu ii i r spunderi, precum i a unor sanc iuni (contraven ionale i penale) întregesc regimul special în materie. 3.Agen ia Na ional pentru Substan e i Preparate Chimice Periculoase (ANSPCP). Organizat în subordonarea Ministerului Mediului i Gospod ririi Apelor, ca persoan juridic de interes public i organ de specialitate al administra iei publice centrale, ANSPCP are urm toarele atribu ii. a)solicit i prime te informa ii despre propriet ile substan elor sau ale preparatelor chimice periculoase, inclusiv despre compozi ia lor chimic , care vor fi utilizate numai în scopul satisfacerii oric rei cerin e medicale impuse de elaborarea m surilor preventive i curative, în mod special a urgen elor; b)coordoneaz în colaborare cu ministerele interesate preg tirea i perfec ionarea personalului atestat pentru controlul i supravegherea produselor în domeniul substan elor chimice i pentru instruirea organismelor responsabile; c)monitorizeaz produc torii i importatorii de substan e i preparate chimice periculoase; d)coordoneaz i furnizeaz suportul informa ional în domeniul substan elor i al preparatelor chimice periculoase; e)autorizeaz inspectorii de specialitate pentru controlul respect rii prevederilor reglement rilor în domeniul substan elor i al preparatelor chimice periculoase; f)furnizeaz informa ii specifice i detaliate tuturor agen iilor i organismelor guvernamentale care au atribu ii în domeniul substan elor i al preparatelor periculoase, cum ar fi autorit ile de protec ie a mediului; g)constat i sanc ioneaz înc lcarea prevederilor reglement rilor în domeniul substan elor i al preparatelor chimice periculoase i stabile te m surile de remediere i termenele pentru îndeplinirea acestora. Capitolul XIX REGIMUL ÎNGR MINTELOR CHIMICE I AL PRODUSELOR DE PROTEC IE A PLANTELOR 183 Din cauza efectelor negative pe care le pot produce asupra s n t ii umane, bunurilor i mediului în general, îngr mintele chimice i produsele de uz fitosanitar sunt supuse unui regim juridic special. Polu rile legate de utilizarea pesticidelor i îngr mintelor chimice determin importante limite pentru produc ia agricol . Contaminarea apelor cu nitra i ori distrofizarea lacurilor prin fosfa i a f cut necesar limitarea folosirii fertilizan ilor, precum i a pesticidelor. Speciali tii au identificat în unele pânze freatice peste 50 de tipuri de pesticide diferite. Unele dintre acestea, precum atrozina, fac apa nepotabil pe vaste suprafe e, ca urmare a contamin rii pânzei prin acest erbicid foarte folosit în cultura porumbului. Bioamplificarea anumitor insecticide în re elele trofice ridic de asemenea grave probleme ecotoxicologice. Astfel, în numeroase ri, concentra iile de DDT din laptele matern dep esc concentra ia maxim admisibil definit de c tre Organiza ia Mondial a S n t ii (OMS). Totodat , este de remarcat faptul c men inerea unor înalte randamente ale culturilor nu va putea fi asigurat în viitor ca urmare a epuiz rii previzibile a rezervelor de fosfa i extractibile prezente în litosfer . Armonizarea cerin elor ob inerii unor produc ii agricole cât mai înalte, dat fiind cererea crescând , cu exigen ele protec iei mediului r mâne o problem dificil . Principala metod de prevenire a efectelor negative asupra mediului ale acestor substan e const în omologarea lor. Aceast opera ie are ca scop autorizarea producerii i/sau comercializ rii diverselor produse de acest gen numai dac sunt conforme unor norme i standarde stricte. Astfel, dou mari categorii de produse sunt supuse omolog rii. Este vorba mai întâi despre produsele chimice care fac obiectul unui control preventiv al impactului lor, prin intermediul unor autoriz ri sau declara ii prealabile pe lâng autorit ile competente. Apoi, în privin a produselor agricole, fitosanitare ori fertilizante, se urm re te asigurarea unor parametri minimi de nocivitate, în special pentru s n tatea uman . Capitolul XiX REGIMUL ACTIVIT ILOR NUCLEARE Radia iile ionizante, prin transfer de energie la materia vie, produc efecte fie de frecven i gravitate propor ional cu doza absorbit i peste 184 anumite praguri (efecte nestocastice), fie de frecven , dar nu de gravitate, propor ionale acestei doze (efecte stocastice). Aceste ultime efecte nu sunt cunoscute în mod convenabil decât pentru expuneri la doze ridicate sub forma unui exces într-o popula ie în raport cu o popula ie-martor. Plecând de la datele tiin ifice sintetizate de c tre Comitetul tiin ific al ONU pentru Studiul Radia iilor Ionizante (U.N.S.C.E.A.R.), Comisia Interna ional de Protec ie Radiologic (CIPR) creat în 1928 de întâiul congres interna ional de radiologie a formulat doctrina radioprotec iei. Pornind de la ideea c orice doz de radia ii ionizante induce un efect stocastic, se deduce c : − orice expunere la radia ii trebuie s fie justificat prin avantajele pe care le aduce activitatea care presupune aceast expunere (principiul justific rii); − expunerea justificat trebuie s fie redus atât cât se poate rezonabil face, inând seama de factorii economici i sociali; principiul optimiz rii este ast zi cheia de bolt a sistemului; − respectarea limitelor permite s se previn total efectele nestocastice, dar cele stocastice numai la un nivel echivalent cu celelalte riscuri acceptate în munca sau via a cotidian (transportul în comun). Astfel de reguli sunt aplicabile în privin a persoanei umane i nu intereseaz mediul natural decât în m sura în care acesta poate constitui sursa ori destina ia radia iilor. Limitele fixate pentru popula ie constituie o referin pentru conduita politicii de autorizare i de supraveghere a activit ilor nucleare. 1. Regimul juridic general prev zut de Ordonan a de urgen nr.195/2005 Activit ile din domeniul nuclear se desf oar conform legisla iei specifice în domeniu (respectiv Legea nr. 111/1996 cu privire la desf urarea în siguran a activit ilor nucleare i actele normative subsecvente) i regulilor generale instituite de Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului. În în elesul legii, activitatea nuclear reprezint ori ce practic uman care introduce surse sau c i de expunere suplimentare, extinde expunerea la un num r mai mare de persoane sau modific re eaua de c i de expunere, plecând de la sursele existente, m rind astfel expunerea ori probabilitatea expunerii persoanelor sau num rul de persoane expuse. Principalul instrument de gestionare în siguran a activit ilor nucleare îl reprezint autorizarea administrativ . Potrivit art.46 din O.U. nr.195/2005, acordul de mediu pentru o practic sau o activitate din domeniul nuclear se elibereaz înainte de 185 eliberarea autoriza iei de c tre autoritatea competent de autorizare, reglementare i control în domeniul nuclear, conform legisla iei în vigoare; autoriza ia de mediu se emite dup eliberarea autoriza iei de c tre autoritatea competent de autorizare, reglementare i control în domeniul nuclear. Pentru instala iile cu risc nuclear major – centrale nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear i depozite finale de combustibil nuclear ars – acordul sau autoriza ia de mediu se emit prin hot râre de Guvern, la propunerea ministerului de resort. Potrivit Legii nr.111/1996 autoriza ia este documentul emis de autoritatea na ional competent în domeniul activit ilor nucleare, în scopuri exclusiv pa nice, în baza unei evalu ri de securitate nuclear i control, c tre o persoan juridic , la cererea acesteia, pentru desf urarea unei activit i nucleare. Titularul activit ii este persoana fizic sau juridic r spunz toare legal pentru desf urarea unei activit i, prin drepturi de proprietate, concesiune sau alt form de împuternicire legal asupra dreptului de folosin a amplasamentului i/sau instala iilor supuse procedurii de autorizare. Controlul activit ilor nucleare se face de c tre autoritatea competent în domeniul activit ilor nucleare. Autoritatea central pentru protec ia mediului are în acest sens urm toarele atribu ii: a) organizeaz monitorizarea radioactivit ii mediului pe întregul teritoriu al rii; b) supravegheaz , controleaz i dispune luarea m surilor ce se impun în domeniul activit ilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protec ia mediului, protec ia s n t ii popula iei i a mediului; c) colaboreaz cu organele competente în ap rarea împotriva dezastrelor. La rândul lor, persoanele fizice i juridice care desf oar activit i în domeniul nuclear au urm toarele obliga ii: a) s evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul poten ial, s solicite i s ob in autoriza ia de mediu; b) s aplice procedurile i s prevad echipamentele pentru activit ile noi care s permit realizarea nivelului ra ional cel mai sc zut al dozelor de radioactivitate i al riscurilor asupra popula iei i mediului, i s solicite i s ob in acordul de mediu sau autoriza ia de mediu, dup caz; 186 c) s aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contamin rii radioactive a mediului, care s asigure respectarea condi iilor de eliminare a substan elor radioactive prev zute în autoriza ie i men inerea dozelor în limitele admise; d) s men in în stare de func ionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactiv semnificativ care ar rezulta dintr-o eliminare accidental de substan e radioactive; e) s raporteze prompt autorit ii competente orice cre tere semnificativ a contamin rii mediului i dac aceasta se datoreaz sau nu activit ii desf urate; f) s verifice continuu corectitudinea presupunerilor f cute prin evalu ri probabilistice privind consecin ele radiologice ale eliber rilor radioactive; g) s asigure depozitarea de eurilor radioactive în condi ii de siguran pentru s n tatea popula iei i a mediului (art.48 din OUG nr.195/2005). 2. Regimul juridic special privind desf urarea în siguran a activit ilor nucleare stabilit prin Legea nr.111/1996 Problemele desf ur rii în siguran a activit ilor nucleare în scopuri exclusiv pa nice, astfel încât s se îndeplineasc condi iile de securitate nuclear , de protec ie a personalului expus profesional, a popula iei, a mediului i a propriet ii, cu riscuri minime prev zute de reglement ri i cu respectarea obliga iilor ce decurg din acordurile i conven iile la care România este parte, sunt reglementate prin Legea nr. 111/1996 i actele normative subsecvente. Reglementarea special se aplic urm toarelor activit i i surse: a) cercetarea, proiectarea, amplasarea, produc ia, construc ia, montajul, punerea în func iune, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul i exportul obiectivelor i instala iilor nucleare; b) mineritul i prepararea minereurilor de uraniu i toriu; c) producerea, furnizarea, tratarea, utilizarea, depozitarea temporar sau definitiv , transportul, tranzitul, importul i exportul materialelor nucleare i radioactive, inclusiv al combustibilului nuclear, al de eurilor radioactive i al dispozitivelor generatoare de radia ii ionizante; d) furnizarea i utilizarea aparaturii de control dozimetric al radia iilor ionizante, a materialelor i dispozitivelor utilizate pentru protec ia 187 împotriva radia iilor ionizate, precum i a mijloacelor de containerizare sau de transport, special amenajate în acest scop; e) producerea, furnizarea, închirierea, transferul, de inerea, exportul, importul materialelor, dispozitivelor i echipamentelor prev zute în anexa 1 la prezenta lege; f) de inerea, transferul, importul i exportul informa iilor nepublicate, aferente materialelor, dispozitivelor i echipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive; g) realizarea produselor i serviciilor destinate obiectivelor i instala iilor nucleare. În anexa 2 a Legii nr. 111/1996 sunt defini i o serie de termeni frecvent utiliza i în domeniu, precum: accident nuclear, activitate nuclear , autoriza ie, combustibil nuclear, de euri radioactive, radia ie ionizant , instala ie nuclear .a. Astfel, autoriza ia este în eleas ca un document emis de c tre autoritatea na ional competent în domeniul nuclear, în baza unei evalu ri de securitate nuclear i control, c tre o persoan juridic , la cererea acesteia, pentru desf urarea unei activit i nucleare. Activitatea nuclear este definit ca orice practic uman care introduce surse sau c i de expunere suplimentare, extinde expunerea la un num r mai mare de persoane sau modific re eaua de c i de expunere, plecând de la sursele existente, m rind astfel expunerea sau posibilitatea expunerii persoanelor sau num rul de persoane expuse, iar accidentul nuclear, ca un eveniment nuclear care afecteaz instala ia i provoac iradierea sau contaminarea popula iei sau a mediului peste limitele permise de reglement rile în vigoare. Autoritatea na ional competent în domeniul nuclear, care exercit atribu iile de reglementare, autorizare i control, este Comisia Na ional pentru Controlul Activit ilor Nucleare; ea este abilitat s emit reglement ri pentru detalierea cerin elor generale de securitate nuclear , de protec ie împotriva radia iilor ionizante, de asigurare a calit ii, de control al neprofiler rii armelor nucleare, de protec ie fizic i de interven ie în caz de accident nuclear, inclusiv procedurile de autorizare i control, precum i orice alte reglement ri necesare activit ii de autorizare i control în domeniul nuclear. 3. Regimul de autorizare Activit ile nucleare i sursele de radia ii ionizante sunt supuse cerin elor legale de autorizare, conform unei proceduri specifice fiec rui gen de activitate sau surse. Autoriza ia se elibereaz unit ilor cu sau f r 188 personalitate juridic constituite conform legii, la cererea acestora, dac fac dovada respect rii cerin elor legale. Autoriza iile se solicit i, respectiv, se elibereaz simultan sau succesiv, separat pentru fiecare gen de activitate sau pentru fiecare instala ie cu func ionalitate proprie din patrimoniul solicitantului, sau pentru fiecare tip distinct de material radioactiv, de dispozitiv generator de radia ii ionizante, de aparatur de control dozimetric al radia iilor ionizante sau al gradului de contaminare radioactiv , de material sau dispozitiv utilizat în scopul protec iei împotriva radia iilor ionizante, de mijloc de containerizare sau de transport special amenajat în acest scop, pe care solicitantul autoriza iei de producere inten ioneaz s -1 realizeze, în vederea utiliz rii sau comercializ rii. Autoriza ia poate fi folosit în scopul pentru care a fost eliberat , cu respectarea limitelor i a condi iilor precizate în aceasta. Autorizarea unei faze de realizare sau de func ionare a oric rei instala ii se poate face numai dac fazele anterioare au primit toate tipurile de autoriza ii necesare. În în elesul prevederilor legale, fazele de autorizare a obiectivelor i instala iilor nucleare sunt, dup caz, urm toarele: a) proiectarea; b) amplasarea; c) producerea; d) construc ia i montajul; e) punerea în func iune; f) func ionarea de prob ; g) func ionarea i între inerea; h) repararea sau modificarea; i) conservarea; j) dezafectarea. Pentru fazele de realizare sau de func ionare a instala iilor se pot elibera autoriza ii par iale, care se elibereaz simultan sau succesiv pentru una i aceea i faz ; ele pot avea caracter de decizie provizorie a comisiei, dac peti ionarul solicit expres aceasta. În acest caz ele au valabilitate pân la eliberarea autoriza iei definitive de acel tip, dar nu mai mult de doi ani, cu drept de prelungire, la cerere, pentru înc doi ani, atunci când nu sunt disponibile toate informa iile necesare în timp util. Comisia va retrage autoriza ia par ial ori de câte ori va constata lipsa de preocupare a titularului autoriza iei pentru completarea informa iilor necesare în sus inerea cererii de eliberare a autoriza iei. În cadrul unit ilor autorizate, activit ile care implic folosirea de materiale radioactive i instala ii nucleare pot fi exercitate, pe baz de permise, de c tre personalul care îndepline te condi iile atât în ce prive te preg tirea profesional , cât i de s n tate, necesare desf ur rii acestor 189 activit i. Permisul se acord de c tre Comisia Na ional pentru Controlul Activit ilor Nucleare la cererea titularilor de autoriza ie, în cazul în care activit ile nucleare pot afecta securitatea popula iei, a mediului înconjur tor i a bunurilor materiale, i de c tre titularii de autoriza ie, în celelalte cazuri, în conformitate cu normele elaborate în acest scop de c tre ei. Atât autoriza iile, cât i permisele se acord pe o perioad determinat ; dreptul dobândit în baza acestora nu poate fi transmis f r acordul organului emitent (art. 10-14 din Legea nr. 111/1996). Dreptul dobândit pe baza autoriza iei i permisului de exercitare nu poate fi transmis f r acordul emitentului. În situa ia în care nu sunt respectate întocmai prevederile cuprinse în autoriza ii i permise, nu sunt îndeplinite m surile dispuse de c tre organele de control de specialitate sau apar situa ii noi din punct de vedere tehnic sau de alt natur , necunoscute în momentul eliber rii autoriza iei sau permisului ori neprev zute în norme, care pot afecta securitatea nuclear , organul emitent le poate suspenda sau retrage. Comisia poate completa, revizui sau modifica motivat limitele i condi iile specificate în autoriza iile sau permisele de exercitare. Retragerea în mod excep ional a autoriza iei îndrept e te pe titularul autoriza iei la primirea unei compensa ii din partea autorit ii care a dispus retragerea autoriza iei. Cuantumul compensa iei se va determina inând seama atât de interesul public, cât i de cel al titularului autoriza iei retrase, precum i de motivele care au dus la retragerea autoriza iei. Cuantumul compensa iei se stabile te prin în elegerea p r ilor sau, în caz de neîn elegere, de c tre instan a judec toreasc . Autoriza ia se retrage f r compensa ie în urm toarele situa ii: a) titularul autoriza iei a ob inut autoriza ia f când uz de declara ii false; b) titularul autoriza iei a înc lcat prevederile prezentei legi, dispozi iile organelor de autorizare i de control în materie sau limitele i condi iile prev zute în autoriza ie; c) retragerea autoriza iei s-a dispus datorit faptului c personalul titularului, ter ii, popula ia sau mediul a fost expus la riscuri peste limitele reglementate, generate de activitatea autorizat . Activit ile în care se utilizeaz materiale cu activitate total sau cu concentra ii masice sc zute, generatorii de radia ii ionizante de tipul aprobat de c tre comisie i orice tuburi electronice care îndeplinesc limitele i criteriile de exceptare prev zute în standardele interna ionale, astfel încât riscurile aferente activit ii sau sursei sunt minimum acceptate, se excepteaz , în parte sau în totalitate, de la aplicarea regimului de autorizare prev zut în prezenta lege. 190 4. Condi iile de autorizare Autoriza iile din domeniul nuclear se elibereaz de c tre autorit ile competente numai dac solicitantul autoriza iei îndepline te urm toarele condi ii, dup caz: a) este în m sur s demonstreze calificarea profesional , pe func ii, a personalului propriu, cunoa terea de c tre acesta a cerin elor reglement rilor privind securitatea nuclear i protec ia împotriva radia iilor ionizante, precum i probitatea persoanelor pe timpul construc iei i func ion rii instala iei sau în conducerea altor activit i nucleare, dintre cele men ionate la acel articol; b) d dovad de capacitate organizatoric i responsabilitate în prevenirea i limitarea consecin elor avariilor, cu posibile efecte cu impact negativ asupra vie ii i s n t ii personalului propriu, popula iei, mediului, propriet ii ter ilor sau asupra patrimoniului propriu; c) r spunde ca restul personalului propriu, care asigur func ionarea instala iei, s aib nivelul necesar de cuno tin e specifice func iei pe care o îndepline te, privind exploatarea instala iei în condi ii de securitate nuclear , riscurile asociate i m surile de securitate nuclear aplicabile; d) ia toate m surile necesare, la nivelul normelor tehnologice i tiin ifice în vigoare, pentru a preveni producerea daunelor care ar rezulta în urma construc iei i func ion rii instala iei; e) instituie o asigurare sau orice alt garan ie financiar care s -i acopere r spunderea pentru daune nucleare, cuantumul, natura i condi iile asigur rii sau garan iei fiind conforme celor prev zute de lege i de conven iile interna ionale la care România este parte; f) r spunde de luarea m surilor necesare pentru prevenirea amestecului de orice natur sau pentru înl turarea perturb rilor datorate oric ror ter i în procesul decizional, în timpul construc iei i pe durata func ion rii instala iei nucleare; g) propune un amplasament al instala iei care nu contravine prevederilor legale i intereselor publice prioritare, cu privire la necontaminarea apei, aerului i solului, i nu afecteaz func ionarea altor instala ii situate în vecin tate; h) dispune de aranjamente materiale i financiare corespunz toare i suficiente pentru colectarea, transportul, tratarea, condi ionarea i depozitarea de eurilor radioactive generate din propria activitate, precum i pentru dezafectarea instala iei nucleare, atunci când va înceta definitiv activitatea autorizat , i a achitat contribu ia pentru constituirea fondului pentru gospod rirea de eurilor radioactive i dezafectare; 191 i) instituie i men ine un sistem conform reglement rilor specifice de protec ie împotriva radia iilor ionizante; j) instituie i men ine un sistem conform reglement rilor specifice de protec ie fizic a combustibilului nuclear, a materialelor nucleare i radioactive, a produselor i de eurilor radioactive, precum i a instala iilor nucleare, inclusiv a depozitelor de combustibil nuclear, de materiale nucleare i radioactive, de produse i de euri radioactive; k) instituie i men ine un sistem autorizat de asigurare a calit ii în activitatea proprie i se asigur c furnizorii s i de produse i de servicii, precum i subfurnizorii acestora, în lan , instituie i men in propriul lor sistem controlat de asigurare a calit ii; l) instituie i men ine un sistem propriu, aprobat, de preg tire a interven iei în caz de accident nuclear; m) instituie i men ine un sistem în conformitate cu reglement rile de aplicare a garan iilor nucleare; n) de ine toate celelalte acorduri, autoriza ii i avize prev zute de lege; o) instituie i men ine un sistem de informare a publicului în conformitate cu reglement rile legale. Bibliografie (selectiv )71 I. Lucr ri cu caracter general Capcelea, A., Dreptul ecologic, Ed. tiin ific , Chi in u, 2000; Du u, M., Dreptul mediului, tratat, abordarea integrat , vol. I-II, Ed. Economic , Bucure ti, 2003; 71 Lucr ri publicate post-2000. 192 Hughes, D., Jewell, T., Lowther, J., Parpworth, N., De Perez, P., Environmental Law, fourth edition, Butterworths LexisNexis, London, 2002; Inserguet-Brisset, Droit de l’environnement, Presses Universitaires de Rennes, 2005; Marinescu, D., Tratat de drept al mediului înconjur tor, Ed. All Beck, Bucure ti, 2003; Mateo, M.R., Tratado de derecho ambiental, Edisofer, Madrid, 2003; Morand-Deviller, J., Le droit de l’environnement, 7-e édition, P.U.F., Paris, 2006; Prieur, M., Droit de l’environnement, 5-e édition, Ed. Dalloz, Paris, 2004; Roche, C., Droit de l’environnement, Gaulino édition, Paris, 2001; Salsa-Pasqualini, C., Diritto ambientale, VIII edizione, Maggioali Editore, 2005; Van Lang, A., Droit de l’environnement, Presses Universitaires de France, Paris, 2002; II. Lucr ri cu caracter specific Gianpietro, F., (a cura di), La responsabilita per danno al ambiente, Giuffre Editore, Milano, 2006; Guihal, D., Droit répressif de l’environnement, Ed. Economica, Paris, 2000; London, C., Le commerce et l’environnement, P.U.F., Paris, 2001; Nerac-Croisier, R., (sous la direction de), Sauvegarde de l’environnement et droit penal, Ed. Harmattan, Paris, 2005; Petit, Y., Le Protocole de Kyoto. Mise en oeuvre et implication, Presses Universitaires de Strasbourg, 2002. Romi, R., Droit et administration de l’environnement, Ed. DomatMontchrestien, 5-e édition, 2004; 193 Viney, G., Dubuisson, B., (sous la direction de), Les responsabilités environnmentales dans l’espace européen, Ed. Schulthess, L.G.D.J., 2006. III. Drept comunitar al mediului Charbonneau, S., Droit communautaire de l’environnement, Ed. Harmattan, Paris, 2003; Du u, M., Principii i institu ii fundamentale de drept comunitar al mediului, Ed. Economic , Bucure ti, 2005; Kramer, L., EC Environmental Law, Sweet & Maxwell, 2000; Maljean-Dubois, S., L’effectivité du droit européen de l’environnement. Controle de la mise en oeuvre et sanction du non respect, La documentation Française, 2000; Romi, R., L’Europe et la protection de l’environnement, Victoires Editions, 3-e édition, 2003. IV. Drept interna ional al mediului Boyle, A., Birnie, P., International law & the environement, second edition, Oxford University Press, 2002; Du u, M., Dreptul interna ional al mediului, Ed. Economic , Bucure ti, 2004; Kiss, Al., Beurier, J.-P., Droit international de l’environnement, 3-e édition, Ed. Pedone, Paris, 2004; Lavieille, M., Droit international de l’environnement, 2-e édition, Ed. Ellipses, Paris, 2004; Romi, R., Droit international et européen de l’environnement, Ed. Montchrestien, Paris, 2005. V. Reviste 194 Juris-classeur environnement; Droit de l’environnement; La lettre Natura 2000; La lettre juris-classeur de l’environnement; Le courrier de la nature; Revista Giuridica dell’Ambiente; Revue européenne du droit de l’environnement; Revue juridique de l’environnement; Revista român de drept al mediului. VI. Site-uri internet ONU: http://www.un.org NATO: http://www.nato.int PNUM, Programul Na iunilor Unite pentru Mediu: http://www.unep.ch UICN: http://www.iucn.org Ecolex, a gateway to environmental law:http://www.ecolex.orglindex.htm Uniunea European : http://europa.eu.int Comisia European : http://europa.eu.int Agen ia European pentru Mediu: http://www.eea.dk 195