|
1. |
În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus. |
|
2. |
Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. |
|
3. |
Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său. |
|
4. |
Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie. |
|
5. |
Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc. |
|
6. |
Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. |
|
7. |
De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. |
|
8. |
Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. |
|
9. |
Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. |
|
10. |
Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. |
|
11. |
Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. |
|
12. |
Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus. |
|
13. |
Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi. |
|
14. |
Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. |
|
15. |
Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. |
|
16. |
Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. |
|
17. |
Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. |
|
18. |
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. |
|
19. |
Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. |
|
20. |
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. |
|
21. |
Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. |
|
22. |
Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. |
|
23. |
Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. |
|
24. |
Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. |
|
25. |
Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. |
|
26. |
Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. |
|
27. |
Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! |
|
28. |
Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. |
|
29. |
El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. |
|
30. |
Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! |
|
31. |
Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? |
|
32. |
Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. |
|
33. |
Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. |
|
34. |
Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului. |
|
35. |
Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii. |
|
36. |
Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau. |